2,123 matches
-
în afara harului, deși intuim frecvent influențe blagiene și argheziene: "și totul face dragoste sub ochii mei măriți/ cum se-mpreună-acum securea cu butucul" (imagine argheziană). Gheorghe Tomozei "Pasărea albastră",E. S. P. L. A., 1957; "Steaua polară", E. S. P. L. A.,1960; "Suav anapoda", E. P. L., 1962; "Vârsta sărutului", Editura Tineretului, 1963; "Noapte de echinox", E. P. L., 1964; "Poezii", ", E. P. L., 1965; "Patruzeci și șase poezii de dragoste", Editura Tineretului,1967; "Altair", E. P. L., 1967; Dacă treci râul Selenei", Editura Tineretului, 1967; "Filigran
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai bine zis stimulii unor stări de început, de perfecțiune; aici are loc înțelegerea cu Dumnezeu, în virtutea căreia păcatul nu a ajuns-o niciodată. Ana Blandiana are vocația purității: "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave/ Adolescenți frumoși sau doar femei,/ Dulce confuzie, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă." Sau: " Trecând din oglindă în oglindă,/ Din apă în apă,/ încearcă într-una,/ Fără să se desprindă/ Dar fără să-nceapă/ Întregul în somn." Este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sufletul se-mpute până seara" (blestemul ne trimite la Arghezi). Virgil Teodorescu se poate spune că reprezintă "gestul demitizator, al discreției și al sincerității". Limbajul lui este simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru săgeți și arcuri" ("Șopârla"). Alteori invocă desprinderea din femeie, contactul dintre suflet și trup, o anume voluptate a nașterii, încercând să o echivaleze cu mișcarea intimă a creației: "Poetul are o mamă, ce paradox/ Mama poetului este propria feminitate/ Suavă dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic tot genul feminin.". În ciclul " De ce" este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
creației. De asemenea, discursul subtextual, ironic, bucurîndu-se de libera manifestare, atîta vreme cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de serie fac toată arta. În această superficie înșelătoare, s-o numim interfață, zonă părelnică de asemănare, sau chiar de "identitate", abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe care îl crede infailibil. Când își dă seama că nu are acces la Absolut, eroul murmură: Câtă luciditate, atâta existență și deci atâta dramă". O dramă erotică trăiește Maria Sinești, care era "o frumusețe, pe bază de nostalgie, profil suav și nervozitate". Fiind un scriitor anticalofil, Camil Petrescu nu ornamentează nici discursul dramatic. Replica personajului principal: "... eu nu pot să scriu decât ceea ce gândesc" va fi un reper important în programul estetic al lui Camil Petrescu. Caracterizarea lui Gelu Ruscanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Pott... tuberculoză osoasă, la vertebre... Vă trebuie odihnă, hrană bună... mai ales liniște... la Berck, de pildă, pe malul oceanului, într-un sanatoriu de acolo... Curios lucru sanatoriu pe care îl pronunțase medicul aduse deodată în Emanuel o amintire suavă și plină de soare, ca o adiere de briză răcoroasă în atmosfera înăbușitoare a cabinetului medical. Anul trecut la Tekirghiol, unde stătuse o lună să-și îngrijească presupusul reumatism (așa diagnosticaseră toți doctorii durerile de spate), tot timpul fusese obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care i le permite boala: După-masă, la ora când știa că trebuie să vie Solange și că va fi nevoit să săvârșească zilnicele rituri de dragoste cu aceleași mângâieri și aceleași sărutări (pentru că dragostea lor, ca și amorul cel mai suav din lume, își crease obiceiurile lui stupide) îi venea să fugă, Solange să nu-l mai găsească... Chiar sentimentul imensei lui admirații pentru corpul ei pur începu să-l agaseze. Îl plictisea și pielea ei fină și dragostea lor limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
deschiderea" de care un om sănătos nu poate beneficia. În Întâmplări în irealitatea imediată, simțurile personajului se dilată în spațiile străine. De obicei nu suportam niciodată singurătatea într-o cameră necunoscută. Dacă trebuia să aștept, în câteva clipe venea leșinul suav și teribil... Priveam cu ochii deschiși tot ce era în jurul meu, dar obiectele își pierdeau sensul lor comun: o nouă existență le scălda... Cuvintele obișnuite nu sunt valabile la anumite adâncimi sufletești. Încerc să definesc exact crizele mele și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pus în smalț. / Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele / Doar conștiința mișeliei mele..."70 Ca și la autorul Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul poate continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e" Asocierile noastre, fie și succinte, cu operele lui Baudelaire, Blaga și Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o perpetuă lumină ține de vocație, pe când la ultimul e mai degrabă un deziderat spre care nu poate accede decât cu prețul unor eforturi neplăcute. Autoportretul lui Ladima conține vădite tușe ofidiene: "Hrăniți cu putrezime, de asemenea, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni. Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt, / Alăturea, din soare să mă-nfrupt.//"110 În această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea dorinței, simplificarea corpului material, eterizarea sa făcînd din trup un vehicul eteric, suav, manevrabil, ușor de indus și lesne transferabil, fără voință și fără Împotrivire . Visul iată capcana prin care am să prind conștiința iubitei, pare să spună operatorul magic, Hyperion. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Aducînd-o pe tărîmul reveriei, al zborului al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alte și alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
țara de dincolo/ de iubire" (poem din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a evaziunii erotice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare măsură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frunte:/ te voi primi cu brațele-n jos/ ca la prima lecție de gimnastică.// De sună ora în armonii mărunte,/ mă strigă pe nume ca-n catalog/ după certificatul de naștere ori deces/ și-am să-ți răspund într-un suav monolog" (Invitație). Retorica aceasta de camuflaj, de obicei ironico-parodic, este fructificată și în volumul următor, Poezii (Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se conturează vag între absența și prezența. Distanță este dată de lipsă contactului vizual, si de proiectarea discursului în trecut. În Visul, medierea se datoreaza ficțiunii onirice: și-n clipă când mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită a celei / ce-ntâia oară ma-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 4-8).390 Motivul somnului constituie, firește, fundalul visului, împreuna reprezentând cadrul ficțiunii comunicative, în care protagoniștii apar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rotindu-se în vis / ca să mă lase înapoi în timp (trad. MB). În De tânără femeie culcata printre flori visele sunt animate de figuri feminine din amintire: Un oraș suspendat în văzduh / mi-era ultim surghiun, / și mă strigau în preajma / suavele femei de-odinioară (trad. MB).409 Quasimodo rememorează trecutul pentru a regăsi blândețea dolcezza, cuvânt leopardian ce reda sentimentul și atmosfera copilăriei și adolescenței și care numără unsprezece ocurente în volumul Și pe data e seară.410 În Canturi adjectivul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Prete afirmă că umbrele și fantasmele trecutului aduse din nou în fața ochilor poetului sunt mai apropiate de vis decât de un teatru al memoriei, precum în versurile: și-n clipă când mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită-a celei / ce-ntâia oară m-a-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 19-20). La rândul său, Quasimodo populează ficțiunile onirice cu figuri feminine din trecutul personal: Un oraș suspendat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-a-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 19-20). La rândul său, Quasimodo populează ficțiunile onirice cu figuri feminine din trecutul personal: Un oraș suspendat în văzduh / mi-era ultim surghiun, / și mă strigau în preajma / suavele femei de-odinioară, / și mama, 'ntinerită, / cu mâna-i dragă alegând dintre roze / pe-acelea mai albe, îmi împodobea fruntea. (De tânără femeie culcata printre flori, trad. MB).412 Cum era de așteptat ambii poeți aleg să transpună în vis
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
domină: Sufletu-mi clatină Eros că vântul / Care-ngenunche pe munte stejarii / Eros iar îmi desface tăria / Dulce-amar șerpuind ... neînvinsul (Sufletu-mi clatină, Eros).497 Că un ecou al următorului pasaj de inspirație safica din cantul Prima iubire: O, ce suavi fiori pe nesimțite / îmi șerpuiau prin oase, ce puzderii / în suflet, schimbător-nedeslușite, / de gânduri mă-ncercau, precum prin merii / unei livezi vântu-n adiere / un murmur iscă lung în faptul serii (vv. 28-33). Aceeași poeta dorește și invocă moartea: Moartă aș
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]