5,627 matches
-
o singura masă stâncoasă, neavând decât o singură cărare de intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu turnuri tari și prevăzută cu întărituri îndrăzneț înaintate și lucrate cu tot meșteșugul cuvenit, cetatea asta dădea un puternic punct de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestea împăratul căută despăgubire și uitare în jocuri copilărești si în plăceri ușoare, în al cărora mijloc îl surprinse o nouă veste rea. Ivanco se leapădă de romei se apără bine și în fine e prins. Norocitul dezertor Ivanco se suise din treaptă în treaptă la mare vază atât pe terenul politic cât și pe cel social prin puterea sa de acțiune și dibăcia sa. Soț al nepoatei împăratului, se apropiase de dinastia. domnitoare prin legături de înrudire, i se încredințase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lăsă de la soția maghiară Maria doi vlăstari: pe fiul Calliman și pe fiica Tamara. Din a doua căsatorie cu Irina, fiica lui Teodor Comnenos, avu trei copii: băiatul Mihail și fetele Maria și Anna. După moartea lui Ioan Asan se sui în vacantul scaun româno-bulgar fiul său Calliman, în vrâsta copilăriei încă, carele, cumpănind bine împrejurările, continuă politica potrivită cu scopul a părintelui său și, reînnoind alianța cu împăratul grecesc Ioan Vatatzes, se bucură mai mult timp de-o binefăcătoare liniște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi despotul Constantin Angelos, iar pe de altă parte Mihail Asan, nepotul celor doi despoți numiți mai sus. Război cu îzbîndă al lui Vatatzes contra Comnenilor. Împrejurarea că după moartea lui Ioan Asan, atât de priceput întru ale statului, se suise pe tronul româno-bulgar Calliman Asan, un băiat abia de zece ani, veni foarte la-ndemîna planurilor ambițioase ale împăratului Ioan Vatatzes, care căuta cumințește să tragă un folos foarte spornic din ea. Înainte de toate Vatatzes își puse de gând să umilească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu jurământ solemn, împăcarea era în faptă făcută și potrivită cu dorința și trebuințele amândurora. Când Uroș, îndeplinindu-și opera păcii, își luă rămas bun de la tabăra împărătească, împăratul îl încărcă cu scumpe daruri de onoare, a căror valoare se suia la 20000 de hyperpyre (monete de aur de pe atunci ale romeilor). Totuși împăratul se-ngrijea, nu fără cuvânt, că tratatul de pace nu va avea parte să se realizeze pe deplin, căci rolul de căpetenie îl jucase aci Uroș, principele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși înțelese cum să câștige favoarea poporului de rând precum și a oamenilor de condiție și de distincțiune din țară și fu ales în fine, cu voia și hotărârea tuturora, regent bulgaro-romîn. Astfel, după stingerea dinastiei curat române a Asanizilor, se sui pe scaunul vacant al domniei o dinastie curat slavă, de neam bulgaro-sîrbească. Constantin Tichus ridică armele în contra slabului Mytzes, îl împresură în cetatea Tîrnova, îndărătul zidurilor căreia se credea sigur, dar Tichus izbuti pe deplin; puternicul oraș căzu în mâinile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amăgească urmăritorii și să coboare neobservat la mare, unde găsi două corăbii de război mai mari de ale latinilor, care, fiind pe cale spre Constantinopol, se opriseră în acel liman pentru a se aproviziona cu apă proaspătă. {EminescuOpXIV 130} împăratul se sui cu suita sa cu tot în aceste corăbii de război și după două zile ajunse cu bine în rezidența sa. Înșelat amar în așteptările sale și contrariat în silințele de-a prinde pe împăratul, Constantin hotărî să smulgă cel puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aprobaseră această învoială cu inamicul suferiră pedepse trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit. Lipsea în statul acesta orice idee mai înaltă de civilizație, el nu se răzima decât pe dreptul existenții proprie și a puterii materiale, iar când puterea materială începu a slăbi, atunci statul ajunse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gând; căci în locul unității a răsărit din încercarea de uniune o aversiune a grecilor contra latinilor care întrecea cu mult aversiunea de mai înainte și lărgi marea prăpastie deschisă, de nu se mai putu umplea. Afară de astea, curând i se suiră împăratului în cap cererile exagerate ale Scaunului papal, căci papa Nicolae III [î]i ceru în anul 1278 nu numai recunoașterea primatului roman, ci și primirea adaosului filioque în crez, apoi învoirea ca un legat cardinal al papei să petreacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împăratului cu scrisoare de recomandație, după ce se spălaseră de vina lor, recunoscând primatul. Dar în fine se observă la Roma nesinceritatea și viclenia interesată a bizantinilor ascunsă după apucăturile lor, deci Roma o lăsă pe coarda de jos. Când se sui în scaun Martin IV la anul 1281, împăratul trimise doi episcopi să-l felicite, dar aceștia fură primiți rece, cu greu târziu căpătară audiență la papa și trebuiră să sufere o tratare cu puțin respect. La aceasta se mai adaose
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumanilor, numit și uți și polovți, de o sălbatecă necultură, nomadizând și războindu-se pentru a prăda, c-un cuvânt într-un mod primitiv, cu totul propriu; el trăia cu vânătoarea, cu pescuitul și cu creșterea de vite și nu suise încă nici o treaptă a agriculturi, așa că îndeosebi marea întindere de pământ însemnată mai târziu cu numele Moldova rămase într-una o țară de pășuni, nelucrată. Numai cauza asta ar fi fost deajuns pentru ca populația să fie, în termin de mijloc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bogdan-Dragoș ce-ntemeiase statul, domni numai curs de patru ani (1361 - 1365), nelăsând despre faptele sale nici o trainică știre istorică. Între urmașii săi izbucniră însă sângeroase certe pentru domnie, care se sfârșiră c-o catastrofă fratucidă. Lațco învinse și se sui pe scaunul domniei; ceilalți pretendenți [î]i plătiră cu viața, numai unul din ei, anume Balc, izbuti să se mântuie cu fuga în Țara Ungurească, unde se închină cu loială supunere regelui și recunoscu supremația Ungariei asupra Moldovei. Necazul viu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a câștiga un coprins oarecare de tecnică. Fără asta nu poate să producă neci sculptorul, neci pictorul, neci cea mai ne-nsemnată operă în artea sa, ba chiar un esercițiu mediocru al ei e posibile numai după ce a {EminescuOpXIV 233} suit schelea abilităței tecnice. Studiile și preparațiunile preliminarii sunt însă pretutindene în arte numai spre aceea pentru ca să se poată mai târziu a se rumpe schelea regulelor și a privi edificiu artei ca un întreg frumos și spre a se putea profita
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a-l fi favorizat mai ales întru idealizarea astor fel de caractere, luate din sfera burgeză. Îndealtfel o virtuozitate în felul acesta de caractere tradă fără-ndoială o chemare mult mai marcată pentru cariera dramatică, chiar daca reprezintatorul nu se poate sui până la înnobilator de caracter, decât avantagiul d-a reprezinta cu efect tipurile dramatice ce se bazează mai mult pe retorică și pe patosul cugetărilor. Căci cel dentîi manifestă totdeuna acea putere care formează anume și crează personalități vii, pe când cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aici, ci continuă de-a simboliza prin ton nesensibilul, lumea noțiunilor, el încearcă prin en[ergia] tonului de-a transpune oarecum cugetarea însăși în intuițiune. Asta-i forma cea mai grea, dar și cea mai naltă la care să poate sui accentul simbolic, și întrebuințarea sa cere cea mai însemnată măsură de simț simbolic și de putere creatorie. Espresiunile cari înseamnă fenomenele lumei sensuale și a universului natural sânt mult mai înrudite cu materia (Inhalt ) lor prin sine însele, adică prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură i se trezesc prin asta o mulțime de intuițiuni care-l duc, de nu în culmea esecuțiunei, totuși însă pe niște puncte de înălțime pe cari el, fără a se familiariza conștiu cu acest teren, nu le-ar fi suit, ba poate că nici le-ar fi presupus vreodată. După aceea s-ar putea lua drept esercițiu singular caractere dramatice și de-a trata din toate puntele de vedere posibile accentele simbolice a diferitelor stadii în cari se oglindează o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n declamarea compozițiunilor prozaice. Accentul logic e numai prima și indispensabila condițiune pentru asta. Progresând cineva, să ia spre declamare perioade clasice, suindu-se de la cea bimembră la cele multimembre. Mai întîi simțul estetic să-și aducă la conștiință raporturile frumoase din comembrațiunea periodei și apoi să le reproducă cineva în ritm, în deplina lor varietate. Și aicea e organul artistic busola proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor, dar încă să se ridice la o mișcare puternică a valurilor. Tonul fundamental din Ricard al III-lea și Franz Moor s-aseamănă, el ne dă în amândouă o imagine concavă, pustiită prin răutatea lor demonică, imaginea unor [naturi] suite până la deriziunea întregei lumi etice. Totuși însă pe Ri[c]ard al treilea împregiurările cele mari îl ridică la ondolațiuni cu totul altele și-i dau tonului său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la Franz Moor. Energia cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuant, și schema unei realități, ca o cantitate de ceva, întru cât acesta împle timpul, este tocmai producerea continuativă și uniformă a acestuia în timp, plecând în timp de la o simțire care are un grad oarecare până la disparițiunea acesteia, sau suindu-se viceversa încet-încet de la negație până la mărimea ei. 3. Schema substanței este persistența unui real în timp, adică reprezentarea acestuia ca al unui substratum al determinărei empirice de timp în genere, care rămâne pe când toate celelalte se schimbă. (Timpul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vaza între soldați. Pentru cauzele acestea împărații blânzi din fire, iubitori de dreptate, cu aversiune în contra cruzimii, iubitori de oameni și prietenoși, Marcus, Pertinax și Alexandru, avură un sfârșit năpraznic, afară de Marcus. Marcus singur trăi și muri onorat, pentru că se suise pe tron prin dreptul de moștenire pe care nu avea a-l mulțumi nici poporului, nici soldaților. Încolo el era vrednic de respect prin atâtea virtuți și au știut în tot timpul domniei lui să ție atât de bine în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase. Vedem dar că sofisma are aproape totdeuna izvorul ei într-un interes al situației și că, p[r]in puterea lucrurilor, nu există orator politic care să se suie la tribună fără ca vro sofismă să [nu] se urce alături cu el. De aci rezultă pentru cei ce vor avea a-l combate, precum și pentru. cei cari-l asculta ca judecători, extremă importanță a unei bune logice parlamentare, care-si
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a culturei, așadar la o claritate și idealitate a intuițiunii tuturor lucrurilor asupra cărora el vorbește. Maturitatea culturei publice a spiritului poporal se manifestă cu deosebire în limba sa, și între culții unui popor se numără numai aceea cari-au suit înălțimea și domină terenul întreg. Comoara și puterea limbistică, felul stilului și a expresiunii la un popor se reflectă și se manifestează în literatura sa națională; ea este izvorul din care are să ia fiecare. Cu acest nume se înseamnă foarte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mijlocit prin atmosferă, din care plantele sorb cea mai mare parte a alimentelor lor. Arzând o substanță vegetală uscată găsim că partea organică, care e combustibilă și dispare în aer, e disproporționat mai mare decât partea necombustibilă. Partea combustibilă se suie în genere la 90, ba chiar 97 procente. Această parte a plantei nu se poate forma decât din atmosferă, daca nu direct, dar desigur prin combinații cari și-au luat elementele din aer și cari petrec în pământ până ce au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să crească un nou copac. Acesta devine centrul unui nou cerc de pământ roditor, la marginea căruia se adună material nou prin lepădare de ramuri și crengi. Fiece plantă nouă gunoiază așadar pământul pentru urmașii ei, și vegetația se suie în sus. Puterile elementare, gravitația și spălarea prin ape curgătoare, duc nutrimentul mineral și organic pentru plante la locurile cele mai adânci; iar vegetația răsărită recucerește muntele din jos în sus, ducând aceeași hrană în susul muntelui, și-și prepară în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ieși la lumină. În mod ritual, de Crăciun era restabilită starea întreruptă in illo tempore din cauza păcatelor omenești. O stare paradiziacă în care „cerul era aproape de tot de pământ”, astfel că omul putea ușor să acceadă la cer („dacă te suiai pe gard, dai cu mâna de cer”), iar Dumnezeu și sfinții umblau pe pământ printre oameni (36, pp. 4-6). Colindatul este principalul act ritual prin care această stare primordială benefică este temporar, dar ciclic reactualizată. Dumnezeu intră în casa gospodarului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]