4,883 matches
-
și consecințe de o importanță aparte față de creștinismul omniprezent a fost primirea cultului dat în Orient suveranilor și tentativa de a se servi în restaurarea religioasă și de a face, prin forma modificată de cultul împăraților, fundamentul religiei oficiale. Cultul suveranului și-a avut originea în Orient, iar fundamentul religios al puterii sale era cunoscut încă din vechime. Augustus a putut să se lege cu ușurință de cultul suveranului existent în provinciile orientale ale imperiului când a construit, în aceste provincii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a face, prin forma modificată de cultul împăraților, fundamentul religiei oficiale. Cultul suveranului și-a avut originea în Orient, iar fundamentul religios al puterii sale era cunoscut încă din vechime. Augustus a putut să se lege cu ușurință de cultul suveranului existent în provinciile orientale ale imperiului când a construit, în aceste provincii, temple și statui odată cu cea a zeiței Roma, nerespingând onorurile de cult pregătite oficial de autoritățile citadine ori de adunările provinciale. Acestea i-au au fost acordate cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în timpul lui Augustus s-ar fi împlinit o veche profeție etruscă despre un Mântuitor care ar fi trebuit să vină în lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur, descoperea trăsăturile unei concepții ce-i conferea suveranului o origine divină. Alți împărați din primul secol al principatului au părăsit reținerea prudentă a lui Augustus pretinzând cu fermitate onorurile divine, din partea lumii lor romane, pe când mai erau încă în viață, deși conduita și faptele lor erau cu totul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statului erau o salvgardare și aceștia: Cât despre voi, oameni cu totul deosebiți atât din fire, cât și prin educație, înțelepți, binevoitori și vrednici de domnia ce vi s-a încredințat, vă rugăm să plecați cu înțelegere fața voastră de suverani spre mine, cel care am infirmat acuzele aduse împotriva noastră și am dovedit că, fiind adânc cinstitori de Dumnezeu, noi, creștinii, suntem oameni modești și curați sufletește. Și atunci, spuneți voi înșivă ce alți supuși merită mai mult să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul arăta prin aceasta că toți creștinii se supun cu bucurie legilor civile și puterii imperiale, cu condiția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la disciplina militară care obligă soldații să se adapteze unei vieți de privațiuni, necesară celui care vrea să slujească cu fidelitate propriul suveran, spunând că: Ilustre sunt edictele împăraților, care au scopul de a-și guverna proprii supuși, însă poruncile, care sunt date soldaților, pentru ca să fie observate, sunt mult mai importante și mult mai auguste. Așa ca și cum ni s-ar fi dat ordine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gândurilor pașnice, i-a îngăduit fiului să-și viziteze tatăl în Gallia. Poate că din acest motiv (dar și cel al renunțării la domnie în 305, din partea lui Dioclețian) epurarea sau eliminarea soldaților creștini a fost lăsată la discreția fiecărui suveran, care se organiza în funcție de eficiența disciplinei pretinse ori imaginate în propriile legiuni. Eusebiu și Sozomenos (400-450) ne spun că ofițerii creștini au supraviețuit marii persecuții, pentru că în afara destituirilor nu au mai avut alte probleme; destituirea nu a fost aplicată numai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și un scurt capitol, drept concluzie. Indicațiile cronologice sunt rare și nu totdeauna clare: naratorul se limitează să ne spună de la început, că acțiunea se petrece: În timpul persecuției...; unica aluzie care amintește de Dioclețian este fraza guvernatorului: Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor? Tot vagi sunt și referințele la campaniile militare. Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian, ori la vreunul din cei următori, dar nici un asemenea calcul nu este admis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost prezentat guvernatorului Maximus. Maximus a întrebat: „Ce spui, Iulius?! E adevărat ce se aude despre tine?“. Iulius a răspuns: „Sunt adevărate. Eu sunt creștin și nu mă declar altfel decât ceea ce sunt!“. Maximus a întrebat: „Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor?“. Iulius a răspuns: „Nu i-am ignorat. Sunt creștin, într-adevăr, și nu pot să fac ceea ce voiți voi. Nu-mi este îngăduit să-l neg pe Dumnezeul meu, viu și adevărat“. Maximus a întrebat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată. Aici, episcopii învățau poporul asupra schimbării evenimentelor în favoarea creștinismului, în timp ce suveranul dăruind libertate Bisericii, o consolida prin legi promulgate în favoarea acesteia și prin multe alte donații. Atunci de bună seamă, Licinius, care s-a luptat cu Constantin pentru putere, i-a sfătuit pe soldații săi să aducă jertfe; pe cei care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite pentru atragerea sufletelor soldaților creștini la păgânism. Cu toate acestea, în mania sa distrugătoare, suveranul nu-și dădea seama de falimentul inițiativei sale, căreia i-a mai adăugat alte trei. Cu prilejul recurenței sărbătorii romanilor și a zilei de naștere a împăratului și a orașului imperial, suveranul după o veche uzanță obișnuia să distribuie soldaților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgânism. Cu toate acestea, în mania sa distrugătoare, suveranul nu-și dădea seama de falimentul inițiativei sale, căreia i-a mai adăugat alte trei. Cu prilejul recurenței sărbătorii romanilor și a zilei de naștere a împăratului și a orașului imperial, suveranul după o veche uzanță obișnuia să distribuie soldaților o anumită sumă de bani. În cadrul acestor festivități poruncea să se ardă altarul și, înainte de a consemna banii, pretindea fiecărui soldat, fără nici o distincție de credință religioasă, să sacrifice zeilor. Era un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind prilejul interogatoriului, i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi suntem educați în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trecerii de la păgânism la credința creștină, care a avut loc abia după un secol, după conciliile de la Constantinopol I (381) și Calcedon (451). 3. Religia soldaților din armata romană a secolului IV Problema religioasă nu interferează în fidelitatea soldaților față de suveran, înconjurat tot mai mult cu aura divinului. Această indiferență a armatei secolului IV față de schimbările religioase, dezinteresul față de religia împăratului și posibilitatea unei coexistențe pacifice a militarilor cu diferitele religii relevate este unul dintre elementele caracteristice ale acestui secol turbulent
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
O întreagă serie de informații explicitează compoziția pestriță a armatei romane prin rugăciunile care preced bătăliile decisive, exprimând un compromis sincretist-unitar, explicat lesne printr-o majoritate militară păgână. În armată există supunere numai față de împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cristea. Așa cum preciza în discursul său la depunerea jurământului noului guvern, Carol dorea să înceapă „o eră nouă în istoria politicii, o eră de îndreptare, o eră în care erorile trecutului trebuiesc corectate cu cea mai adâncă chibzuială”. Între altele, suveranul arăta că „România trebuie salvată” și că era hotărât să o facă „fără șovăire la o cât mai grabnică îndreptare”. Primele măsuri dispuse erau cele ce vizau depolitizarea administrativă a statului, încât „schimbările constituționale ... să corespundă nevoilor noi ale țării
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
legislative. Aparent s-a menținut și principiul potrivit căruia puterea emană de la națiune. Deși se păstrase separația puterilor în stat, în realitate acestea erau concentrate în mâna Regelui, care era considerat „capul Statului” (art. 30). Guvernul era numit direct de către suveran și răspundea numai în fața sa, iar miniștrii nu mai aveau o bază parlamentară, ci depindeau direct de monarh. Regele era cel care exercita și puterea legislativă prin Reprezentanța Națională. În primul rând, suveranul era cel care convoca Adunările Legiuitoare (Camera
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
art. 30). Guvernul era numit direct de către suveran și răspundea numai în fața sa, iar miniștrii nu mai aveau o bază parlamentară, ci depindeau direct de monarh. Regele era cel care exercita și puterea legislativă prin Reprezentanța Națională. În primul rând, suveranul era cel care convoca Adunările Legiuitoare (Camera și Senatul) măcar o dată pe an. De asemenea, era și cel care deschidea sesiunea printr-un mesaj la care Adunările își prezentau răspunsul lor. În plus, avea și dreptul de a dizolva ambele
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dreptul „să judece actele de guvernământ”, după cum nici „actele de comandament cu caracter militar”(art. 78). Tratatele politice și militare sau convențiile pentru comerț, navigație și altele asemenea nu mai aveau nevoie de acordul Parlamentului, ci erau semnate direct de suveran (art. 46). În bună parte, prevederilor Constituției din februarie 1938 confirmau practicile care au fost și s-au cultivat în viața politică și administrativ-statală românească, chiar și înainte de înscăunare a lui Carol al II-lea pe tronul României. De altfel
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
erau numiți numai cu permisiunea monarhului, iar de la adoptarea Constituției din 1923 nici un guvern nu a fost răsturnat sau vreun ministru înlăturat prin voința Parlamentului. Deși, teoretic, suveranitatea națională era reprezentată de Parlament, de facto cel care o întruchipa era suveranul. Ca o practică la ordinea zilei, el se obișnuise să guverneze România numai prin decrete-legi. Ca lege fundamentală a funcționării statului, Constituția din 27 februarie 1938 a consfințit instaurarea la 10 februarie 1938 a regimului carlist. Instituționalizarea lui a marcat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fost instituit Consiliul de Coroană. Fiind un organism permanent, era alcătuit din consilieri regali, numiți toți de monarh, cu rang de miniștri de stat. Același Decret stabilea că asociațiile, grupările sau partidele politice, erau total dizolvate, deși majoritatea făcuseră jocurile suveranului, chiar l-au ajutat în a-și atinge scopurile, inclusiv în revenirea în țară. Se mai prevedea că își vor relua activitatea „în condițiile și cu formele prevăzute într-o lege specială”, ce va fi dată cândva, „în acest scop
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și fetele între 7 și 21 ani erau obligați să fie încadrați în această organizație paramilitară. Șeful lor suprem era „marele străjer”, adică regele. Toți străjerii trebuiau să-i jure credință, iar activitatea lor era direcționată mai degrabă pentru proslăvirea suveranului și a instituției monarhice decât pentru pregătire paramilitară așa cum era concepută mișcarea Străjeriei. Armand Călinescu, ministru de Interne în guvernul Miron Cristea, și succesorul acestuia după decesul lui, ca cel mai devotat susținător și fervent adept al măsurilor luate, l-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ce le conferea o bază de masă, pentru a deveni unica forță politică în stat. În cele din urmă, adevăratul substrat al creării noii structuri politice, Frontul Renașterii Naționale, era și acela de a acoperi și a legitima politic actele suveranului, pentru întărirea regimul său personal. Așa că, la nivelul organismelor statale, au fost adoptate o serie de măsuri între care și „selecția cadrelor”, având drept scop atragerea tineretului în susținerea monarhului cu lovitura de grație - anihilarea totală a vechilor partide . Astfel
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Jalea, Al. Rosetti, Dimitrie Gusti. Ajuns pe culmea puterii, Carol al II-lea fusese copleșit cu osanalele „aplaudacilor” de serviciu ai momentului. Fără excepție, aceștia se reproduceau în discursurile lor, libere ori tipărite, printr-un veritabil cult al personalității, atribuind suveranului epitetele cele mai „slăvite” și selectate precum „salvatorul”, omul „providențial” și „depozitarul” idealurilor noastre naționale. Chiar și mesajele de deschidere a sesiunii noului Parlament au fost rostite în aceeași notă. Se afirma că întrunirea a fost făcută „sub semnul renașterii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
naționale. Chiar și mesajele de deschidere a sesiunii noului Parlament au fost rostite în aceeași notă. Se afirma că întrunirea a fost făcută „sub semnul renașterii și a concordiei naționale”, iar lovitura de la 10 februarie 1938 a fost dată de suveran „cu gândul curat și cu conștiința” că îndeplinește „un comandament pe care îl impuneau zilele grele ce treceau și moștenirea sfântă a făuritorilor României Mari”. Rezultatul alegerilor desfășurate pe 1-2 iunie 1939 și întrunirea Parlamentului pe 7 iunie 1939 au
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]