3,177 matches
-
pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc de pe Dionisie Lupu în care m-am contrat pe teme eliadești cu Ov. S. Crohmălniceanu. În blocul scriitorilor de pe Apolodor, bine reprezentat aici, am călcat cândva, cu spaimă muzeală, în sufrageria lui Eugen Simion, altă dată, fără să vreau, în holul Mariei Luiza Cristescu, dar și cu niscai daraveri domestice la Laurențiu Ulici. O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
strada decopertată din nu știu ce motiv, cu mațele atârnând noroios în afară, cum să nu plângă fierea în mine amintindu-mi de lebedele, rațele sălbatice și pescărușii care ne veneau la Amsterdam sub fereastră, de autostrăzile ca-n palmă, hamacul din sufrageria olandeză, aerul curat și grădina cu iepuri din Lille ori de mersul ca o plutire în vis din trenul Anvers Bruges?!? Cum s-au legat toate astea de Zen-ul lui Mircea Cărtărescu vă povestesc joia viitoare. 14 iulie 2011 Unde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
chema tăcere, și, pe drept, buna Lina, când intră nădușită și cu ceva abur de friptură pe ea, găsi că totul e în cea mai bună ordine. - Tanti miroase bine! spuse Rim domnișoarei Sia. - N-ai vrea să mănânci în sufragerie? întrebă Lina, însuflețită de spusele lui Mini. - E o idee! admise Rim, calculând că Sia, care îi servea masa în birou, va fi astfel cruțată. E drept că acele prânzuri pe tavă fusese unul din deliciile boalei, dar bucuria evoluează
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim, calculând că Sia, care îi servea masa în birou, va fi astfel cruțată. E drept că acele prânzuri pe tavă fusese unul din deliciile boalei, dar bucuria evoluează și Rim întrevedea alte inovări plăcute. - Să mâncăm toți trei în sufragerie, fiindcă zici! spuse Linei ascultător. Se sculă apoi singur, oprind cu un gest pe Lina, care vrea să-1 ajute. Sia, la început bosumflată că nu mai mănâncă singură la voia ei, se însenină la gîndui progreselor ce va avea de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei. Liiaa dase fuga să completeze tacâmurile. Nu se așteptase la acel succes imediat. Și cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-ar fi văzut Lică! Pufni în râs fără rost. Lina se încruntă și gîndi: "Ce oaie! ce oaie! Așezîndu-se cu ezitări, cu mici balansări, ca un om
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sta mai mult pe la facultate, plictisit că bunul mers al lucrurilor a fost turburat și plin de o prudență înțeleaptă. După două . . . cinci. . . opt zile ... în care fiecare ieșea, intra, mânca separat, cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tranzacțiilor se făcuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată la ușa biuroului, spunând că cucoana poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse în sufragerie cu aere piezișe. La desert Lina îi întrebase dacă s-au instalat în strada Minervei și cum și-au aranjat casa. Surprinși, cu toată îndemînarea lor, se încurcase în explicații. Acum, Lina, de la vizitele medicale, se întorcea cu înconjur pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cursasca - vechi de când lumea, atestat documentar abia la 1437, dar cu confirmări arheologice de două milenii î.e.n., vine astăzi pe piața cărții un fiu al acestei localități - Cursești Vale - sat aproape pe cale de dispariție - pamfletarul Ioan Mititelu. Cartea-pamflet „Amintiri din sufragerie” aparține autorului provenind dintr-o veche familie răzășească, familia Petrileștilor, care la 1816 participă la împărțirea pământului Curseștilor a cinci bătrâni, mai întâi în cinci părți și apoi doar între Mâțești și Petrilești. Acestor prefaceri ale istoriei, socialismul le va
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
politică a partidelor care se războiesc între ele. Noi, cititorii, încă bolnavi de frica inoculată adânc în sânge de fosta securitate, prudenți până la muțenie cu cuvintele ce le scăpăm din gură, ne cutremurăm la citirea pamfletelor mititeliene din „Amintiri din sufragerie”, plus alte sute apărute zilnic pe un bloog personal intitulat Jurnal, și ne interesăm foarte des dacă nu a fost încă arestat de garda personală a președintelui. Gloanțele pamfletelor sale dure, dum-dum, neiertătoare, extrem de bine documentate, înainte de a se apăsa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
scrisului care rămâne, ca să n-o spunem pe latinește, autorul deține un depozit considerabil de file de Jurnal, și ne „amenință” cu o suită de volume; după mine, dincolo de frumusețea expunerii și a izvorului ei de bună dispoziție - scrierile din „sufragerie” sunt adevărate fotograme demne de atașat la o viitoare istorie a patriei ce se va scrie în viitor după mărturii olografe îngălbenite prin arhive vasluiene. „Amintirile din sufragerie” sunt doar felul întâi și cu toată criza, autorul are o „cămară
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
dincolo de frumusețea expunerii și a izvorului ei de bună dispoziție - scrierile din „sufragerie” sunt adevărate fotograme demne de atașat la o viitoare istorie a patriei ce se va scrie în viitor după mărturii olografe îngălbenite prin arhive vasluiene. „Amintirile din sufragerie” sunt doar felul întâi și cu toată criza, autorul are o „cămară” plină pregătită să o dăruie flămânzilor de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui. În ce privește limbajul agresiv al autorului, îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se tăia nasul!” Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri din sufragerie, Editura PIM Iași, 2011. Publicată în Cititor de proză Amintiri din sufragerie...Posted by stanicabudeanu on 07/12/2011 in Proză Și în: Amintiri din sufragerie greu digerabile, cronică, în revista Pro Saeculum nr.73-74/2011.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se tăia nasul!” Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri din sufragerie, Editura PIM Iași, 2011. Publicată în Cititor de proză Amintiri din sufragerie...Posted by stanicabudeanu on 07/12/2011 in Proză Și în: Amintiri din sufragerie greu digerabile, cronică, în revista Pro Saeculum nr.73-74/2011.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri din sufragerie, Editura PIM Iași, 2011. Publicată în Cititor de proză Amintiri din sufragerie...Posted by stanicabudeanu on 07/12/2011 in Proză Și în: Amintiri din sufragerie greu digerabile, cronică, în revista Pro Saeculum nr.73-74/2011.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa o casă care nu semăna cu celelalte case din sat. Era un fel de vilă, cu verandă, dormitor și sufragerie. Acolo își petrecea vacanțele, ca un boier retras la moșie. De la el a aflat tata că liceul "Spiru Haret", un liceu ultraselect în acei ani, preferat de o bună parte a protipendadei bucureștene, oferea copiilor cu părinți strâmtorați material cinci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noi, tata mă lua deoparte și-mi atrăgea atenția să mă port frumos, să nu-l supăr pe "unchiul George". Dacă ne duceam noi la el, ne primea ca pe niște rude sărace. Nu ne invita niciodată să intrăm în sufragerie sau în dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în afara Bibliei, doar un ceas deșteptător tip CFR, iar pe peretele dinspre uliță trona la loc de cinste tabloul tatei din armată. Primăvara, vara și toamna "salonul" rămânea gol. Noi ne retrăgeam în tinda "palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș", la bordelul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prima despre care pot vorbi astfel) avea două ferestre spre strada Vasile Lascăr și una, obturată de iederă, spre curtea clădirii, ce servea și ca spațiu pentru depozitarea lemnelor de fag de care avea nevoie liceul. O ușă dădea spre sufragerie. Aceasta a fost încuiată, deoarece eu urma să iau masa la bucătărie. Alta dădea spre scara ce ducea la intrarea principală, de care nu aveam voie să mă servesc. Camera nu era rea, era luminoasă, dar semăna cu o enclavă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stăm. Prin geamurile murdare nu se zărea nici o lumină afară. Din când în când, treceau, scrâșnind, trenuri de marfă sau cu armament pentru front. Până la urmă, inevitabilă, catastrofa s-a produs. Ne-am despărțit. La vreo două săptămâni, ușa dintre sufragerie și camera mea s-a deschis pe neașteptate. Ironic și răutăcios, "unchiul George" flutura un plic alb, căptușit cu hârtie violetă. "Ce-i asta?" Am bănuit că era o scrisoare venită de la Sibiu și m-am înroșit, probabil, până în vârful
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la loc ușa fără să-mi dea scrisoarea pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale luate pe iarbă ori pe o coastă de munte și ceea ce trebuie să cunoască o persoană civilizată. Ușa sufrageriei s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale luate pe iarbă ori pe o coastă de munte și ceea ce trebuie să cunoască o persoană civilizată. Ușa sufrageriei s-a deschis, tot pe neașteptate, într-o duminică după-amiază. Fusese poftit la masă un văr al meu, mult mai mare, care studiase medicina veterinară la Roma și era medic la Abator. Când au isprăvit masa, acest taciturn, cu care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să-i poată pune Încă o Întrebare și Încă una și Încă una. Și tot așa În fiecare seară, În timp ce frații lui, În odăile de jos, Își terminau lecțiile și se pregăteau să vină la masă. Frații lui mîncau În sufrageria cea mare a palatului, În sufrageria adevărată, o Încăpere uriașă, plină de oglinzi, unde metisa cea frumoasă Îl aducea În brațe pe Julius, ca să-i dea mai Întîi un sărut adormit tatei și, pe urmă, când ajungeau la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebare și Încă una și Încă una. Și tot așa În fiecare seară, În timp ce frații lui, În odăile de jos, Își terminau lecțiile și se pregăteau să vină la masă. Frații lui mîncau În sufrageria cea mare a palatului, În sufrageria adevărată, o Încăpere uriașă, plină de oglinzi, unde metisa cea frumoasă Îl aducea În brațe pe Julius, ca să-i dea mai Întîi un sărut adormit tatei și, pe urmă, când ajungeau la celălalt capăt al mesei, după un drum care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]