3,015 matches
-
sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a pus să sar vreo două minute, eram încălzit de-a binelea, mi-a făcut în fine semn să mă opresc, eram lac de sudoare, e-n regulă, a spus, văd că nu m-ai tras în piept, acum poți să stai jos. Eu i-am zis că nu pot să rămân, pentru că trebuie să merg acasă, dar Prodan a dat din mână, ce mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce În brațe, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu Încetul se potoli. CÎteva ceasuri mai tîrziu, la primele raze ale soarelui, două Falcon-50 decolară de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ia din loc, Lucas Își luase rămas-bun. Marie adormise buștean, dar, foarte curînd, somnul ei se umpluse de fantome. Mama ei, așezată la căpătîi, o privea cum se agită În pat. Tocmai Își apropia mîna de fruntea acoperită de sudoare cînd se auzi bătînd la ușă. Atunci se ridică În liniște, fără să vadă cum se ghemuise fata ei În poziție fetală, cu brațele adunate În jurul trupului, cu gura deschisă Într-un strigăt mut. Jeanne deschise ușa și se trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și nu-mi spune că te-ai folosit de pretinsa asigurare de viață pe care soțul dumitale n-a Încheiat-o niciodată! Mama lui Gwen ridică din umeri. - E făcută cu truda și cu sudoarea mea. - Firește. Și ai economisit milionul necesar pe vremea aceea făcînd prostituție În portul din Lands’en. - Bietul meu băiat, se mulțumi ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva mai bun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa!...” De data asta nu se mai bâlbâia. A fost nevoie de cinci persoane ca să-l imobilizeze. În aceeași seară, era internat În spitalul psihiatric din Angoulême. Bruno se trezi brusc pe la ora trei, ieși din cort; era scăldat În sudoare. Campingul era liniștit, era lună plină; se auzea orăcăitul monoton al broaștelor. Pe malul lacului, Bruno așteptă să se facă ora pentru micul dejun. Înainte de zori, i se făcu puțin frig. Atelierele de dimineață Începeau la ora zece. Pe la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu acoperă niciodată suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile. Ce au zis cei de la asigurări ? spun, cu un nod în gât. O să... Încă n-au zis nimic. — Aha. Îmi șterg sudoarea de pe față, chinuindu-mă să-mi găsesc curajul necesar pentru a pune următoarea întrebare. Și... cu mine cum rămâne ? Guy nu spune nimic. În clipa în care sensul tăcerii sale mă izbește în moalele capului, simt că mă clatin, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată, îmi aduc aminte de albușurile de ou, care încă se mai amestecă în mixer. Apuc cartea de bucate și cobor cu degetul pe pagină. După ce am citit din întâmplare într-una dintre cărți „Bezelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi cam pierd ritmul ; înjur printre dinți de frustrare în timp ce degetele mele prind aluatul. Mă doare partea superioară a brațelor ; pe față îmi curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat bun. Am fost un avocat al naibii de bun. — Nu vrei să te odihnești un pic ? Iris vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâinile, zgâriate, mă dor de la atâta cules încontinuu și sunt transpirată toată. Căldura pare și mai fierbinte în cușca cu zmeură decât în orice altă parte a grădinii. Ne întâlnim iar la capătul rândului și Nathaniel mă privește lung, cu sudoarea prelingându-i-se pe față. — Muncă grea, spune. Lasă lădița jos și-și dă jos tricoul. — Da. Se lasă o tăcere încordată. Apoi, aproape sfidător, fac și eu același lucru. Și rămân în sutien, la câțiva centimetri de el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să ies. Iar acum sunt pe stradă și fug fără să mai privesc în urma mea. Ajung la pub cu dresul făcut zdrențe de la mersul desculță, cu părul ieșit din cocul care abia se mai ține, machiajul prelins pe obraz de la sudoare și o durere puternică în piept. Dar nu-mi pasă. Trebuie neapărat să-l găsesc pe Nathaniel. Trebuie să-i spun că e lucrul cel mai important din viața mea, mai important decât orice slujbă. Trebuie să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia care guiță scurt. Mă dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am auzit din nou glasurile. Enkim și Runa mi-au spus că ei tot nu auzeau nimic, dar știam eu ce știam - nu auzeam altceva decât zvonul vorbelor spuse În minte, din ce În ce mai tare. Apoi, am simțit și mirosul, Îndepărtat, de sudoare și de om alergând. De data asta l-au simțit și ei. - Sunt de cealaltă parte a culmii, spuse Enkim. Sunt mulți. Mai mulți decât toate degetele unui om. Of, of, după ce om scăpa și din Încleștarea asta, o să meșteșugesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe vreme de ploaie, prietenul meu se acoperi cu sudoare și nu se mai cutremură. Ne zise că și durerea Îl mai lăsase. Apa se liniștise, iar Runa prinse să se uite pe maluri după un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răcni Enkim cu glas Întretăiat. M-am repezit la ei. Enkim tocmai scosese din foc o piatră de mână cu care tăia funia de viață a pruncului. Îi Înnodă capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare și-și pusese deja puiul pe burtă, acoperindu-l cu o blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patrulea e un mărunțel de-al lui N’jamo, ne șopti Barra. Nu vedeam nimic. Mi-am Încordat privirea și, cum vântul bătea spre noi, am Început să adulmec. N-a trecut mult și am simit un miros acrișor de sudoare, amestecat cu mirosul de fum pe care toți mărunțeii lui N’jamo Îl răspândeau după alergătură. Abia apoi am simțit mirosul de piele groasă de bivol, din cei ce creșteau pe tărâmurile noastre de departe. După o vreme, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul dintre vânătorii lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul dintre vânătorii lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascuțit din casa În care o dusesem pe Nunatuk. Am țâșnit În picioare și m-am repezit Într-acolo. - Nunatuk, am strigat. Nunatuk! Am dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe vechiul său tovarăș și rămase cu ochii țintă la el. I se căscară nările și adulmecă de câteva ori, de parcă ar fi dorit să aleagă mirosul lui Logon dintre mirosurile de sudoare ale miilor de oameni adunați pe câmpie. - Te știu mai bine decât crezi, Krog... reluă Scept, privind la mine cu ochi sclipitori. Știu ce fel de vânător erai pe meleagurile tale, iar acum văd ce ai ajuns... Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
latre dezolant. După câteva secunde lătratul devine un schelălăit și apoi se stinge.) BĂRBATUL CU BASTON (Încântat, febril.): Ai auzit? Ți-am spus că nu e mort? Ți-am spus sau nu ți-am spus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ștergându-și sudoarea care i-a apărut brusc pe față.): De necrezut. BĂRBATUL CU BASTON (Victorios.): Nu e mort! Nici la prânz nu era mort! Nu era mort deloc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Fantastic! BĂRBATUL CU BASTON: Ei? Ce părere ai de oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]