2,316 matches
-
Nitrilii (R-CN) sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici care conțin în locul grupei hidroxil și al atomului de oxigen dublu legat, un atom de azot. Nomenclatură Numele lor se formează prin înlocuirea sufixului „ic” sau „oic” din denumirea acidului corespunzător cu sufixul „nitril”. Uneori se folosește cuvântul „cianură” urmat de numele radicalului corespunzător: Structură Atomul de carbon este hibridizat sp la fel și atomul de azot, cei doi atomi sunt uniți printr-o legătură σ și două π, gruparea cian este atrăgătoare
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
de lână, numite melană. Prin copolimerizare cu butadiena se obține un cauciuc sintetic, cauciucul nitril. Amidele sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici care conțin în locul grupei hidroxil a carboxilului o grupă amino(-NH2). Nomenclatura Numele lor se formează prin înlocuirea sufixului „ic” sau „oic” din denumirea acidului corespunzător cu sufixul „amidă”. Structura Conjugarea p-π este mai puternică în cazul amidelor decât în cazul clorurilor acide, deoarece electronii p ai azotului fiind reținuți mai slab, sunt disponibili pentru conjugarea cu electronii π
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
obține un cauciuc sintetic, cauciucul nitril. Amidele sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici care conțin în locul grupei hidroxil a carboxilului o grupă amino(-NH2). Nomenclatura Numele lor se formează prin înlocuirea sufixului „ic” sau „oic” din denumirea acidului corespunzător cu sufixul „amidă”. Structura Conjugarea p-π este mai puternică în cazul amidelor decât în cazul clorurilor acide, deoarece electronii p ai azotului fiind reținuți mai slab, sunt disponibili pentru conjugarea cu electronii π ai legăturii C =O. Datorită conjugării interne, grupa amino
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
extinderea de sens notată de Șăineanu și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o fată greșită, care e îngreunată sau a avut de fată mare copil...”) (după DLR: „De-i deocheat d-o vădană/ A unui copil mic mamă,/ Moară-i copilul”). La fel vădancă (lexem cu uz popular, format de la vădan cu sufixul -că) are și sensul general de „văduvă”, dar constituie - în unele locuri din Transilvania - și calificativul dat unei fete sau unei femei nemăritate (aceeași absență a bărbatului legituit) care a dat naștere unui copil din flori. Tot prin zona Almașului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
starea postconjugală” a mamei s-au format, cu siguranță și numele Vădan (deși aici putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numele Vădan (deși aici putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face cu descendenți ai femeii fără soț
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face cu descendenți ai femeii fără soț (lipsa tatălui explicându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privește tiparele de marcare a definitudinii în limba română veche. Exemplele de mai jos arată că există două tipare de marcare a trăsăturii [+ definit] în grupuri nominale complexe. În primul tipar, cel mai răspândit, determinantul definit - articolul hotărât, atașat ca sufix substantivului-centru (16a-b) / adjectivului prenominal (16c-e), adjectivul demonstrativ (17), genitivul / posesivul determinant (18) - ocupă prima poziție a grupului nominal extins. (16) a. și împreună cu țara ungurească (DÎ.1600: XXXIII) b. Și cu aceasta se schimbă pohta omenească (FD.1592-604: 458r) c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de-al doilea tipar este reprezentat de "articolul hotărât inferior" (identificat și descris în Cornilescu și Nicolae 2011a) (19)-(20). Astfel, articolul nu se realizează ca afix atașat constituentului care ocupă prima poziție a grupului nominal, ci se realizează ca sufix al substantivului-centru, fiind precedat de adjective prenominale (19) (deși adjectivele prenominale prezintă opțiunea de a purta articolul sufixal), de cuantificatori (20) (Nicolae 2013a, 2015a) sau de genitive prenominale (21). Acest tipar este mai rar, însă este atestat în toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește o relație de ACORD cu poziția D. Pe lângă construcția cu articol hotărât inferior, analiza structurilor discontinue (v. §1.3 infra) din limba română veche confirmă această
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2] the man a man [u+def] [1] [u] [SG, MASC] [2] un om [u] [SG, MASC] [2] [u-def] [1] [u] [SG, MASC][2] [u] [SG, MASC] [2] INSERARE INSERARE Și afixele 34 pot marca trăsătura definit, indiferent că sunt sufixe (ca în română, norvegiană, suedeză, feroeză, v. Julien 2005: cap. 2) sau prefixe (ca în ebraică și arabă, v. Danon 2010; Hoyt 2008) (v. Nicolae 2015a pentru detalii). În structurile cu afixe definite, trăsătura centrului D0 se valorizează prin ACORD
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
merseserăți merserăți mergeați mergeți 3PL merseserăø merseră mergeau mergø Zafiu (2013a: 25) arată că distincția perfectum / infectum din structura temei a fost treptat marginalizată prin gramaticalizarea a noi forme de perfect (i.e. perfectul compus), însă a fost refăcută prin utilizarea sufixului de perfect -u-, care apare imediat după rădăcină (semnalizat prin caractere aldine în tabelul de mai jos): (68) face M-M-C-PERFECT PERFECT SIMPLU IMPERFECT PREZENT 1SG făcusem făcui făceam facø 2SG făcuseși făcuși făceai faci 3SG făcuseø făcuø făceaø face 1PL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
făceau facø Categoria aspectului este astfel realizată prin mijloace discrete nonsincretice, ceea ce justifică proiectarea unui Grup al Aspectului (ASPP) independent. Trecând la categoria categoria timpului, este de observat, în primul rând, că timpurile perfective se disting între ele prin prezența sufixului -se- (subliniat în tabelul (68)) la mai-mult-ca-perfect și prin folosirea unor desinențe de persoană distincte în unele poziții din paradigmă (e.g. 1SG: -m pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră (dublu subliniată în tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă. Și formele bazate pe tema imperfectivă prezintă distincții marcate de timp: sufixul -a- distinge imperfectul de prezent; în ce privește marcarea trăsăturilor ale subiectului, observăm și în cazul formelor imperfective că se folosesc desinențe de persoană diferite (e.g. 1SG: -m pentru imperfect și -ø pentru prezent. Categoria timpului se realizează deci prin mijloace discrete
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proprietățile morfosintactice ale formelor nonfinite (cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fost cunoscut și sub alte nume, numele de fibromialgie a fost introdus, pentru prima dată, În 1976. Cuvântul este derivat din rădăcini latinești: "fibro" (țesut fibros), “mio” (mușchi), “algia” (durere). Fibromialgia a fost cunoscută și sub numele impropriu de “fibrozită”, sufixul “ită” implicând o componentă inflamatoare. Chaitrow consideră Însă că nici un proces inflamator nu ar fi fost găsit vreodată În această boală. Deși secvențele evenimentelor care cauzează fibromialgia rămân necunoscute, recentele cercetări pot ajuta la rezolvarea misterelor care Înconjoară această boală
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
în prima ediție (1996) doar cu sensul "țigan care caută prin gunoaie", pentru ca la ediția a doua (2003) să găsim și "țigan bișnițar", ba și "șmecheraș de cartier". Etimologia termenul este cunoscută, până la un punct: cocalar este un derivat, cu sufixul de agent -ar, de la substantivul țigănesc kokalo, -a "os" (înregistrat în dicționarul lui Gh. Sarău, din 1992; cuvânt curent în limba romani, ca împrumut din greacă). Circulă o anume explicație a sensului - neînregistrată în lucrări de lingvistică, din câte știu
Cocalar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7456_a_8781]
-
Rodica Zafiu E clar că trebuie să fim prudenți în a constata lipsa de productivitate a unor sufixe sau prefixe. În măsura în care există în limbă, un model poate fi oricând reactivat, refolosit, cel puțin prin analogie. Sufixul -ie este un caz semnificativ: extrem de bine reprezentat în limba română, prin serii întregi de termeni - mulți din vocabularul de bază (domnie
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
Rodica Zafiu E clar că trebuie să fim prudenți în a constata lipsa de productivitate a unor sufixe sau prefixe. În măsura în care există în limbă, un model poate fi oricând reactivat, refolosit, cel puțin prin analogie. Sufixul -ie este un caz semnificativ: extrem de bine reprezentat în limba română, prin serii întregi de termeni - mulți din vocabularul de bază (domnie, prietenie, prostie, hoție etc.), -, cu mai multe valori (nume de acțiune, de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
reprezentat în limba română, prin serii întregi de termeni - mulți din vocabularul de bază (domnie, prietenie, prostie, hoție etc.), -, cu mai multe valori (nume de acțiune, de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat la un moment dat „viu, dar neproductiv”. Sufixul vechi, de origine latină, a fost întărit și prin împrumuturi din greacă, din limbile slave, ulterior din cele romanice moderne. S-a constatat că în româna veche sufixul era chiar mai bine reprezentat decît astăzi, fiind prezent și în cuvinte
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]