2,089 matches
-
vedea chiar și azi cum popoare europene - nu vorbim de cele asiatice sau africane! - aflate În „criză” recad pur și simplu, aproape cu „naturalețe”, În această veche polarizare a cetățenilor chiar și dacă forma - forma pură, superficială - e alta!, diversele tiranii politice sau militare au demonstrat-o! Aș Îndrăzni să spun că nu rareori sclavii din imperiul roman, sclavii aflați În metropolă și Îndeplinind diverse funcții În casele și fermele patricienilor sau bogaților, erau mai liberi, mai demni chiar decît cetățenii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei”, roșu sau negru, fascist. Nu discut aici cine are dreptate, Grecii, care făceau din fuga de polys sau din alungarea cuiva o nenorocire, sau noi, care ne apărăm azi dreptul la liberul arbitru și demnitate umană. De altfel, am specificat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât mai atârnă În balanță o prietenie - Într-o tiranie precum cea comunistă prietenia În literatură era nu numai o Întovărășire spontană de idei și afecte, dar și o „armă”, un fel de „instrument” de rezistență și de luptă Într-o mare tulbure și sălbatecă de interese, trădări, denunțuri și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtea daruri și libertăți ne-a și luat ceva: credința și tenacitatea de a-și continua vocația a unor tineri care reușiseră, printr-o voință și ambiție admirate de toată lumea, de a publlica câteva opuri de valoare. Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore, precum romanul sau filosofia?! A, nu, bineînțeles că nu, și cu toții am urât-o tocmai pentru că Înăbușea orice tentație de individualizare, de exprimare majoră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am urât-o tocmai pentru că Înăbușea orice tentație de individualizare, de exprimare majoră Într-un domeniu sau altul al vieții spiritului. Dar... e vorba, În esență, despre „blestemata” problemă a adaptării! Nu cumva, unii dintre noi tot Înverșunându-ne contra tiraniei și a brutalului ei bun-plac, ne-am... cum să zic?... da-da, ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
publice..?! Da, recunosc, aceste tentații sunt reale, dar vocație - În sensul grav, profund al acestei noțiuni, nu Înseamnă tocmai de a lupta și de a Învinge aceste tentații și altele cu care e dintotdeauna semănată o carieră de excepție?! Sau... tirania, tirania ideologică, politică, pe care am trăit-o și În care, de bine-de rău, ne-am format vreo jumătate de secol, polarizând cu atâta ferocitate privilegiile Într-un singur „loc” și reprezentând atât de primitiv, de tenace, formele negative, antiumane
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, recunosc, aceste tentații sunt reale, dar vocație - În sensul grav, profund al acestei noțiuni, nu Înseamnă tocmai de a lupta și de a Învinge aceste tentații și altele cu care e dintotdeauna semănată o carieră de excepție?! Sau... tirania, tirania ideologică, politică, pe care am trăit-o și În care, de bine-de rău, ne-am format vreo jumătate de secol, polarizând cu atâta ferocitate privilegiile Într-un singur „loc” și reprezentând atât de primitiv, de tenace, formele negative, antiumane ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În țările vecine nouă care au trăit coșmarul aceluiași comunism importat de la Răsărit, creația și valorile iscate În aproape o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și tratate diferențiat, la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „fluidelor” sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din convivialitate, poate foarte iute, foarte ușor, să devină o tiranie, mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu credem - nu credem cu adevărat! - În capacitatea noastră majoră de expresie, În originalitatea și vitalitatea noastră creatoare, nimeni, de aiurea, nu va veni să ne convingă de aceasta. Și, noi Înșine, acum, după aproape două decenii de la eliberarea de tiranie, dăm Încă o dată vina pe „foruri”, pe guvernanți, că nu-i promovează pe creatorii reprezentativi și operele lor, indiferent că e vorba de artiști plastici, muzicieni sau literați. Iată câte ceva despre „schimbare”! Despre neputința mea de a mă schimba, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criticii cu vocație și dăruire pentru valoare În rândul acestora! -, adică de cei care judecă „dinlăuntrul” artei, dar și al sistemului opresiv sau limitativ În care trebuie să trăiască și să-și publice texetele - indiferent că el este de tipul tiraniei militare sau politice sau de tipul democrației liberale, care Își pune și ea pecețile cenzurii economice, oricum! Oricât ar suna de patetic, eu cred că numai „cel care a luptat și suferit” sau cel care a „izbândit” În folosul său
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puteri deloc neglijabile (ceva mai puțin Întinse totuși decât ale președintelui Franței. Dilema a fost cu siguranță cum să i se dea lui Iliescu cât mai multă putere, fără a forța Însă lucrurile, Într-o Românie care nu uitase Încă tirania lui Ceaușescu). Odată cu președintele, românii aleg și un parlament bicameral, format din Camera Deputaților și Senat (În mod curios, cu atribuții aproape identice). Dacă Iliescu și Roman prezintă două dintre tipurile principale ale clasei politice românești de după 1989, Convenția Democrată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sunt cunoscuți din motive politice. Cel mai grăitor exemplu este Mircea Dinescu. Acesta și-a făcut la un moment dat o faimă în Germania, pentru că a apărut la televiziune în ’89 și a declarat că România s-a eliberat de tirania lui Ceaușescu. Publicul german a fost extrem de impresionat de acele zile ale Revoluției române, televiziunea germană a transmis foarte multe imagini despre revoluția anticomunistă din România. Până astăzi, poți să întâlnești în Germania oameni care își amintesc că acum 11
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă o dată necesar să observăm că marile vocații născute sub tiranie trebuie să se exprime cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oamenii, miile și sutele de mii, o dată deșteptați din șocul ocupării României, din „uitarea decisă” a Occidentului, aveau dreptul la viață și îl foloseau, acest drept, cum puteau. Mulți occidentali și chiar mulți emigranți români își închipuiau starea populației sub tiranie ca o masă de indivizi triști și revoltați, purtând în cârcă o bandă de profitori și călăi pe care-i urăsc și disprețuiesc din răsputeri. Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faci cât mai puține erori sau compromisuri, să aduci pâinea acasă familiei, să dai copiilor impresia că lumea e cât de cât normală și că viitorul lor e cât de cât sigur și uneori chiar mai mult decât atât: o tiranie ce se întinde pe decenii are adeseori și abilitatea să sugereze cetățenilor că pot pretinde nu numai casă, loc de muncă, concediu plătit, asigurări de boală, școală pentru copii etc., dar chiar și „dreptul la onorabilitate”! Or, tocmai spiritul provinciei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă saci cu nisip din nacela unui montgolfier, doritori de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din ’71, „mica revoluție culturală”: ura contra oricărei individualități creatoare, ura contra individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra oricărei individualități creatoare, ura contra individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau neîncrezători pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau neîncrezători pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist de partid, general de securitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe care eu nu-l agreez în mod special: suprastructura! Nu, să nu se creadă încă o dată că vreau să minimalizeze sau să calomniez lupta pe care soții Ierunca, Ionescu, tatăl și fiica, precum și alții au dus-o contra tiraniei lui Ceaușescu! Deplâng însă, cum am făcut-o și acolo, la Paris, împreună cu prietenul Țepeneag, cu Virgil Tănase sau Aurora Cornu și, cum o mai spuneam, Cioran și alți câțiva, faptul uimitor și de esență strict provincială, sectară, a absenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omul și umanitatea. „Să fim încă o dată pe acele culmi pe care au stat congenerii noștri”, spunea cineva, acei „congeneri” care, sculptați în aerul timpului istoric, ne apar azi ca niște semizei; nu să înaintăm orbește, intrând în rigorile și tirania oricărei înaintări, avansări, progresii, atrași doar de magia înaintării, căzând în capcana acelui „ucenic vrăjitor” care pune în mișcare, în absența magistrului, mecanica forțelor naturale, orbit și apoi înecat în ele, o parabolă care se potrivește izbitor cu frenezia și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai necesare! Cum cred unii că românii și-ar fi putut permite „luxul” de a întrerupe pur și simplu acest „proces fondator” al creației artistice, științifice și literare, proces ce se afla în plină naștere și dezvoltare, doar din cauza unei tiranii, grave și opresive, e drept, dar nu am mai „traversat” noi în istorie astfel de tiranii „amestecate”, adică române sau străine, și fiind nu ca azi, uniți și mândri de teritoriul și cultura noastră, ci împărțiți, rătăcind prin pădurile de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
repet, noutatea și necesitatea actului cultural în istoria lor recentă, față de vestul Europei, act unic care îi unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și necesitatea actului cultural în istoria lor recentă, față de vestul Europei, act unic care îi unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]