1,932 matches
-
cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe urmă, dacă mai avem timp și bani. Time is money, am aflat de curând de la ea - și-mi place cum sună, deși nu cred că-i adevărat. Fiindcă eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Noi i-am descoperit absurditatea. Nu ne mai ocupăm de suflet. El, oricum, e nemuritor. Fiecare religie patronează o morală. Pentru că Abel a murit, urmași a avut, evident, numai Cain. Iuda a demonstrat că și sărutul poate fi un mare ticălos. Întemeietorii de religii au oferit căi de mântuire, nu de îmbogățire. Ateii nu au mai multe satisfacții. Dar le rămân foarte puține speranțe. Ateii sunt frustrați de voluptatea mântuirii. Cândva, oamenii se străduiau să împingă efemerul spre sacru. Până și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iubirea continuă să fie o bornă spre eternitate. Iubirea - un alt cui în coasta perisabilității. Orice femei ar merita să beneficieze de cel puțin o replică din cele adresate Julietei. În iubire, prognozele sunt mai riscante chiar decât buletinul meteorologic. Ticăloșii au nevoie de pedepse. Dar și de multă iubire. Iubește măcar fărâma de Dumnezeu din semeni. Salvarea omenirii va fi posibilă doar prin restaurația iubirii. Iubirea ne rumenește existența. După o vreme, iubirea devine un suspin în do minor. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la pahar. Când ești pe jar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de cei aflați la Putere. Nu întâmplător, sistemul (totalitar sau post-totalitar, "era ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de-a face, în tot timpul programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adică puțin spre deloc! (Nenorociților! Dacă ați ști voi că eu nici măcar nu sunt ostil față de medicină, ci o stimez. Însă eu am o problemă Istorisiri nesănătoase fericirii 157 personală cu nemernicii aceia de reprezentanți ai ei, adică medicii - niște ticăloși ordinari! Ticăloșilor!) Așa că, în foarte scurtă vreme, am renunțat de tot la idee. Deocamdată, nu-mi mai rămâne altceva de făcut, decât să rămân un bolnav închipuit, și gata! Dar am s-o scot eu la capăt odată și odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spre deloc! (Nenorociților! Dacă ați ști voi că eu nici măcar nu sunt ostil față de medicină, ci o stimez. Însă eu am o problemă Istorisiri nesănătoase fericirii 157 personală cu nemernicii aceia de reprezentanți ai ei, adică medicii - niște ticăloși ordinari! Ticăloșilor!) Așa că, în foarte scurtă vreme, am renunțat de tot la idee. Deocamdată, nu-mi mai rămâne altceva de făcut, decât să rămân un bolnav închipuit, și gata! Dar am s-o scot eu la capăt odată și odată, sper... Țin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt targuí. Tu nu... — Ah, du-te la dracu’ cu blestematul tău de orgoliu al neamului! protestă supărat. Te crezi mai bun pentru că te-au învățat de copil să înduri căldura și setea? Eu a trebuit să-i suport pe ticăloșii ăștia, și îți garantez că nu știu ce e mai rău. Du-te! Când oi vrea să caut „Marea Caravană“, o s-o fac singur. N-am nevoie de tine. Gacel schiță un zâmbet pe sub văl, fără ca celălalt să-l poată observa, obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul care făcuse asta putea să mai fi așteptat patru zile. Nu-l încerca nici o tristețe, nici cea mai mică urmă de milă pentru celălalt ticălos, cel mai ticălos dintre toți, ce zăcea în fața lui, în ciuda faptului că trăiseră atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul care făcuse asta putea să mai fi așteptat patru zile. Nu-l încerca nici o tristețe, nici cea mai mică urmă de milă pentru celălalt ticălos, cel mai ticălos dintre toți, ce zăcea în fața lui, în ciuda faptului că trăiseră atâția ani împreună în iad și fusese singurul cu care avusese câte o conversație mai mult sau mai puțin coerentă în acest timp. Știa în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de zăpadă, unde-și plânge picioarele rupte. — Soția lui e cu el? — Da. — Atunci, nimic nu mai are importanță, spuse targuí-ul. Se iubeau. I-am spionat mai multe zile și o știu bine. Anuhar-el-Mojkri îl aprobă cu convingere. — Era un ticălos, un politicastru fără scrupule și un hoț, un trădător și un escroc... Dar avea și o parte bună: dragostea lui pentru Tamar... Măcar pentru asta ar trebui să trăiască. Gacel Sayah zâmbi ușor, deși celălalt nu putea să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din acest ciclu mi-a oferit-o, chiar a doua zi, Nineta: "Știi, domnule Z, pentru că altfel nu pot să-ți zic, mi-a dat Liz de înțeles că n-o mai respecți ca-n adolescență. Cred că ești un ticălos". De-atunci mă tot gândesc serios la întrebarea aceea pe care am crezut-o retorică mult timp: "Ce-și doresc femeile?"... Evident, nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin pe dragul meu Ucu, prietenul care, din depravat de top ce eram, m-a transformat în pușlamaua cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și mai e ceva: iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut momente în care-și dorea moartea, vrea cu orice preț să supraviețuiască. Atunci e nevoie de speranță. Am avut acolo, într-o pușcărie, în aceeași celulă, un om foarte înțelept; poate că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este pus în scenă de mine regizorul, actorul, spectatorul deși nu exclud faptul că și-a băgat și destinul coada. Recunosc, Doamne Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zidit la loc. 20. Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. 21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ține. 22. În mijlocul belșugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui. 23. Și iată, ca să-i umple pîntecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mîniei Lui și-l va sătura cu o ploaie de săgeți. 24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au nici un frîu înaintea mea. 12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. 14. Ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în sfârșit putură să-și vadă chipurile. Plecăm după el. — Fără să dormim? —Ai o viață-ntreagă ca să dormi, îi aminti Tapú. Iar eu n-am nici cea mai mica intenție s-o fac înainte de-a pune mâna pe ticălos. Așa că... să pornim! Vâsliră de-a dreptul spre Punta Rofau, traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată, m-aș fi aruncat în mare, căci aș fi preferat să fiu devorata de adevăratele baracude, decât să trec printr-o asemenea experiență și printr-o asemenea umilință. —Ticălosul! spuse, indignat, Vetéa Pitó. Ceilalți, inclusiv cele vreo douăzeci de femei care erau cu ei, asistau și ei, râzând, căci, văzându-l pe șeful lor purtându-se în felul acesta, se excitau și ei atât de tare, încât, după puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]