3,677 matches
-
-l prețuiești? Voi să te văd, iubito!, nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine, stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soarte aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! [ANDREI MUREȘANU (C)] 2283 [PERSOANELE MUREȘANU UNDELE REGELE SOMN DELFINUL VISURILE ONDINA VÎNTUL SIRENA IZVORUL CHIPUL CĂLUGĂRUL] [SCENA I] (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muchie de deal o biserică veche c-un turn piatră. Noapte, lună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va ai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Îi schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vro țintă-n lume? Amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul - de nu ferice - mare? O! eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic despre nime ce despre om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ruină Pin scorburi de părete, în neagra vizuină Trăiește-acest călugăr... Apari, tu, lună-n cer, Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (luna apare ) UNDELE (cîntă) Noi, undele crețe Venim, venim, În stînce mărețe Izbim, izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece[-i] vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de gheață, ca o suflare slabă S-aude-un gemet aspru, etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasă[-i] acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care, senină strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să se stingă Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vor fi a zilelor mirese Și inima-ți o să mi-o fure. Veni-vor duhuri de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Cu vorbe scumpe și alese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine sece-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât amoru-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă MARIA În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine sece-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât amoru-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă MARIA În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să vin. De-i țese-n stative Un tort ușor de in Gândește că-i menit La ziua-n care vin. {EminescuOpVIII 397} [PARTEA A DOUA] IONEL (recitativ) Singur, singur. Cât vezi cu ochii nu se mișcă o frunză, o suflare... oile mele s-au dus, inima mea-i moartă. Cum frunze se scutur, Alerg pustiu Cătîndu-și mormântul De timpuriu! Zăceți liniștite În lumea moartă, Eu tac, împă[rtă]șindu-vă A voastră soartă. Ci * moartea și gerul Pe voi v-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
brazilor dulci visuri, Noi plutim pe largi abisuri, Nu stârnim din somn pe munte Iar tu, om [cu] doruri crunte, Dormi acum. Dormi și tu când prin văzduhuri Pribegește-un șir de duhuri - Ele trec și-n lumea moartă O suflare [-a] morții poartă Și-i fac drum. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI a Căzut-au noaptea bruma - spăriet Trosnit-au crengile toate, Pe fire și frunze ea, încet-încet, A pus săruturi înghețate. b O brumă-ncet peste noapte căzu Și crengi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - luminoșii. MARIA Veni-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât iubirea-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă. MARIA (deodată) În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât iubirea-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă. MARIA (deodată) În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
picioarele pîn-în genunchi, și-n fine zvârle pe bărbatul schilod, viu încă, peste cap într-o prăpastie, unde acesta zăcu inundat de sângele său între schelete de fiare moarte și, lăsat în prada păsărilor răpitoare, își dă cea din urmă suflare abia după trei zile. În așa ticăloșie se săvârși un stăpânitor în floarea bărbăției încă, căruia nu-i lipseau nici puterea de acțiune, nici alte virtuți, mai cu samă nu moderațiunea și iubirea de dreptate. Latinii întărîtați răzbunară în curând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă a lui Petru și, ca reprezentant de sine stătător al acestuia, Ioan de Brienne, exrege de Ierusalim, om viteaz și în plină putere, deși de optzeci de ani (1228); totuși însă ei nu putură inspira împărăției istovite o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu era om de stat prevăzător, întreprinse o campanie în Asia Mică și călcă fără de nevoie pacea cu statul grecesc al {EminescuOpXIV 113} Niceii. Acest act dădu împăratului Vatatzes, primejdiosului inamic, o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prăpăstiile munților, parte rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă. Dragota, trădătorul de odinioară și conducătorul de acuma al rebelilor, căzu în înghesuiala furtunoasă sub copitele cailor și, călcat îngrozitor, își dete cea din urmă suflare după ce se chinui trei zile. În aceeași zi împăratul intră în despresurata cetate Melenik, dând laudă garnizoanei, care și ea la rîndu-i lăudă pe împăratul ca pe îngerul ei mântuitor, care-n clipa când nevoia era mai mare apăru ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu capetele ei multe să ni se pară o singură ființă vie, care simte afectele de-ntotdeuna ale reprezintatorului, afecte ce tremură încet încă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu capetele ei multe să ni se pară o singură ființă vie, care simte afectele de-ntotdeuna ale reprezintatorului, afecte ce tremură încet încă în mulțime (după ce creațiunea lor a încetat), acesta e acel safragiu singur adevărat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artistică cari ar fi pătruns materia până întru a domni asupra ei, lipsa aceasta ne esplică împregiurarea că cea mai mare parte a actorilor aparține acestei trepte, acestui stadiu. Ba încă să ne ținem fericiți când simțim că adie o suflare caldă de inspirațiune asupra (cîmpului) miriștei celei uscate de vulgaritate și de sărăcie poetică a masei cei mari de actori; să ne ținem fericiți când esistă o asemenea suflare, care să ne-aducă aminte de-a artei patrie adevărată. Indiviualitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ba încă să ne ținem fericiți când simțim că adie o suflare caldă de inspirațiune asupra (cîmpului) miriștei celei uscate de vulgaritate și de sărăcie poetică a masei cei mari de actori; să ne ținem fericiți când esistă o asemenea suflare, care să ne-aducă aminte de-a artei patrie adevărată. Indiviualitatea femeiască stă în genere mai aproape de simțire și-și are cu mult mai mult patria sa în lirică decât bărbatul. De aceea e și deajunsă la reprezintarea acestei individualități
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu poate reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
limbei umane și influința acestei structuri asupra genului uman, p. 67. Humboldt într-alt loc zice: "Dispărțenia sunetului de orce consonanțe cari-l spurcă e nea[pă]rată pentru claritate și posibilitatea eufoniei consonunătoare". (Despre) Înspre partea acestor consonanțe, precum suflarea, țîștîire, ton nazal ș. a. m. d., amenință pericol pentru marginea esactă și curată a sunetelor. De-aceea observă Humboldt cumcă e dovadă puternică de domnirea unui simț limbistic corect daca un alfabet conține aceste sunete astfel de bine înfrînate încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e un sunet împiedecat (cu piedecă). Vocala curată se produce prin aspirațiunea îmflată până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se nasc abia atuncea în adevăr când sufletul se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
participat la durerile pieirii iubitului său Hyppolit și cumcă acesta vibrează încă în toată adâncimea sufletului său. Deși această espresiune de durere se mărește cu cât ajungem mai aproape de catastrofă, totuși și începutul narațiunii trebuie să fie colorat de o suflare dureroasă. Dar, deși suntem îndreptățiți de-a vedea în Theramene toate semnele caracteristice a unei mișcări adânci și adevărat bărbătești, totuși el va trebui să eviteze cu stricteță orce espresiune care-ar atinge sentimentalitatea or plîngeroșia (văicărarea). Un moment nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]