2,234 matches
-
și ai acum sentimentul regăsindu-l pe cel pierdut în urmă cu douăzeci de ani că ți se dă șansa să alegi a doua oară, ai așteptat în toți acești ani ca Andrzej să se întoarcă, cealaltă parte din tine tânjea cu dor după el, îl întrezărea pretutindeni fără să-l întâlnească, ai știut că sunt el încă de când m-ai văzut în parc abandonându-mi desenele, voiai ca eu să fiu Andrzej și fără ca măcar să mă cunoști mi-ai deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aruncat privirea prin cameră. Oare ce fac oamenii când nu muncesc? Se văd cu prietenii, merg în baruri sau la sală, sau la cumpărături, sau redecorează, sau își petrec timpul cu iubiții lor. Atâta lucru își amintea până și ea. Tânjea după un umăr pe care să plângă și se gândea să o sune pe Fifi, singura cunoștință care se apropia cât de cât de statutul de cea mai bună prietenă. Făcuseră practică împreună la Sweet Sixteen în urmă cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai văzuse în viața ei ceva atât de erotic. O dorință ciudată prinse contur înlăuntrul ei și o ardea ca o durere. Stârnită de o nevoie necunoscută, ea îi privea pe dansatori, aprinsă de o dorință dulce-amăruie. Dar la ce tânjea ea de fapt? La căldura corpului fierbinte al unui bărbat? Poate... Trezind-o din reverie, un bărbat a invitat-o pe Ashling la dans. Era scund și pe cale să chelească. — Nu am fost decât la un singur curs, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și-a aprins o țigară cu mâna nesigură, rugându-se să îl uite. Să arunce ce este vechi și să accepte ce este nou. Să se gândească la Jack. Dar probabil că Jack făcea sex non-stop cu minuscula Mai. Iisuse, tânji ea, cât își dorea să facă sex... Cu Jack. Sau cu Oliver. Cu oricare dintre ei. Cu amândoi... Mintea ei fu invadată de imaginea corpului ferm al lui Oliver, care părea sculptat în abanos, și această amintire o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu adevărat. Incertitudinea își făcea loc în mintea ei - oare ce simțea cu adevărat față de el? Era acel pistruiat entuziast pe care refuzase să îl „belleze“? Sau omul acela plin de încredere în sine de pe scenă după al cărui telefon tânjise? Felul în care el arăta nu o ajuta cu nimic în a-și soluționa dilema, deoarece nu era nici foarte atractiv, nici extraordinar de urât - părea comun. Avea părul castaniu tuns scurt, culoarea ochilor nu era una foarte clară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clar, prietena șefului lor. Domnișoara Morley dădu din cap și ea își mută șoldurile invizibile spre biroul lui Jack. Ușa s-a închis ferm în urma ei și întreg biroul se opri din muncă, în timp ce toți își ciuleau urechile, sperând, dorind, tânjind după o ceartă. Dar, după câteva secunde, Jack și Mai ieșiră, ținându-se drăgăstos de mână. După ce au traversat biroul, au dispărut, priviți de ochii înfometați ai tuturor. Chiar și după ce a devenit evident faptul că nu se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spune: — Cum e chestia aia? Cu totul. —Delicios. Ai picanteria ghimbirului, căldura de la wasabi - chestia aia verde - și dulceața peștelui, explică Jack. E un gust ca nici un altul, dar creează dependență. Curiozitatea o neliniștea pe Ashling. O parte din ea tânjea să guste, dar, sincer, pește crud... Adică, pește crud! Încearcă asta, întinse Jack bețișoarele către ea, cu bucata pregătită între ele. Corpul lui Ashling s-a retras imediat și fața i s-a umplut de culoare. —ăăă, nu, mulțumesc. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
joi seara. În cele două luni de când ieșeau - nu că ea le-ar fi ținut socoteala - își făcuseră un obicei din a se suna în fiecare zi. Faptul că el nu o contacta i se părea chinuitor. Ținându-și respirația, tânjea după un mesaj de la el, dar, din nou, nimic. Dezamăgită, a închis telefonul. În acea seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun: să îi ureze succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răspundea la telefon....? Iisuse! Noi de obicei ne uităm la un film sâmbătă seara, o informă mama ei. From Here to Eternity - cât de potrivit, se gândi Ashling, în timp ce seara se întindea ca o gumă de mestecat. Simțindu-se exclusă, tânjea să fie în Dublin, cu prietenul ei. Și, în timp ce Burt Lancaster făcea nebunii cu Deborah Kerr, Ashling se întreba cum se descurcă Marcus și dacă Ted și Clodagh chiar s-au dus să îi vadă numărul. Se simțea rușinată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de fermecător și avea o slujbă bună și era responsabilă Ridică ochii către Ashling, a cărei față rigidă și întunecată nu era tocmai încurajatoare. Aveam douăzeci de ani și eram egoistă și habar nu aveam pe ce lume trăiesc. Clodagh tânjea după înțelegere. —Și cu Marcus ce a fost? —Eram disperată după distracție și amuzament. —Nu te puteai apuca de sărituri de la înălțime? Clodagh dădu tristă din cap. —Sau de canotaj pe apă dulce. Dar Ashling nu râdea. Iar ea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
grațiat pe baza omuciderii numărul cinci - a lui însuși. M-am gândit la Betty Short și la Kay până când ele două s-au contopit. Am reconstituit parteneriatul nostru drept un act de seducție reciprocă și mi-am dat seama că tânjeam după Dalia fiindcă o citisem și că o iubeam pe Kay fiindcă ea mă citise pe mine. Și am trecut iar în revistă ultimele șase luni. Totul era limpede: Banii pe care Lee îi cheltuia în Mexic erau, probabil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asupra ferestrelor și galeriilor îndrăgitei sale domus, devenită acum cu neputință de suportat, și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fața unui mare editor. Citesc circa 250 de pagini pe zi și Îmi notez minimum cinci pagini de jurnal. (marți) „Ești apt să preiei postul de decan al holisticii!“, rostește solemn G.G. În prezența acelor câțiva inși răzlețiți pe hol, tânjind morbid la asemenea spectacol. „Vezi, că nu este ușor, vor fi destui intruși să vrea să te uzurpe sau să te subordoneze marelui tiran. Tu trebuie să conservi sfânta breaslă a chiulangiilor la gloria din vremea lui masser studentus salamancus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de negator se silește s-o justifice Goethe În versurile următoare: „Activitatea omului prea lesne Începe să tânjească; Îndată ce-ar putea, omul n-ar mai face nimic. De aceea, bucuros ii dau un tovarăș care să-l stimuleze, făcându-și astfel datoria de diavol“. Încheindu-și Doktor Faustus, Thomas Mann pune În alocuțiunea lui Adrian Leverkuhn cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu. Providență divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu însuți. Nu, o va cruța pe doamna Grady. Cu excepția cazului în care va observa cine trage. Cât despre fiică, despre care Barnes îi povestise... Chrissy. Se întreba câți ani o fi având. Și fructele după care sufletul tău a tânjit sunt acum departe, și toate lucrurile pe care le găseai frumoase și atrăgătoare sunt acum departe și nu le vei mai afla nicicând... Acum, se gândi el. E momentul să o faci. Hai, hai, hai. Și un înger puternic luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci când predam mă simțeam complet diferit de felul în care credeam că se simt profesorii pe vremea când eram o fetiță; păreau atât de siguri și mulțumiți de sine și convinși de tot ce spuneau sau făceau. Cât de mult tânjeam să fiu ca ei. Nu păreau că pot fi vreodată înfricoșați să meargă la dentist, de exemplu, sau să nu întârzie la muncă sau, poate, să fi îmbrăcat ceva greșit. Toate lucrurile de care eu mă temeam atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dădusem seama cum toată ocazia se transformase într-o rutină împământenită, și atunci când unul din actorii principali lipsește e foarte greu să te prefaci, să păstrezi o aparență de normalitate - ca să nu mai spunem plăcere. Atât eu, cât și Sal tânjeam să-i spunem mamei să renunțe pur și simplu la idee, de tot - să renunțăm la cadouri și la masa de Crăciun și la toate astea și să petrecem singuri câtva timp uitându-ne la câteva filme la televizor, mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am trezit spunându-i ce mai făcusem, ca și cum n-ar fi știut exact ce facem în ziua de Crăciun. Și, în ambele cazuri, n-am îndrăznit niciodată să spun lucrul cu adevărat mare - că nu mai credeam în el. Tânjeam să mă duc pe la Hol, chestie pe care o făcusem în anul de dinainte cam pe la șase seara. Îmi amintesc cum îi lăsasem pe mama și pe tata așezați în fotolii în fața televizorului; încă mai purtau pălăriile de hârtie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pare genul care să se ocupe de resturile lăsate de un alt bărbat -, dar nu am cum să știu. Nu l-am văzut niciodată pe Charlie acolo, mai ales că nu mă pot abține să nu mă uit. Urăsc și tânjesc după asta în același timp - vreau atât de mult să știu că e bine, dar cred că dacă i-aș vedea împreună pur și simplu n-aș putea suporta. Așa că am luat-o pe drumul mai scurt spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
seara asta a reușit doar s-o facă să-și dorească cu disperare o țigară. Deși se lăsase cu aproape un an în urmă, chiar când a început să iasă cu Russel; nu trecea nicio zi în care să nu tânjească să tragă un fum zdravăn. Fumătorii deveneau întotdeauna poetici în fața acestui ritual, când era o mare satisfacție să deschizi pachetul, să tragi folia și să scoți o țigaretă aromată. Ziceau că adoră s-o aprindă, să scrumeze, să aibă senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deja. A doua zi de vacanță, când se aflau la piscină, Adriana simți că Leigh se uita la ea în timp ce scoase o țigară din sacoșa de plajă, o aprinse și inhală încet. Era o cruzime să fumezi în fața cuiva care tânjea după așa ceva, era conștientă de lucrul ăsta, dar, ce Dumnezeu, erau în vacanță. Leigh n-avea niciun motiv să nu se fumeze și ea puțin, apoi să se lase din nou când ajungea acasă; la urma urmei, Adriana făcea chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Încercare de a bloca rîul. Lumina soarelui se strecura prin găurile din catarge și din coșurile de oțel, iar apa le spăla punțile, umplîndu-le cabine. CÎnd se Întorcea cu șalupa cu motor a companiei, după ce vizita fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și toată viața vei tânji după un sat În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]