4,773 matches
-
măiastre .......................................... CÎnd izbucnirea magneziului Într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul revelației CÎnd cometele desfac o perdea de iederă peste balconul surîsului Și un golfstream de cîntece Încălzește toate mările sufletului. Ceea ce teoreticianul poeziei noi numea „revelația, de o clipă numai, a invizibilului” Își are În asemenea versuri echivalentul perfect. Problema ce se pune În fața poetului este, În fond, aceea de a asigura discursului o stare de productivitate practic inepuizabilă, În tumultul căreia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele delimitări polemice, nu mai puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune În susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care Îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încît pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acest punct de vedere decît o variantă a „poeziei În versuri”, - iar un text precum cel comentat sumar mai sus (Pe cine căutați?) schematizează, cum s-a putut vedea, modelul relațional deja stabilizat, dintre real și poetic propus și de teoreticianul avangardist. Situația nu e alta, În fond, nici În celelalte piese ce alcătuiesc cartea din 1932 (an În care, ne reamintim, apăreau și poemele din Petre Schlemihl). Călătoria sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă În Obrazul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de la simbolism. Căci există În Act de prezență o specifică mixtură de poem și program de creație, amintind, acesta din urmă, de publicistica militantului avangardist. Cum s-a putut vedea Însă, chiar În textele-manifest, adeseori expresia nu e a unui teoretician propriu-zis, ci se Înfățișează ca aproximare metaforică a „ideii”, fiind asumată de o voce individualizată, ce se vrea exponențială. Poemele În proză conservă astfel de urme ale unei poetici mai explicite, dacă nu străină de atmosfera generală a operei (Întrucît
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între ele. O astfel de procedare Îl va contraria, de exemplu, chiar și mai tîrziu, pe G. Călinescu, care, scriind despre Petre Schlemihl va observa că poetul recurge la „stabilirea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poetului, rămîne totuși adevărată În esență observația că raportarea sa la aceste mișcări nu trebuie absolutizată, datele caracteristice avangardei coexistînd cu altele care-i sînt străine sau se nuanțează Într-o perspectivă particulară. Parcurgerea operei românești Întregi, a poetului și teoreticianului „poeziei noi”, a putut, de altfel, degaja o anume diagramă a evoluției creației și reflecției lui Voronca asupra limbajului, care, - așezîndu-l În centrul primei etape a avangardei românești, manifestată plenar În deceniul 1924-1933 -, Îl solidarizează cu principalele ei momente În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca un aport de substanță la transformarea perspectivei asupra limbajului poetic și a practicii creatoare Înseși, Îngăduie și Întoarceri sau „devieri” spre un teren mai puțin accidentat al literaturii, oricîte rezerve ar fi exprimat, cu o absolută sinceritate a implicării, teoreticianul desprinderii de „convenție” și „formulă”. În ce măsură se realizează la Voronca amintita „sinteză modernă”, o probează În chipul cel mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
verbal, povestea spusă chiar de cel ce a trăit-o, în care își relatează viața și experiențele realității proprii. Cu alte cuvinte, poveștile oferă un anumit tip de acces la identiatea și personalitatea oamenilor. Exact în maniera în care mulți teoreticieni, mai cu seamă Freud, și-au format perspectivele asupra vieții mentale, a personalității și a dezvoltării acesteia - pornind de la „studiile de caz” ale pacienților aflați în psihoterapie -, cercetătorii interesați de formarea identității pot, la rândul lor, s-o reconstruiască pornind
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
abstract, mai degrabă decât să tratez acest aspect sub forma unei dihotomii. Această tactică s-a dovedit, în plus, foarte utilă pentru evaluarea dezvoltării cognitive. Deși gândirea abstractă este privită ca fiind mai avansată decât cea concretă de către Frankenstein și teoreticienii dezvoltării cognitive, cum ar fi: Kohlberg, 1976; Perry, 1968; Piaget, 1955, capacitatea de a concepe un subiect atât în termeniconcreți, cât și abstracți și de a trece cu ușurință de la un tip de percepție la altul e de asemenea un
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
progres, de asigurare a eficienței activității pedagogice, de reglare a optimalității și de ridicare a randamentului procesului educațional. Se poate afirma cu suficientă energie că, în relația cu didactica, „managementul clasei nu are decât granițele pe care i le instituie teoreticienii care se preocupă de studiul ei” (Popescu, V. Vasile, Știința conducerii învățământului, E.D.P., București, 1973). Managementul clasei trebuie să devină o componentă intrinsecă științelor pedagogice, în directă interdependență cu teoria instruirii, în măsura în care actul educativ se manifestă ca act de conducere
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
considerat în accepțiunea sa modernă odată cu sistemul monitorial al lui Bell și Lancaster. În sistemul de învățământ românesc, banca a fost introdusă în jurul anului 1830, în timp ce preocupările față de subiectul ergonomiei școlare nu au încetat să fie exercitate cu adevărat interes. Teoreticieni ca D. Brandza au emis puncte de vedere constructive asupra variantelor moderne de mobilier școlar. Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt, după Ullich (1995), simplitatea, funcționalitatea, durabilitatea instrucționalitatea și modularitatea. Specialiștii în ergonomie școală sunt preocupați în momentul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
generative ale inerției” (Cazacu, Aculin, Sociologia educației, Editura Hyperion XXI, București, 1992). Pregătirea viitorului însemna deschiderea perspectivelor și formarea pentru inovare și schimbare. Definirea conceptului de inovație educațională este un concept polivalent, fiind definit în mod diferit de mai mulți teoreticieni: Jean Thomas lansează conceptul educație în schimbare și definește inovația ca „acea schimbare în domeniul structurilor și practicilor învățământului care are drept scop ameliorarea sistemului”. Această variantă suferă de ambiguitate, fiind greu de diferențiat inovația de schimbare. A.M. Huberman introduce
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
citit și să rezume anumite paragrafe. Studiile au arătat că această strategie metacognitivă poate avea efecte pozitive asupra capacității de înțelegere a elevilor și asupra motivației cognitive a acestora. Toate cele cinci propuneri avansate cadrelor didactice de către cei doi cunoscuți teoreticieni reprezintă un sistem operativ foarte eficient, aflat la dispoziția managerilor școlari pentru a optimiza atât nivelul motivației elevilor în sala de clasă, cât și anumite capacități intelectuale punctuale, care însoțesc obiectivele respective. Este posibil să existe elevi care să lucreze
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
aproape, incontestabila putere de seducție a ceea ce este mai real decât realul (în terminologia lui Jean Baudrillard, hiperrealul) nu puteau rămâne fără ecou în teritoriul de nisipuri mișcătoare al teoriei și criticii literare. Producătorii și consumatorii de literatură, scriitorii, criticii, teoreticienii manifestă deopotrivă, în această epocă a permisivității, performativității și sincretismului, un interes din ce în ce mai evident pentru strategiile discursive ce vizează acea reacomodare amicală între text și realitate. Reacomodare care - mai e nevoie să o spunem? - presupune ea însăși un mod propriu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sa majoră va consta, pe de o parte, în evidențierea supremației actuale a narativului și ficționalului asupra celorlalte modalități discursive, iar pe de altă parte, în cartografierea și reabilitarea unui continent ascuns al poeziei ultimelor decenii, ignorat sau minimalizat de teoreticienii domeniului. În această ordine de idei, poate fi invocată ca argument foarte pertinenta observație a lui Matei Călinescu 1 referitoare la tendințele actuale ale scrisului: în timp ce standardele compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a ceea ce este susceptibil să convingă (ðéèáíüí), atunci când afirmă că „decât întâmplări posibile anevoie de crezut, trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile cu înfățișarea de a fi adevărate”1. Această presupusă deplasare de accent a constituit un puternic argument pentru teoreticienii autoreflexivității din secolul XX, care au supus conceptul unei resemantizări de proporții. Înainte de a stărui asupra acestui aspect, nu ar fi cu totul lipsit de interes să aruncăm o privire asupra argumentelor celor ce consideră că afirmația lui Aristotel conform
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îmbogățire în planul cognitiv”3. În fine, cea de-a patra semnificație a å?küs-ului aduce în prim-plan dimensiunea psihologică a conceptului, conform căreia verosimilul devine sinonim cu ceea ce este plauzibil, credibil. Acest ultim semnificat nu intră - după cum specifică teoreticianul - în conflict cu celalte trei, ci le înglobează, din perspectiva mai largă a receptării. Ajunși în acest punct, sunt necesare, credem, câteva observații. În primul rând, trebuie subliniat că în această analiză realsimilul nu mai reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa, opinia comună). Criticul francez analizează pe larg metamorfozele pe care le-a suferit mimesis-ul în decursul secolului XX, când, revendicată ca moștenire de teoreticienii autoreflexivității, Poetica lui Aristotel a fost supusă unei resemantizări de proporții. Pe scurt, teoria literară structuralistă, făcând apel la tratatul aristotelic și negând în același timp faptul că literatura s-ar referi la realitate, a încercat să demonstreze că imitarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
importanță dacă această interpretare este mai adecvată sau mai puțin adecvată decât cea tradițională - fiecare epocă e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a acestei chestiuni delicate poate veni din zona teoriei artelor vizuale. Toma Pavel, ca și Giovanni Bottiroli, de altfel, a sesizat avantajele unei abordări interdisciplinare. „În timp ce în discuțiile literare și semiotice recente mimesis-ul a fost abordat cu neîncredere (...) - nota Pavel -, teoreticienii artelor vizuale, mai puțin stingheriți de griji narative, au purtat o dezbatere importantă asupra naturii reprezentării artistice. Se bazează ea pe asemănare? Care îi sunt raporturile cu referința și denotația? Care e rolul convenției în reprezentarea artistică?”1 În acest
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
serie de incertitudini. Este mimesis-ul mai degrabă subversiv sau mai degrabă represiv? Este o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere ultimul aspect, dezvăluind implicit caracterul aporetic al categoriei de care ne ocupăm și urmărind să provoace o atrofiere a acesteia în favoarea semiosis-ului. Încercările de reabilitare a mimesis-ului în ipostaza sa hard nu au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sui-generis, capabilă de a sesiza fenomenele unificatoare. După cum precizam, acest aspect a fost sesizat, pe lângă Frye, și de Paul Ricoeur și reafirmat nu cu multă vreme în urmă de Antoine Compagnon. În prea bine cunoscuta sa lucrare Anatomia criticii 87, teoreticianul canadian nu afirmă, în fond, altceva decât că mimesis-ul este cunoaștere, neavând practic nimic de-a face cu modelul - prin excelență static - care opune originalul și copia, și că el desemnează, în primul rând, o modalitate proprie omului de a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
francezi și ale reprezentanților Noii Critici de peste Ocean - ar presupune, din perspectiva lui Frye, mai întâi de toate tematizarea legăturii dintre literatură și anagnorisis (?íáăíțñéóéò) și, implicit, a relației celei dintâi cu lumea. Celelalte concepte - adeseori ignorate de critici și teoreticieni și asupra cărora se insistă în Anatomie, sunt mythos-ul (intriga sau subiectul) și dianoia (ideea, intenția sau tema). În privința celui dintâi, se cunoaște, îndeobște, faptul că Aristotel îl definea drept înlănțuire a evenimentelor sau a faptelor, considerându-l mai mult
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Giovanni Bottiroli remarca, la rândul său, avantajele pe care le prezintă noțiunea de urmă. Convins de faptul că funcția medierii lingvistice este infinit mai nuanțată și mai complexă decât aceea a unui ecran de netrecut, plasat între noi și lucruri, teoreticianul lansa următoare serie de interogații: Avem într-adevăr de-a face cu un ecran format dintr-un ansamblu de reprezentări, convenționale și, în consecință, opace față de referent? Sau mai curând cu o serie de pendulări între unități care poate nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei analitice), teoreticienii tradiționali din ambele tabere neglijează, în fond, tocmai eterogenitatea lumilor. Investigarea conflictului dintre diversele stiluri semantice îi apare lui Giovanni Bottiroli ca remediul cel mai potrivit, ce ar putea conduce către un armistițiu provizoriu. În primul rând pentru că, după părerea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]