4,234 matches
-
venise cu ochii vineți. Ultima oară a povestit că a lovit-o puternic la ureche și nu mai aude bine. De atunci, pentru a ne înțelege, trebuia să vorbim cu ea foarte tare. Eu și fratele meu i-am zis Surda. Pe mine, care eram mai mic, întrucât ea nu avusese copii, mă iubea foarte mult și mă alinta mereu zicându-mi „cioc, cioc, cioc”. Fratele meu, care era ceva mai mare, o mai lua peste picior și făcea glume pe seama
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
o mai lua peste picior și făcea glume pe seama ei. Mama, care o cunoștea demult și o trata cu mult respect și dragoste ca pe un membru al familiei și ne punea la punct când deveneam obraznici. Într-o zi, Surda a venit și s-a plâns mamei că făcând datorii la cârciumă, Gheorghe a obligat-o să vândă casa și acum a rămas pe drumuri. Deocamdată trăia din mila noilor proprietari care o mai lăsau să doarmă într-un colț
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mama. Cu toate acestea, periodic, venea să vadă ce mai facem. Slăbise mult, nu prea avea cu ce să se întrețină. La noi găsea întotdeauna o masă caldă. La plecare, mama îi făcea un pachețel și îi dădea câțiva bănuți. Surda nu cerșea niciodată. Pe mine, mă ruga să îi dau caietele folosite, iar pe mama să-i prăjească semințe de dovleac sau floarea soarelui pe care le cumpăra de la piață din bănuții primiți în dar. Semințele le punea în fișicuri
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
deoarece am auzit că acolo te îngroapă în pielea goală. Degeaba a încercat mama să o convingă că nu este așa și chiar dacă ar fi, ce mai contează! A trecut o perioadă destul de lungă fără să mai fim vizitați de Surdă. Într-o zi în poarta noastră a bătut o persoană străină care a întrebat dacă cunoaștem o persoană cu numele de Caterina X. Mama a stat o clipă pe gânduri până să-și amintească de Surdă. A întrebat totuși: - Dar
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mai fim vizitați de Surdă. Într-o zi în poarta noastră a bătut o persoană străină care a întrebat dacă cunoaștem o persoană cu numele de Caterina X. Mama a stat o clipă pe gânduri până să-și amintească de Surdă. A întrebat totuși: - Dar de ce întrebați? I s-a răspuns: - Persoana cu acest nume a fost găsită decedată pe stradă și acum este la morgă. Într-un buzunar i s-a găsit această adresă. - V-am fi recunoscători dacă neați
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acum este la morgă. Într-un buzunar i s-a găsit această adresă. - V-am fi recunoscători dacă neați ajuta să o identificăm! Mama s-a dus la morgă și în sala rece cu cadavre a recunoscut trupul scheletic al Surdei. Le-a povestit istoria ei și cei de acolo i-au spus că o va înmormânta comunitatea, din banii primăriei. Mama i-a rugat să o lase să aducă de acasă niște haine și cele necesare pentru a fi înmormântată
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
încă din primul text «Pământul făgăduinței» și pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare necăjitei Caterina din «Surda» „murdară și plină de păduchi”,Petronelei sau Florianei, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie să fie mama
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
să-și poată găsi un loc de muncă, putând astfel să își asigure cu multă demnitate și prin forțe proprii existența sieși dar și copiilor, până la revenirea acasă a capului familiei. Model de înaltă demnitate feminină este și Caterina alias Surda care, rămasă pe drumuri după ce bărbatul de al doilea, un bețiv violent, i-a vândut casa pentru plata datoriilor făcute cu băutura, ajunsă bătrână, bolnavă, totuși „Surda nu cerșea niciodată”. Am remarcat în povestirile lui Dan Petrescu că acesta nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acasă a capului familiei. Model de înaltă demnitate feminină este și Caterina alias Surda care, rămasă pe drumuri după ce bărbatul de al doilea, un bețiv violent, i-a vândut casa pentru plata datoriilor făcute cu băutura, ajunsă bătrână, bolnavă, totuși „Surda nu cerșea niciodată”. Am remarcat în povestirile lui Dan Petrescu că acesta nu se dedică creionării unor portrete minuțioase, cu descrieri fizice ample, doar câteva cuvinte, în una, două fraze, însă lasă cu măiestrie să se dezvăluie personalitatea acestora din
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
apostolat din continuarea rolului de transmitere a acestor valori spre noile generații în special de către mamă care stătea acasă ocupându-se de educația și supravegherea copiilor, în timp ce bărbatul era plecat la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”«Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
te-ai mărita cu mine? Ea dădu din cap. Atâta tot. Și Lefty dispăru, fugind spre flăcări. Pe un ecran negru, un câmp vizual În formă de binoclu se plimbă Încolo și Încoace, observând refugiații din depărtare. Țipetele lor sunt surde. Țin mâinile Întinse, implorând. ― O să-i fiarbă de vii pe bieții oameni. ― Cer permisiunea de a recupera un Înotător, sir. ― Respins, Phillips. Dacă luăm unul la bord, va trebui să-i luăm pe toți. ― E o fată, sir. ― Câți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Melia e al treilea copil al lui, după băieții Mike și Johnny. Ar trebui s-o știi. Melia! E verișoara ta prin alianță!) Și iată-mă acum schițându-vă toate acestea, secretând conștiincios lipici feminin, dar având și o durere surdă În piept, pentru că realizez că genealogiile nu-ți spun nimic. Tessie știa cine cu cine e Înrudit, dar habar n-avea cine era propriul ei soț sau ce erau socrii ei unul pentru celălalt. Totul era o ficțiune născocită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky, cu ruj pe buze, emanând un miros de păr pârlit de la ondulatul de dimineață. ― În Paducah, Îi spune ea șoferului, e un tip surd care are un aparat de fotografiat. Merge În sus și-n jos pe malul râului și face poze. Să vezi ce ciudățenii prinde. ― Ca și mine, răspunde șoferul. Doar că ale mele scot bani. Maurice Plantagenet, cu aparatul său Kodak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șiretenie nixoniană, Calliope despacheta și arunca În toaletă o flotilă de Tampaxuri nefolosite. Mimam o gamă Întreagă de simptome, de la dureri de cap la oboseală. Jucam crampele cu măiestria cu care Meryl Streep Își schimba accentul. Erau durerile ascuțite, durerile surde, junghiurile care mă făceau să mă ghemuiesc În pat. Ciclul meu, deși imaginar, era marcat riguros pe calendarul de birou. Foloseam simbolul peștelui din catacombe ATENȚIE FONT SPECIAL ♣ pentru a marca zilele. Îmi programasem ciclurile până În decembrie, când eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la porți că a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mi-l dai când va veni vremea! Se întoarse spre tronul său. N-ai decât să ți-l ții. Nu vreau nimic de la tine. MĂ AUZI? Te aud și fără să vorbești. Bineînțeles că te aud când țipi. Nu sunt surd... încă. Colierul rămâne la tine. Mi-l vei da înapoi cândva, după ce voi muri. Se așeză pe jilțul său și sub ochii mei deveni din nou bătrân. Eram nebun sau mi se părea? Să nu te temi când răceala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a ieșit din aria de comunicații, au venit câteva rapoarte despre o posibilă activitate în blocul vecin cu aripa E, cea în care Soliteraj a venit cu majoritatea armelor și în care Magrun l-a insultat pe Împărat. O bubuitură surdă s-a putut auzi până la primul nivel al subsolului câteva momente mai târziu și clădirea s-a cutremurat ușor. Am crezut pentru câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și urlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită de un zgomot surd ce părea că se auzise dinspre tablele care acopereau ferestrele. Ne-am uitat cu toții contrariați în acea direcție de parcă am fi așteptat explicații din partea bucății negre de material. Câteva secunde mai târziu se auzi din nou. BUF! Ce naiba? "Buf!" din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu putea fi văzut. S-a zărit fantoma unui fulger albăstriu cum a fugit pe o latură a colegiului. Apoi a urmat unul alb, care îl străbătu din cealaltă parte. Secvența se mări și în curând întreg edificiul era fulgerat surd de șuvoaie de lumină până când acestea aproape îl acoperiră. Apoi dispărură și o ruptură se putu auzi până la ei. Începând din acoperiș și până în temelii, bucăți întregi din colegiu se dezlipeau de cele de lângă ele și cădeau. Se prăbușeau! Cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și discipolii lui Themison fac fețe fețe, dar se prefac că n-au auzit nimic. Numai Augustus zâmbește amuzat, deși rana îl înțeapă rău. De 30 de ani, de când o are la genunchi, s a obișnuit cu durerea. Când mai surdă, când mai acută. Mai ales în zilele ploioase. A ajuns parte din el. Nici nu-și imaginează cum ar putea trăi fără ea. Îi amintește de Pollio, de începuturile relației lor tulburi, uneori furtunoasă, alteori fructoasă, de Illyricum, când a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea ei prin pustietățile acelea? S-au ofilit, fără îndoială. Dacă n-ar fi fost atât de inconsecventă! — S-a mai văzut cum anumiți oameni au început să se cumin țească imediat ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
participă activ. Când arbitrează în arenă privește luptele doar sub aspect tehnic, cu un ochi profesionist. Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adresează lui Homer însuși. Purtat de îndrăzneală, arată tot ce poate. Germanicus îl ascultă cu atenție. Vorbește îngrijit, scandează corect, alege judicios termenii, are ceva cunoștințe de mitologie, pare familiarizat cu legile și variațiile versurilor. Cu toate acestea, o nemulțumire surdă mocnește în el. Constată cu mâhnire că băiatul mai degrabă expune ce-i vine la îndemână, turuie întruna, debitând cu un aer cutezător și vorbind fără nici o sfială. Nu spune mult, ci repede. Este fără dar și poate un copil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]