6,861 matches
-
Ce importanță are o notă mică atunci când o împerechezi cu una mare?; astfel împerecheate, notele parcă au mai mult haz și apoi, cei mari și puternici își dovedesc adevărata valoare atunci când îi ajută pe cei mici și slabi! * Liceul este tărâmul descoperirilor. Încetul cu încetul profesorii devin obiectul de studiu al adolescenților. Oare își dau seama de acest lucru? * Când profesoara explică elevilor anului întâi de liceu diagrama fier-carbon, oftează amintindu-și cât de mult și-a bătut capul în facultate
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
de aborigen Tam-tam-urile tobei ... Nutrient Culoare de roș Este bună de mâncat Spune vampirul... Păcate Până la apus Suntem cercetați toți Dosarul e greu... Simptom Mi-a spus bătrânul: Are lipsă de snagă Clipește cam des Pedeapsă Ce surghiun - tocmai Pe tărâm metaforic Unde înfloresc zeii... Referință Bibliografică: Amestecate / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMESTECATE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365252_a_366581]
-
poartă prin labirintul artei. Atmosfera plăcută și privirile calde ale unor oameni sinceri și deschiși la suflet te învăluie ca într-un nor de magie care te determină să te lepezi de cele lumești și să te alături, necondiționat, unui tărâm parcă desprins dintr-o lume lipsită de păcat, animată numai de înțelepciune și frumos. Așa mi-aș permite să descriu, cu puține cuvinte, activitatea acestor oameni fără odihnă care, prin eforturi, uneori depășind cu mult limitele fizice dar și financiare
PARADIS INTERCULTURAL de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365263_a_366592]
-
Pentru un interes nealungat Pentru o creștere rapidă Într-o capcană restrânsă Falsă Și totodată mijlocită De niste împrăștieri Ce nu te lasă să-ți arunci nici prvirea nici piciorul în sacul cel de mult promis... Promisiuni încălcate într-un tărâm închis FERICIRE UITATĂ Degetele mele sunt într-adevar prea lungi. Aș hrăni un pian cu ele. Liniștește-te simțule, deschide-mi ochii, nu plânge prea crunt... Viața e frumoasă. Crești frumos spre ultimul dans al nostru. Iubește-mă așa cum cresc
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
arta clasică (căci - nu-i așa? - Hieronymus Bosch rămâne la fel de incitant și derutant chiar și pentru secolul nostru), prin urmare, această preferință pentru arta clasică, decurge din teama respectivului consumator de-a nu fi antrenat de arta modernă pe niște tărâmuri unde este conștient că se poate rătăci din pricina puținelor repere certe pe care le are la îndemână. În al treilea rând, poate cu excepția exegeților și, desigur, a snobilor, ceilalți iubitori de frumos se lasă „dijmuiți” de arta care-i precede
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
ai tradus în magistrale Fraze, mai mult recurente. Timpul a ros fără încetare Tot ce a rămas frumos, Iar azi fără remușcare, Îmi aduci câte un reproș! Oare cine este vinovatul? Tu desigur nu ești! Încrederea unul în altul Este tărâm de povești! Referință Bibliografică: Cuvinte reale / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CUVINTE REALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364920_a_366249]
-
că pot fi așa de slab, Plângând fără să vreau de al tău drag. Nu-ți spun ADIO, nici nu îndrăznesc, Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC. Tu vei odihni mereu în recea veșnicie, Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei. AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE, ORICÂT AȘ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE. Voi fi un suflet care mereu va plânge, Inima în piept cât voi trăi mi se va frânge. Moldova Veche 1 septembrie 2013
AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364935_a_366264]
-
este vorba doar spectacole de sex, de orgii, dar și de mutilări sau maltratări, motiv pentru care sado-masochismul pare a fi temelia psihico-comportamentală profundă a eroticii estetice contemporane. Moartea, cu scenariile sale, nu mai este o graniță de netrecut, un tărâm al angoasei, căci imaginea cadavrului din noi sau a scheletului costumat cu haine de piele este frecventă la artiștii contemporani. Baudrillard numea corpul un „osuar de semne”, ceea ce poate însemna că simbolistica corpului trebuie citită deopotrivă în două registre, al
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
mediatorii și mesagerii luminii, între două lumi, Orient și Occident, care deși se zice că sunt două lumi diferite, la origine au același Dumnezeu - Sfântul Soare uriaș, fie numele lui binecuvântat. Și a fost seară - mai precis Occident ( Abendland ), adică tărâmul unde se-ndeplinește uciderea soarelui prin moarte integrală - Și a fost dimineață, Orient ( Morgenland ) - zi, întâi - primind setea Duhului fără spațiu și timp și intrarea în Neantul Divin prin Coloanele de popoare înlanțuite genetic, devenind călători neînfricați spre Împărăția sufletelor
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
Articolele Autorului Printre cadourile primite de ziua mea, se numără și cartea ” Dor de Bucovina” , primită de la colega mea, profesoară de limba română, ROTARIU MARIA - NICOLETA, carte al cărei autor m-a încântat și prin volumul deja prezentat, ”Captiv pe tărâmul copilăriei”. Așadar, stârnită de lectura acestei cărți, primită de la însuși Marian Malciu, am parcurs destul de repede și cartea ”Dor de Bucovina”, în care autorul îmbină jurnalul de călătorie sau reportajul cu notațiile personale (uneori sobre, alteori umoristice), cu prezentarea unor
DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364971_a_366300]
-
să-l fregventez, a citit din creațiile lor, domnul Gane și un tânăr poet Gheorghe Lupașcu. Pe lângă poeziile scrise de fiecare ce erau bătute la mașina de scris, apărea și datele biografice ale fiecăruia cu întreaga sa activitate desfășurată pe tărâmul culturii. Așa am găsit răspunsul la întrebările mele de care-mi era teamă să i le adresez. Nici nu-mi trecea prin minte că domnul Gane este plin de înțelepciune neobișnuită pentru un profesor. Așa am aflat că Domnia Sa este
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
în față, în luna iulie 2013. Am încurajat-o din prima clipă, simțind vibrația sufletului de artist ca o adiere de briză peste un pământ arid care are mare nevoie de prospețime... Dar impulsurile venite din partea mea foloseau doar pe tărâm literar, nicidecum în sfera creativității în domeniul în care este senator de drept - arta plastică și „hand-made”, îndeletniciri și pasiuni zilnice, dar și sursă de trai, aici, departe de România. La puțin timp după sosirea în Cipru am vizitat-o
GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366558_a_367887]
-
mâna, doamna profesor!” pentru învățăturile de-atunci care m-au urmat apoi toată viața, talismanul meu norocos în mânuirea cuvintelor într-o cumințenie specifică ardeleanului care n-a încetat vreodată să existe ... Viața cu surprizele ei te poartă adesea spre tărâmuri la care poate nici nu gândești, întâlnești persoane - în aparență, întâmplător, dar, de fapt, cu un scop precis și cu un rol nebănuit în viața ta -, ai o profesie dar nici prin cap nu-ți trece că la un anumit
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
durutul uitărilor din mine și iarna care urcă argint pe fruntea mea Mă plec cu gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă ... Citește mai mult ciob albitși cerul dând lumină din pulbere de stelerăstoarnă fire albe din ninse primăveri,și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grelesă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
de stea,mă doare iar durutul uitărilor din mineși iarna care urcă argint pe fruntea meaMă plec cu gândul către lumina ce pogoarăîn strai de sărbătoarea de mână să mă iași îmbătat de pura și alba ei candoareiar plec către tărâmul de vise ce mă vreași trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă... XXIX. TALCIOC, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014. talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de pătimi celeste și vreau
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
pus pe degete, acum cincizeci de ani, jurându-și unul altuia iubire veșnică. Protagonistul se lasă însă atras de jocul ,, bărbatului care iubește în același timp două femei''.Destinul n-a fost unul îngăduitor față de el. De la marea glorie pe tărâm literar și de om fericit timp de cincizeci de ani, a trecut la starea de ,, degradare rizibilă''. Divorțează de Maria și ajunge ,,om al străzii''. Personajele trăiesc intens timpul ,,actual'',adică al narațiunii propriu-zise și chiar și cel al rememorărilor
INELUL DE IARBĂ -UN SIMBOL AL IUBIRII ETERNE, CRONICĂ DE PROF.MIRCEA DAROŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366628_a_367957]
-
Și n-or mai fi copii la blocuri, Bunici vor plânge sub livan (Zădarnic curățând monocluri), Că stirpea li se stinge-n van... Să nu te întristezi, copile, Ignoră soarta de bastard! Că toate-ți sunt, astăzi, ostile Pe-acest tărâm patriotard. Țara este mamă surogat; Te vinde ieftin la străini. Tata este putred de bogat, Dar grijă are, doar, de... câini. Referință Bibliografică: Și n-or mai fi copii la blocuri ... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212
ŞI N-OR MAI FI COPII LA BLOCURI ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366652_a_367981]
-
Acasă > Impact > Istorisire > ULTIMUL TĂRÂM AL FERICIRII Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mihaela CRISTESCU ULTIMUL TĂRÂM AL FERICIRII Deși încercăm de câteva luni de zile, nu puteam găsi cuvântul potrivit și mă străduiam să nu
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
Acasă > Impact > Istorisire > ULTIMUL TĂRÂM AL FERICIRII Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mihaela CRISTESCU ULTIMUL TĂRÂM AL FERICIRII Deși încercăm de câteva luni de zile, nu puteam găsi cuvântul potrivit și mă străduiam să nu trimit mesaje fără înțeles deplin, chiar și în condiții de urgență maximă. Undeva, în depărtare, aș fi putut prinde canalele de
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
disperat. În rest, adaptabilitatea se definește că tip de inteligență, iar cunoașterea că forma a experienței. Obișnuință devine, în cele din urmă, o umbră, puterea se transformă în pace și verbalizarea încetează. Înlăuntrul lucrurilor, dincolo de experiență cuantică, se prefigurează ultimul tărâm al fericirii. Pentru că ceasul se transformase în micul computer-telefon de la capul patului, sunetul părea mai mult provenit din filmul vizionat cu o seară înainte, decat dojenitor deșteptător al rutinei zilnice. Nu găsisem încă finalul povestirii și, probabil enervata de incompatibilitatea
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
albe caută și crează cuvânt, “Cafeaua ta are sens!” Și toate acestea pentru că într-o zi lucida și rece, o zi a privirii sferice și întrebătoare, cafeaua pe care am savurat-o atinge și reface phoenixian pasajul normalității spre ultimul tărâm al fericirii. Desenul este realizat de Maria Parascheva Voicheci, București Mihaela CRISTESCU Sydney, Australia 16 iulie 2011 Referință Bibliografica: Ultimul tărâm al fericirii / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de Autor
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
a privirii sferice și întrebătoare, cafeaua pe care am savurat-o atinge și reface phoenixian pasajul normalității spre ultimul tărâm al fericirii. Desenul este realizat de Maria Parascheva Voicheci, București Mihaela CRISTESCU Sydney, Australia 16 iulie 2011 Referință Bibliografica: Ultimul tărâm al fericirii / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
hărăzit pe fiecare cu reproșabile (și reprobabile!) imperfecțiuni „îndeajuns ca să-i ațâțe” și câte și mai câte. De aici și zădărnicia invectivelor reciproce, chiar dacă nu mutilante (la propriu!) însă consumate și stropite cu picanterii de tot felul, mai mereu pe tărâmul adversității - pe care îl reclama, mai mult sau mai puțin, bruma de talent din fiecare. Aveau drept hobby comun fotbalul, neîndoielnic religia secolului care a trecut și poate și a celui care a venit deja de zece ani și ceva
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
amintindu-și mereu de rădăcinile din care se trăgea, de țara în care se formase ca om și ca profesionist. Deși Parisul nu se compara cu niciun alt loc din lume, el oferind posibilitatea realizării atât profesional cât și pe tărâm spiritual, o mare parte dintre românii refugiați acolo și care au luptat cu mijloacele pe care le-au avut la îndemână împotriva comunismului, au decis să părăsească Franța, în momentul în care a început războiul din Coreea. Principalul motiv care
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]