1,816 matches
-
de țărm, un gup de 400 de luptători ai [[rezistența franceză|rezistenței]] sub conducerea lui [[Henri d'Astier de La Vigerie]] și [[José Aboulker]], au dat o lovitură militară în [[Alger]]. Ei au cucerit punctele strategice ale orașului: centrala telefonică, postul telegrafic, stația radio, casa guvernatorului și cartierul general al Corpului al 19-lea al trupelor vichyiste. Consulul american Robert Murphy, însoțit de luptători ai rezistenței, s-a deplasat la reședința comandantului francez din Africa de nord, generalul [[Alphonse Juin]], pentru a
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Gării, Strada Noua, Cioflecu, Straosti, Strada Târgoviștei și Strada București. Aici era reședința judecătoriei de ocol si a medicului de arondisment al plășilor Cobia și Dâmbovița (deși Găeștiul era oficial comună urbană a plășii Cobia). Mai sunt consemnate o stație telegrafică, o stație de cale ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se mai indica existenta unei mori de apa
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
și incendierea unor întregi sate, în principal de către cazaci, acțiuni care urmăreau sperierea populației ucrainene. În spatele liniilor poloneze, forțele mobile sovietice au distrus căi ferate, au spânzurat persoane bănuite că-i ajută pe polonezi și petliurișiti și au tăiat liniile telegrafice. Până la sfârșitul acțiunii de „pacificare” a Ucrainei, care a durat din 1920 până în 1922, sovieticii au făcut cam 10.000 de victime dintre civilii ucraineni. în același timp, Isaac Babel, corespondent de război acreditat pe lângă Armata Roșie, a descris în
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
sec. XX, voloștea Otaci era destul de mare și avea 28 de sate cu o populație de 35.305 persoane, în orașul propriu-zis locuiau 5.820 persoane, dintre care 3.200 erau evrei. În anul 1862, în Otaci deja exista legătură telegrafică, iar în anul 1879 se deschide un punct de poștă. În anul 1895 se finalizează lucrările de instalare a liniilor telefonice. În anul 1893 a fost dată în exploatare linia de cale ferată Moghilău-Ocnița, iar tot atunci a fost deschis
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
în adevăratul înțeles al cuvântului, cu o populație stabilă, internațională, cu venituri importante și cu necesități economice pe măsură. CED a asigurat asanarea platformei orașului, construcția de străzi, cheiuri portuare și diguri de protecție. S-au pus în funcțiune serviciul telegrafic și de telefonie, uzina de apă și rețeaua de distribuție de apă potabilă, uzina electrică care a asigurat iluminatul portului și străzilor orașului, Sulina fiind astfel printre primele orașe din România care a beneficiat de noul sistem de iluminare publică
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
26 august 1864) , Mihail Kogălniceanu vizitează Craiova pentru a verifica aplicarea legii. Guvernul a alocat Craiovei o sumă mai mare decăt a oricărui alt oraș, inclusiv Bucureștiul, investindu-se în învățămînt, rețeaua stradală, încurajarea industriei, diverse proeicte edilitare, construcția liniilor telegrafice Craiova - București (1859) și Craiova - Drobeta Turnu-Severin (1860) și în proiectul căii ferate Craiova - București , terminata însă abia în 1875. Astfel, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care începuse atît de tragic la Craiova, a fost regretată de craioveni. Lovitura de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Tobescu și a maiorului Constantin C. Roșescu. Cei trei ofițeri au locuit aici până imediat după lovitura de stat din 23 august 1944, când au fost eliberați și au părăsit România cu destinația Ankara. Totodată a fost capturat un aparat telegrafic de emisie-recepție, împreună cu cele 8 cristale de cuarț care asigurau frecvențele de emisie, indicativele de apel și cele 3 cifruri pe care aceștia urmau să le utilizeze. Condițiile de detenție ale celor trei prizonieri erau extrem de decente, fiind cazați într-
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
desetine de pădure în Lalova și 81 desetine de pădure în Stodolna. Lui aparținea podul plutitor de peste Nistru și mai avea și o fermă cu cai de rasă. Zamfir Arbore, renumit istoric și geograf, caracterizează acestă așezare într-o formă telegrafică: "Lalova, sat în județul Orhei, volostea Izvoara, așezat pe malul Nistrului, ceva mai sus de satul Stodolna, pe un mal abrupt și stâncos. Are 155 de case, cu o populație de 1210 suflete, țărani români". "Stodolna, sat din județul Orhei
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
Ilfov și avea în compunere satele Fierbinții de Sus, Fierbinții de Jos, Fierbinți-Gruiu, Fierbinții Târgului și Stroești, cu o populație totală de 2289 de locuitori, ce trăiau în 559 de case. În comună funcționau o companie de dorobanți, un birou telegrafic, trei biserici și două școli (una de băieți și una de fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de "Fierbinți", ca reședință a plășii Fierbinți din același județ; comuna avea 4360 de locuitori în satele Fierbinții de Jos
Fierbinți-Târg () [Corola-website/Science/306422_a_307751]
-
ore, dacă se poate, să fiți la Ploiești. Aștept de la patriotismul Dumneavoastră și de la energia Dumneavoastră acest serviciu”. Pentru a face cunoscută acțiunea pe plan internațional, „prefectul” a expediat ziarului românesc „Adevărul”, care apărea la Pesta, următoarea telegramă: Șeful stației telegrafice din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a arătat circumspect, a oprit cele două telegrame și a anunțat guvernul de la București. Îndată ce a aflat despre „rebeliune”, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a trecut la arestarea suspecților, în frunte cu Eugeniu Carada
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
românească a debutat în 1908 prin instalarea unui post de radiotelegrafie la Constanța, aparținând Serviciului Maritim Român. În anul următor marina militară a instalat trei posturi la Călărași, Giurgiu și Cernavodă. În 1912, din pricina întreruperii totale a legăturilor telefonice și telegrafice prin fir, România a fost în pericol de a nu comunica cu aliații săi. Cu concursul inginerului Vintilă Brătianu, inginerul Emil Giurgea a reușit să instaleze în Parcul Carol I un post de emisie-recepție de 12 kW. De energia electrică
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător”. Cotidianul ,Universul’’, fiind conectat la condiții de imprimare și de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială. Ziarul "Vestitorul" din 1 noiembrie 1937 scria următoarele: A editat suplimentele: „Ilustrațiunea română", „Universul copiilor", „Universul literar", „Universul ilustrat", „Universul", „Duminica Universului", „Ziarul științelor populare și al călătoriilor", „Hoțul", precum și
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
Legația română din Paris și Sebastian Șerbescu, avocat, au fost persoanejele cheie ale înființării acestei agenții. Constantinde menționează în jurnalul său că ideea le-a venit într-o discuție banală: „Într-o zi mi-a propus să înființăm o agenție telegrafică pentru România în genul marilor agenții internaționale Havas, Reuter etc. Am elaborat un plan destul de detaliat și Șerbescu a plecat la București pentru a o fonda”. Lucrurile nu au mers chiar atât de ușor, însă la 8 iulie cei doi
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
destul de detaliat și Șerbescu a plecat la București pentru a o fonda”. Lucrurile nu au mers chiar atât de ușor, însă la 8 iulie cei doi au reușit. «Potrivit actului fondator, agenția avea următorul obiect: „exploatarea de agenții de informații telegrafice în țară și străinătate și asocierea ei la întreprinderi similare”» Agenția va începe să funcționeze la 1 septembrie. „Din iulie 1921, Rador intră în sindicatul agențiilor internaționale de presă în baza unui contract semnat cu 25 de agenții naționale de
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
directorul agenției franceze „Radio” a acuzat că i s-a furat numele. Începuturile erau foarte grele pentru noua agenție. În primii ani de după război existau probleme de toate naturile, cum ar fi de pildă cele aproape insurmontabile legate de liniile telegrafice distruse. În plus, existența unui „vânător” de știri, birocraticul serviciu de cenzură, împiedica difuzarea corectă a știrilor agenției. Întârzierile și credibilitatea informațiilor devin niște probleme atât de presante, încât se creează un curent de opinie puțin favorabil proaspetei instituții de
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
la cererea acestora, contra cost.» Momentul 23 august 1944 reprezintă începutul decăderii agenției Rador. «La 28 decembrie 1944, regele Mihai semnează decretul-lege 657, privind modificarea legii și statutului Societății Orient Radio. Aceasta își schimbă denumirea în „Rador - Agentie de informații telegrafice”, iar durata de funcționare a agenției devine nelimitată. Se precizează de asemenea, obiectul agenției: Schimbările istorice după cel de-al Doilea Război Mondial au bulversat agenția națională de presă. Astfel, după instaurarea puterii comuniste (martie 1948), Decretul 217 din 20
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
altele și peisaje pe malul Senei. Până la căsătorie a fost de profesie telegrafistă. După căsătorie, din cauza obligațiilor creșterii și educației celor trei copii, nu a mai putut lucra cu angajament, însă pe toată durata editării revistei lunare cu numele „Revista Telegrafică, Telefonică și Poștală” între 1907 și 1916 și după primul război mondial în „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor" (reviste administrate și conduse redacțional de soțul său Vasile Sava) s-a ocupat aproape exclusiv ca jurnalistă de așa numita "parte neprofesională
Ioana Sava () [Corola-website/Science/314578_a_315907]
-
au beneficiat până atunci școlile românești, întreținerea lor rămânând doar pe seama maselor țărănești. Iminenta destrămare a imperiului austro-ungar a determinat autoritățile să revină asupra rescriptului de înființare a zonei. Astfel, noul ministru "Lovasay Marton" al MCIP, a emis o dispoziție telegrafică prin care: „ ...dispozițiunile făcute cu privire la statificarea școlilor de graniță le revoc, respectiv le scot din vigoare”. Pe fondul declanșării evenimentelor ce au dus la Marea Unire din 1 decembrie 1918, acest ordin nu și-a mai derulat efectele.
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
realizat fonograful, becul electric și kinetoscopul, fiind finalizată ulterior prima centrală electrică de mare capacitate. Alfred Nobel a inventat dinamita în 1867.Samuel Morse a inventat telegraful în 1844, cu sprijinul lui inginerului Alfred Vail , cu care realizează prima legătură telegrafică între Washington și Baltimore.Sistemul a fost rapid adoptat de serviciile poștale și de căi ferate din S.U.A. Frații Wright au testat primele planoare , realizând primul zbor cu motor al omenirii în 1903. Anul 1905(Annus mirabilis) - anul miraculos al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lățimii de bandă necesare pentru transmiterea informației a pus bazele descoperirilor ulterioare ale lui Claude Shannon, care au condus la dezvoltarea teoriei informației. În 1927, Nyquist a calculat că numărul de impulsuri independente ce pot fi transmise printr-un canal telegrafic în unitatea de timp este limitat la dublul lățimii de bandă a canalului. Nyquist și-a publicat rezultatele în lucrarea "Certain topics in Telegraph Transmission Theory" („Unele aspecte ale teoriei transmisiunilor prin telegraf”, 1928). Această regulă este o formulare a
Harry Nyquist () [Corola-website/Science/313429_a_314758]
-
telefon și telegraf din România. Sub numele său și sub pseudonimul „Delaiași” a publicat pe lângă cărți de specialitate numeroase articole tehnice, de informare, de formare tehnică și asupra drepturilor și doleanțelor funcționarilor serviciilor poștale, telefonice și de telegrafie în "Jurnalul telegrafic" (1900-1906), în "Revista telegrafică, telefonică și poștală" pe care a condus-o redacțional și administrativ între anii 1907 și 1916, si în „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” între anii 1926 și 1930 aflată deasemenea sub conducerea sa redacțională. s-a
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
România. Sub numele său și sub pseudonimul „Delaiași” a publicat pe lângă cărți de specialitate numeroase articole tehnice, de informare, de formare tehnică și asupra drepturilor și doleanțelor funcționarilor serviciilor poștale, telefonice și de telegrafie în "Jurnalul telegrafic" (1900-1906), în "Revista telegrafică, telefonică și poștală" pe care a condus-o redacțional și administrativ între anii 1907 și 1916, si în „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” între anii 1926 și 1930 aflată deasemenea sub conducerea sa redacțională. s-a născut pe 20 aprilie
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
din mai 1904 cu conducerea Oficiului Poștal Ploiești. Începând cu octombrie 1906 a condus ca oficiant superior serviciul telegrafo-poștal pe câmpul manevrelor regale. În aprilie 1911 preia conducerea Oficiului Poștal Craiova. În octombrie 1912 este însărcinat cu conducerea Diviziei Exploatare Telegrafice și Poștale din Direcția Poștelor din București. În noiembrie 1912 este numit în Comisia pentru cercetarea proiectului de lege al exploatării poștale, telegrafice și telefonice și introducerea modificărilor necesare. Din noiembrie 1912 este însărcinat cu conducerea Diviziei Economatului din Direcțiunea
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
În aprilie 1911 preia conducerea Oficiului Poștal Craiova. În octombrie 1912 este însărcinat cu conducerea Diviziei Exploatare Telegrafice și Poștale din Direcția Poștelor din București. În noiembrie 1912 este numit în Comisia pentru cercetarea proiectului de lege al exploatării poștale, telegrafice și telefonice și introducerea modificărilor necesare. Din noiembrie 1912 este însărcinat cu conducerea Diviziei Economatului din Direcțiunea Generală. În mai 1912 este numit membru în Comitetul tehnic; de asemenea în Comitetul de recepție a furniturilor Direcției. Din septembrie 1913 este
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
Inspector General. În ianuarie 1920 este numit Președinte al Comisiei pentru întocmirea legii și regulamentului exploatării P.T.T. în vederea unificării serviciilor pentru întreaga țară întregită. Se deleagă în Februarie 1920 în mod provizoriu și cu conducerea serviciului construcțiilor și întreținerii liniilor telegrafice și telefonice. Din aprilie 1920 conduce serviciului Administrativ cu atribuțiuni de Inspector General. De asemenea, din august 1920 este membru în Comisia pentru organizarea unui Serviciu Comercial în Administrația Centrală cum și pentru studiul cecurilor și depozitelor de economie aparținînd
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]