1,881 matches
-
european, Fraxinus excelsior) și V. Conform Fischer, multe dintre tăblițe provin din lemnul navelor europene eșuate sau scufundate în zonă iar altele provin din resturi de canoe fabricate din bușteni eșuați pe țărmurile insulei. Textele unor tăblițe, inclusiv cel de pe tăblița O, sunt înșirate în lungul unor caneluri sculptate pe bucăți de lemn aduse de valuri. Faptul că singurul suport de scriere era lemnul iar acesta, datorită lipsei sale cronice, era folosit cu mare zgârcenie, a avut câteva consecințe importante în
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
frunze sau pe scoarță de banan cu ajutorul unui stylus de os. În timp, scrierea pe frunze de banan s-a păstrat nu doar pentru procesul de învățământ cât și pentru a realiza ciorne a textelor care urmau să ajungă pe tăblițele de lemn. El a stabilit experimental că glifele sunt destul de vizibile pe frunzele de banan din pricina sevei care apare în urma zgârieturilor și care este lăsată apoi să se usuce la soare. Cu toate acestea, odată uscate, frunzele devin fragile și
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
tablete iar canelurile din lemn nu aveau alt rol decât acela de a imita structura nervurilor unei frunze. Glifele rongo-rongo sunt scrise în sistemul boustrophedon inversat, de la stânga spre dreapta și de jos în sus. Acest lucru înseamnă că lectura tăblițelor se face începând din colțul stânga jos, se citește o linie de la stânga la dreapta apoi se rotește tăblița cu 180 de grade și se continuă cu rândul următor. Când se citește o linie, celelalte linii învecinate (de sus și
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
rongo-rongo sunt scrise în sistemul boustrophedon inversat, de la stânga spre dreapta și de jos în sus. Acest lucru înseamnă că lectura tăblițelor se face începând din colțul stânga jos, se citește o linie de la stânga la dreapta apoi se rotește tăblița cu 180 de grade și se continuă cu rândul următor. Când se citește o linie, celelalte linii învecinate (de sus și de jos), vor apărea cu susul în jos, după cum se poate observa în imaginea din stânga. Scrierea se continuă pe
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
grade și se continuă cu rândul următor. Când se citește o linie, celelalte linii învecinate (de sus și de jos), vor apărea cu susul în jos, după cum se poate observa în imaginea din stânga. Scrierea se continuă pe cealaltă față a tăbliței din punctul în care textul pe prima față se încheie. Astfel, dacă prima față are un număr impar de linii (cum este cazul tăblițelor K, N, P și Q), scrierea va începe pe cealaltă față din colțul stânga sus iar
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în jos, după cum se poate observa în imaginea din stânga. Scrierea se continuă pe cealaltă față a tăbliței din punctul în care textul pe prima față se încheie. Astfel, dacă prima față are un număr impar de linii (cum este cazul tăblițelor K, N, P și Q), scrierea va începe pe cealaltă față din colțul stânga sus iar direcția de scriere se schimbă de sus în jos. Tăblițele lungi, asemănătoare cu niște scânduri se citeau fără a se întoarce, ceea ce presupunea o
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
încheie. Astfel, dacă prima față are un număr impar de linii (cum este cazul tăblițelor K, N, P și Q), scrierea va începe pe cealaltă față din colțul stânga sus iar direcția de scriere se schimbă de sus în jos. Tăblițele lungi, asemănătoare cu niște scânduri se citeau fără a se întoarce, ceea ce presupunea o anumită abilitate a cititorului de a lectura rânduri scrise cu susul în jos. Conform tradiției, scribii foloseau pene de obsidian sau dinți de rechin, unelte care
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
rămase sunt fie greșeli fie convenții de scriere sau simple elemente decorative. Șirurile verticale ale emblemelor sau motivelor romboidale, spre exemplu, sunt legate printr-o linie fină, caracteristică, linie care poate fi observată în mod repetat la unul din capetele tăbliței B. Lui Barthel i s-a spus, de asemenea, că Nga'ara, ultimul rege din Rapanui care știa să scrie, mai întâi schița glifele în funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin. Tăblița
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
tăbliței B. Lui Barthel i s-a spus, de asemenea, că Nga'ara, ultimul rege din Rapanui care știa să scrie, mai întâi schița glifele în funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin. Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
întâi schița glifele în funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin. Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par a fi fost prelucrate cu ajutorul unei lame de oțel, adesea destul de rudimentar. Deși cuțitele
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par a fi fost prelucrate cu ajutorul unei lame de oțel, adesea destul de rudimentar. Deși cuțitele de oțel au devenit accesibile odată cu venirea spaniolilor, există totuși o umbră de îndoială cu privire la autenticitatea acestor
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par a fi fost prelucrate cu ajutorul unei lame de oțel, adesea destul de rudimentar. Deși cuțitele de oțel au devenit accesibile odată cu venirea spaniolilor, există totuși o umbră de îndoială cu privire la autenticitatea acestor tăblițe prelucrate cu unelte metalice. Glifele redau în
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par a fi fost prelucrate cu ajutorul unei lame de oțel, adesea destul de rudimentar. Deși cuțitele de oțel au devenit accesibile odată cu venirea spaniolilor, există totuși o umbră de îndoială cu privire la autenticitatea acestor tăblițe prelucrate cu unelte metalice. Glifele redau în forme stilizate siluete umane, de animale, forme vegetale sau simple forme geometrice, adesea în combinații diverse. Glifele care reprezintă forma umane cu cap sunt orientate vertical și fie cu fața înainte, fie cu
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
de pești sau de artropode. Un număr redus de glife sunt similare cu petroglifele răspândite pe insulă. Tradiția orală a reținut că fie Hotu Matu‘a, fie Tu‘u ko Iho, fondatorii legendari ai civilizației pascuane, au adus 67 de tăblițe din locurile natale. Tot fondatorilor li se atribuie meritul de a fi adus cu ei planta toromiro. Cu toate acestea, nici în Polinezia și nici în America de Sud nu există „locuri natale” care să fi avut o tradiție similară în scris
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
spus că scrisul și cititul era un privilegiu al familiilor conducătoare și al preoților. Iar aceștia au fost răpiți și transformați în sclavi de către spaniolii din Peru sau au murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor. Puține încercări de datare a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel, singura care a fost datată cu Carbon-14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
cititul era un privilegiu al familiilor conducătoare și al preoților. Iar aceștia au fost răpiți și transformați în sclavi de către spaniolii din Peru sau au murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor. Puține încercări de datare a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel, singura care a fost datată cu Carbon-14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel, singura care a fost datată cu Carbon-14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V au fost create în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculat că lemnul tăbliței C (Mamari) a fost tăiat dintr-un trunchi de
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V au fost create în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculat că lemnul tăbliței C (Mamari) a fost tăiat dintr-un trunchi de arbore de circa 15 metri înălțime, dar Insula Paștelui fusese demult defrișată de arbori cu asemenea dimensiuni. Analiza resturilor de mangal arată că pădurile au dispărut de pe insulă în prima jumătate
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
când a vizitat insula, că „nu există pe întreaga insulă arbori mai înalți de trei metri”. Prin aceste metode se datează doar lemnul iar nu și inscripția. Oricum, trandafirul de Pacific nu are un lemn durabil și este improbabil ca tăblițele manufacturate din acest soi să reziste vreme îndelungată în climatul Insulei Paștelui. Pe de altă parte, se crede că glifa 067 reprezintă palmierul de pe Insula Paștelui, specie dispărută, conform analizelor de polen, în jurul anului 1650. Prin urmare, glifele datează cel
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
textele creștine, au implicat contacte mai dezvoltate și mai adânci decât simpla iscălitură de pe un tratat. Faptul că primii exploratori, care au stat relativ puțin pe insulă și nu au remarcat scrierea rongo-rongo, poate reflecta faptul că, la vremea aceea, tăblițele erau tabu pentru străini. Acest tabu s-a erodat și pierdut în timp, pe măsură ce societatea pascuană s-a prăbușit după înrobirea unei părți a populației sau după valurile de epidemii care au decimat populația indigenă. Astfel, tăblițele au devenit mult
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
la vremea aceea, tăblițele erau tabu pentru străini. Acest tabu s-a erodat și pierdut în timp, pe măsură ce societatea pascuană s-a prăbușit după înrobirea unei părți a populației sau după valurile de epidemii care au decimat populația indigenă. Astfel, tăblițele au devenit mult mai accesibile în vremea lui Eyraud. După cum Orliac a remarcat, tăblița C pare să preceadă vizita spaniolilor cu cel puțin un secol. Insula Paștelui are cel mai bogat sortiment de petroglife din întreaga Polinezie. Aproape fiecare suprafață
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
pierdut în timp, pe măsură ce societatea pascuană s-a prăbușit după înrobirea unei părți a populației sau după valurile de epidemii care au decimat populația indigenă. Astfel, tăblițele au devenit mult mai accesibile în vremea lui Eyraud. După cum Orliac a remarcat, tăblița C pare să preceadă vizita spaniolilor cu cel puțin un secol. Insula Paștelui are cel mai bogat sortiment de petroglife din întreaga Polinezie. Aproape fiecare suprafață potrivită pentru așa ceva a fost inscripționată, inclusiv zidurile din piatră ale câtorva case și
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
dintre ele, descoperite în câteva construcții precoloniale, sugerează că sunt relativ vechi. Câteva dintre petroglifele antropomorfe sau zoomorfe au corespondențe în sistemul rongo-rongo. Spre exemplu, fregata cu două capete (glifa 680) de pe pălăria unui moai apare și pe douăsprezece dintre tăblițe. McLaughlin (2004) a evidențiat cele mai clare corespondențe cu colecția de petroglife realizată de Lee (1992). Cu toate acestea, paralelele dintre petroglife și glife sunt mai degrabă cazuri singulare: au fost puse în evidență foarte puține fragmente de text. Acest
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
tradiție petroglifică. Candidatul cel mai complex pentru scrierea rongo-rongo în piatră pare a fi o succesiune de glife (unele cu ligaturi) sculptate pe peretele unei peșteri. Numai că peștera respectivă să află în vecinătatea casei în care s-au fabricat tăblițele Poike, o serie de falsuri ordinare. Așadar, petroglifele din peșteră s-ar putea să nu fie autentice. Eugene Eyraud, un călugăr al Congregației de Picpus, a debarcat pe Insula Paștelui la data de 2 ianuarie 1864, după o călătorie începută
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]