6,881 matches
-
a relațiilor dintre acestea, totul trecut printr-o gândire personală despre viață și univers. Ca într-o simfonie a naturalității poetice, poemul începe direct, mărturisind credința în puterea tutelară asupra existenței materiale : Există un Tu”, adică există Dumnezeu care ”(...) pășește tăcut/către fiecare privire/către fiecare pas/și drumul lăsat/în urmă/devine lumină”; apoi ne poartă în ideea Infinitului ca ”(...) o gândire/o stare a minții/(...) Făcând loc/Luminii/Ca-n ziua dintâi.”, mai apoi atenția o focalizează asupra Omului
VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349887_a_351216]
-
venise și lui rândul, fiindcă știa că în Roma răzbunările se întindeau cu mult dincolo de cei vinovați, de multe ori plătind cu viața chiar și cetățeni nevinovați pe baza unei simple bănuieli. Tibrul înghițise însă pe toți cu apele sale tăcute. Urmară anii de teroare ai noului prefect al gărzii pretoriene, Naevius Cordius Sertorius Macro care întrecu în cruzime metodele lui Lucius Seiano. Cei care se bucuraseră de căderea perfidului Seiano aveau acum să afle de metodele și mai brutale ale
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
un lup/Tare de demult/ A murit și-apoi copil/ S-a născut.// Refren: Nu știa de ce pădurea nume-i cântă/ Iară noaptea ca un vers alunecând/ Din pădure brațe ajung/Din pădure cântece se aud//2. Într-o vară tăcuta noapte/ S-a răstit/ Un copil c-un lup în urmă/ Au fugit.// Refren” Membrii ansamblului poartă costume din pânză albă de in, cusute cu motive tradiționale florale și geometrice în culori vii. Ansamblul „Dorna Dorului” al Fundației Cultural-Artistice „Dorna
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
la comuniști! Așa o fi. Personal, nu resimt încă acut efectele crizei, dar nici nu am grijile tovarășei mele de drum. Cadru didactic universitar, cu zeci de cărți publicate, cu responsabilități în mai toate conducerile postdecembriste, Doamna aceasta delicată și tăcută, îndoliată acum, îmi povestise, când ne-am dus spre Lugoj, despre mătușa pe care o jelea: Ea a fost șansa mea de a participa la toate conferințele și sesiunile de comunicări, pentru că avea, ca bărăgănistă, dreptul la însoțitor pe transportul
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
o zi să se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale cu bucăți din inimile lor. Înțelegi acum dragul meu care este adevărata frumusețe a inimii!, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald bătrânelul. Tânărul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a intins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucată pe care a pus-o în
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp, soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
binevenită alături de noi în noul mileniu creștin! Tu ești mare parte din istoria noastră, tu ești reperul frumu¬seților noastre duhovnicești, tu ne repre¬zinți în lume, dar și în fața lui Dumnezeu. Cicatricile tale sunt și ale noastre, eleganța ta tăcută ne reprezintă și pe noi. Fără tine, lumea noastră românească ar fi fost mult mai săracă... În altă ordine de idei, în vremea Voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), Țara Românească a cunoscut cea mai întinsă cuprindere teritorială din toata istoria
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
derulez în gând filmul scenelor abia încheiate, privind cum, precaută, Miruna testa temperatura cafelei cu vârful buzelor sale fine și nerujate. Era mai vigilentă ca mine sau a fost prevenită de înjurătura scăpată printre dinți atunci când m-am fript? Așteptam tăcuți să se miște bambina la una dintre lansete, dar nimic nu perturba neclintirea lor. Pe baltă, lișițele au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet cei doi kilometri de terenul accidentat de pe Valea Iubirii, cu gândul că acasă nu va mai fi cuibul unor nebunii, ci spațiul unde lași totul cu regret și
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
gară, ca să prindă acceleratul spre București, chiar dacă avea bilet din Mangalia. Am condus-o pe Miruna la hotel, mai avea câteva ore până la plecarea trenului spre capitală, unde va schimba un altul spre Timișoara. Apoi, cu bagajul în Moskvici-ul meu, tăcuți ca într-o călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
te port mereu în gând. Dup-o vreme, bat la poartă, Comandantul cu onor, Ne anunță cu tristețe, Că tata este erou. A venit armata toată Și o casă i-au făcut, Cu o cruce ridicată, Într-un loc frumos, tăcut. La biserică în curte, Sufletul ți s-a întors, Dar tu zaci încă-n Crimeea, Unde eu nu am ajuns. Împărțiți aceeași cruce, Cu drag prietenul tău, Pentru voi o rugăciune, Înălțăm la Dumnezeu.” Dumnezeu să-i odihnească în pace
VETERANI DE RĂZBOI de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348010_a_349339]
-
cult, m-am împărțit egal, zic eu, între neutralitatea binevoitoare a turistului sincer curios și freamătul efectiv al doritorului de credință.” (pag. 50) “Totuși la sfârșit, când a început lunga perindare a credincioșilor la sărutatul icoanelor, m-am strecurat cu tăcută vinovăție afară. Nu am fost și nu sunt un om “închinat la icoane”. Regret sincer și profund acest lucru, dar nu am să mă prefac niciodată. Rămân un slujitor al firescului și autenticității. Autofalsificarea mi se pare o perversiune. M-
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
să se strângă unul în altul... Lumea se urca în trăsuri, ei o luară pe jos spre locurile lor taince, departe de ochii lumii. Câtva timp se-auziră doar pașii rătăciți pe trotuare. Eminescu îi prinse brațul și mergeau amândoi tăcuți și îngândurați. - Cât timp a trecut de când ne cunoaștem, Mihai? - se gudura Veronica la brațul lui. - Timpul? - întrebă Eminescu. Timpul e grija tiranilor; pentru tot ce-i etern nu există timp și sper ca dragostea noastră să fie eternă. - Nu
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau tăcuți, ea înainte, el în urma ei; și unul și altul făceau bilanțul celor câtorva luni petrecute împreună. Mai rămăseseră doar trei zile până la despărțire, Veronica primise depeșă de acasă să vină repede că una din fetițe se îmbolnăvise și trebuia îngrijită
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
nu poate fi Casandra căci ea murise, și-o reamintea cum o văzuse în cosciug îmbrăcată în rochia de mireasă... E Corina, se gândea el, și-a strâns-o de mână și-au luat-o la fugă spre Pârâul Murelor tăcuți și s-au așezat lângă salcâmul lor din deal de la marginea satului și ea l-a sărutat și l-a strâns în brațe și i-a zis că minte, îi spune numai minciuni, ea nu-l mai crede, așa sunt
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
aminti primul vers: Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi... Nu, Veronica plânsese la despărțire, o văzuse pe fereastra vagonului cum își ștergea lacrimile și-și flutura batista în semn de adio... Doar luna, deasupra lor, acum în vis, tăcută și mare, le străjuia calea și greierii cântau prin iarbă și satul jos, adormit ca o ființă obosită... Vru să-i spună că el dorea să plece de la Viena mai demult, dar ea fusese ocazia care-l hotărâse și-l
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ctitorie Biserica îmi pare o casă părăsită În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de rugăciuni șoptite. A dimineții rouă o frescă adunată Din multe anotimpuri în imnuri de lumină - Același zbor de vise sub bolta înstelată
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ACOLO UNDE VISELE NU DORM... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Te-am cunoscut în visele trecute Prin geana mea... clipirilor oprită. Ușor, ca dorul clipelor tăcute, Te-ai strecurat în noaptea adormită. Cu zâmbet, flori îți deschideau cărarea Și fluturi te-nsoțeau în drumul tău. La semnul tău, apoi, s-a deschis zarea Și-ai dispărut... și tu și visul meu. Mi-aș fi dorit să scap
ACOLO UNDE VISELE NU DORM... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348160_a_349489]
-
evrei de limbă română” (volumul 1) vorbește despre marele poet israelian în termeni elogioși. Citez[2]: „Pe ulița scriitoricească el (Shaul Carmel - n.m.) aduce culoarea (fără de care peisajul ar fi cenușiu), zgomotul și furia (fără de care viața ar fi prea tăcută), precum și un iz de mititei la alegeri pe vremuri, sau Moși (fără de care întâmplările ar părea insipide la gust). Shaul Carmel este Pitorescul, de arătat obligatoriu turiștilor, ca Piața (Șukul) cu același nume, sau ceasul din Yaffo”. Și tot el
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
nu e loc pentru regrete, Ușa uitării o închid încet, Și pun o taină mare ca pecete E o învălmășeală de bazar, De lucruri prăfuite, demodate, Pe care timp perfid, cu pasul rar, Le calcă și le sfarămă pe toate. Tăcute și modeste, prinse-n horă, Mă cheamă prin tăcerea lor discretă, Și mai ales la anumită oră, Când clipele trecute să regretă. Cu pas întins și ținta înainte, În viață nu e timp pentru regrete, Și le alung din viață
PECETE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348202_a_349531]
-
de-i liniște și tăcerea-i grea noaptea printre stele s-a aprins. Am deschis o poartă către tine lăsând inima și sufletul în ea, am ramas pustiu și sărac în mine și-acum încă caut fericirea ta. Mă ascund tăcut, printre amintiri răscolind în vise să te regăsesc, mă întorc la tine-n marile iubiri și-apoi fericită vreau să te iubesc. De ce plânge luna cu argint de stele când iubirea mea nu te părăsește? de ce ochii tăi urca printre
IMI ADUC AMINTE de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347588_a_348917]
-
la tine-n marile iubiri și-apoi fericită vreau să te iubesc. De ce plânge luna cu argint de stele când iubirea mea nu te părăsește? de ce ochii tăi urca printre ele să adoarmă-n visul care ne unește? Acum stau tăcut și te-aștept să vii ca un fulg de puf, mic de păpădie, ce se-nvarte liber iară prin câmpii când se culcă noaptea și în vis adie. Referință Bibliografica: Îmi aduc aminte / Anton Viorel : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IMI ADUC AMINTE de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347588_a_348917]
-
îți vorbesc s-auzi ascuns, și-n clipele ce sunt sihastre cu dragostea eu te-am pătruns. Sunt șoapte care dau năvală și bat mereu să te atingă, să îți vorbească fără fală și-apoi în vis să te cuprindă. Tăcută ești când mă asculți cu ochii tăi ce mă privesc, ca soarele ascuns în munți pe colț de stele îți vorbesc. Îți mângâi buzele tăcut când gândul meu îți tot vorbește, și-atunci eu știu că s-a născut iubirea
TAINA SUFLETELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347592_a_348921]
-
UITA Autor: Anton Viorel Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu rămânem triști vreodată să mă-ntelegi mereu aș vrea, doresc pe fața ta scăldată să curgă toată dragostea. Decâte ori te-aștept tăcut privind adânc în depărtare, eu mi-amintesc că te-am văzut cum cade soarele în mare. Și mi-amintesc cum te-atingeam când ochii tăi străpunși în mine, mă luminau ca luna-n geam să mă iubesc adânc cu tine
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]
-
primul care-ți spun, să curgă-n tine cum e vântul nebun în fuga lui pe drum. Și când auzi cuvântul magic tu mă iubești încătușat, eu uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci iubire-adânc coboară ca un luceafăr
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]