2,360 matches
-
New York, 1933. 15. Vezi Grace Overmyer, Government and the Arts, New York, 1939. Cu privire la Uniunea Sovietică vezi scrierile lui Freeman, Max Eastman, W. Frank etc. 16. G. V. Plehanov, Iskusstvo i obscestvennaia jizn, 1912-1913, (vezi in Isbrannîe filosofskie proizvedenia, Moscova, 1958, tom V, sau în traducere franceză L'art et la vie sociale, Paris, 1950). Studii care discută mai ales aspectul ideologic sînt: A. Cassagne, La Theorie de l'art pour l'art en France, Paris, 1906, retipărit 1959; Rose R. Egan
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
dans les langues romanes, Gottfried Egert Verlag, Wilhelmsfeld. Van Peteghem, Marleen, 2003-2004, "Le redoublement clitique en roumain et en espagnol et l'opposition accusatif vs. datif", în Analele Științifice ale Universității "Al. Ioan Cuza" din Iași, secțiunea III e. Lingvistică, tomurile XLIX-L, p. 423-441. Vasilache, Gh. N., 2004, " Unele aspecte ale acordului în limba română", în Limba și literatura română, nr. 3, p. 3-9. Vasiliu, Laura, 1965, "Acordul în caz al atributului adjectival în limba secolelor al XVI-lea, al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de auxiliar (deși, după cum am arătat supra, 2.1.4. posibilitatea de a unifica interpretarea inclusiv pentru valoarea de auxiliar nu este exclusă), este un verb ergativ/inacuzativ. 2.4.1. Valorile verbului a fi în limba română În DA, tomul II, s.v. fi, sunt înregistrate două ipostaze ale acestui verb, cea de verb pregnant (plin lexical) și cea de verb auxiliar, dintre care mă interesează aici numai prima. În articolul de dicționar sunt separate ipostaza predicativă, ipostaza copulativă, ipostaza unipersonală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
problema încadrării verbului a avea în clasa ergativelor/inacuzativelor, deși, aparent, nu este un reprezentant tipic al acestei clase, principala problemă fiind prezența complementului direct în anumite contexte. 3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română În DA, tomul I, partea I (A-B), s.v. avea, sunt înregistrate două ipostaze principale (reflectând concepția sintactică a autorilor dicționarului): cea de verb pregnant, pe care o vom avea în vedere în detaliu, și cea de verb auxiliar pentru formarea perfectului și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să fie. Surprinzător mi se pare și faptul că exegezele depășesc, sub aspectul numărului de pagini, cu mult obiectul lor. Acesta, precum se cunoaște, are dimensiuni pe care le putem caracteriza drept mai puțin decât reduse. Însă cel dintâi corpolent tom din Dosarul Bacovia, alcătuit, câțiva ani în urmă, de Constantin Călin, pare a fi întrecut doar de recentul volum Complexul bacovian (Iași, Editura Junimea, 2002, 564 p.) datorat lui Theodor Codreanu. Mai mult încă: aceste exegeze aparțin criticii de tip
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fi întrecut doar de recentul volum Complexul bacovian (Iași, Editura Junimea, 2002, 564 p.) datorat lui Theodor Codreanu. Mai mult încă: aceste exegeze aparțin criticii de tip universitar, visceral ostilă boemei de tip bacovian. S-ar zice că masivele tomuri academice trădează, la rându-le, un neștirbit complex, cel al inaderenței ascunse îndărătul discursului prelungit. În realitate, în ambele cazuri, este vorba de o tentativă de înscriere a operei bacoviene într-o sferă mai amplă, fie culturală, fie filosofică, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu au fost abordate, în suficientă măsura: trecerea de la ethosul creștin la cel transdisciplinar și intercondiționarea și interpotențarea dintre etnic, etnos și ethos, bar dincolo de aceste insatisfacții considerăm demersul autorului ca fiind unul necesar, pasionant și referențial. "Revista de filosofie", tomul LIV, nr. 1-2 ianuarie-aprilie 2007 Mircea DINUTZ "Transmodernismul", de Theodor Codreanu Fără să fie o sinteză sau un punct terminus al eseisticii sale, Transmodernismul se dovedește a fi un foarte încăpător topos, unde se întâlnesc mai toate marile teme; idei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideatică a existenței" sale în 59 de caiete, numerotate, datate, așadar, prin pitagoreicele numere, iar nu pe momente și zile. Eu i-aș zice și altfel. I-aș zice: biografia numărată a ideilor. Ucenicia codreniană răzbate din viziunea generală a tomului, comportă similitudini cu ascetismul, cu mucenicia. Ideea predilectă ce traversează perioada între ianuarie-decembrie 1964 și ianuarie-decembrie 1969, se particularizează în considerațiile despre geniu, în antiteză cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De altfel, scriitorul hușean ne-a obișnuit cu apariții editoriale frecvente în ultimii cinci-șase ani, bibliografia de autor nemaiputând fi cuprinsă, doar în enumerare de titluri, pe o singură pagină tipărită. Urmează a fi date la iveală alte șase-șapte asemenea tomuri, și cu siguranță că ele vor urma într-un ritm destul de alert, deoarece, cartea, în integritatea și dimensiunea ei a fost elaborată de-a lungul a peste patruzeci de ani de activitate scriitoricească, iar ceea ce autorul are de făcut acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Eminescu și poetul m-a dojenit aspru că nu-i cunosc opera." De ce numere și de ce labirint? Trecând peste notarea strictă, curentă a cugetărilor în cele aproape o sută de caiete, dintre care doar 34 utilizate pentru primele două tomuri din lucrare (volumul II cuprinde cugetările de la nr. 3289 la nr. 6337) vom insista asupra încărcăturii metafizice pe care o comportă fiecare din cele zece cifre, în toate combinațiile lor numerologice, de parcă fiecare dintre cifrele la care a ajuns ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lansat conceptul, adică la Harold Bloom (Canonul occidental Cărțile și școala Epocilor), coroborând totul cu metafora "scrierii la două mâini", pe care o invocă Nicolae Manolescu, inspirat dintr-o litografie a lui Escher, pe care îl și utilizează în grafica tomului: "Nicolae Manolescu spune Theodor Codreanu a încercat să fie original prin transbordarea conceptului canon în istoria literară, într-o vreme când nu mai sunt la modă istoriile literare. La întrebarea ce este canonul, ne asigură istoricul, nu poate să existe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iunie 1883, precum și la ultimii ani din viața celui care a fost numit de Noica "omul deplin al culturii românești" și hotărât să facă lumină într-o astfel de problematică, dominată de impulsuri inflamate, Theodor Codreanu ne invită, odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criminologiei, dreptului penal, partea generală și cea specială. Păcat că volumele sale de poezii și poeme, scrise cu mare talent, încă din liceu, nu au văzut în totalitate lumină tiparului, să sperăm că aceste stihuri deosebite, vor fi puse în tomurile cuvenite și vor fi date publicului amator de artă. Abia atunci s-ar întregi cu toate calitățile sale, personalitatea complexă a profesorului universitar Loghin Octavian, colegul nostru. Distinsa personalitate a lumii științifice, didactice și culturale, a fost recunoscută pe plan
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93304]
-
by Daniel Chirot, University of California Press, Berkeley Los Angeles, London, 1989, 260p. 10. Victor Papacostea, op. cit, p. 18 11. Acad. Virgil Cândea, Nicolae Iorga și Europa de Sud-Est, în Memoriile Secției de Științe Istorice și Arheologice, seria IV, tomul XX, 1995, p. 65. 12. Acad. Ștefan Ștefănescu, Românii și conștiința europeană, în idem, p. 81. 13. Alexandru Duțu, "Bizantini", "Orientali", "Balcanici", în "Secolul 20", nr. 7-9, 1997, p. 62. 14. Maria Todorova, Op. cit., p. 100 15. Paul E. and
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului său, care tratează Istoriia besericească a episcopiei românești din Ardeal: "Credința creștinească de la propăvăduirea apostolilor în toate țerile, provințiile și cetățile Împărăției Romanilor au străbătut, încă și între ostații romanești, precum în toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frontul avangardist al inovației ideologice. Noua întorsătură romantică pe care Aaron o imprimă reflecției istorice este perfect reperabilă în exegeza cvasi-hageografică pe care o face persoanei lui Mihai Viteazul și în interpretarea pe coordonate naționaliste a faptei sale din 1600. Tomul al II-lea al extinsei sale trilogii intitulate paradoxal Idee repede de istoria Prințipatului țării Rumânești este în fapt o odă națională închinată lui Mihai Viteazul. Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron, Mihai Viteazul devine Unificatorul mesianic al românimii, fiindu-i atribuită conștiința clară a naționalismului din spatele faptelor sale. Din lungul spațiu textual dedicat lui Mihai în Tomul al II-lea din Idee repede, merită reprodus in extenso concluziile finale pe care le desprinde Aaron la domnia lui Mihai Viteazul. Reproducerea câtorva pagini este justificabilă prin două rațiuni: i) textul original, publicat în 1837, este scris în limba
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
osmoza spiritual-etnică înfăptuită prin interpenetrația ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens, Tome premiere, Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie. (1241-1792), Berlin: Librarie de B. Behr. Kogălniceanu, M. (1883). Dorințele Partidei Naționale din Moldova. Iași: Tipografia Națională. Kogălniceanu, M. (1946). Opere. Tomul I: Scrieri istorice. Ediție critică adnotată cu o introducere și note de Andrei Oțetea, București: Fundația regală pentru Literatură și Artă. Laurian, A.T. (1853). Istoria Romaniloru. 3 volume, Iași [Cu alfabet de tranziție]. Lovinescu, E. (1997). Istoria civilizației române
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manual pentru clasa a VIII-a. București: Corint. 2009. Datcu, R.M. Cultură civică: îndrumător metodic: clasa a VII-a. Brăila: Edmunt. Miscellanea: Legislație, referințe, anuare ș.a. *** (1832). Regulamentul șcólelor din 1832. În V.A. Urechiă. (1892). Istoria scólelor de la 1800-1864. Tomul IV (pp. 273-310). București: Imprimeria statului. *** (1835). Regulamentul șcólelor intocmit de Obștésca Adunare a Moldoveĭ. În V.A. Urechiă. (1901). Istoria scólelor de la 1800-1864. Tomul IV (pp. 389-421). București: Imprimeria statului. *** (1864). Legea asupra instrucțiunii - Lege nr. 1.150 din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ș.a. *** (1832). Regulamentul șcólelor din 1832. În V.A. Urechiă. (1892). Istoria scólelor de la 1800-1864. Tomul IV (pp. 273-310). București: Imprimeria statului. *** (1835). Regulamentul șcólelor intocmit de Obștésca Adunare a Moldoveĭ. În V.A. Urechiă. (1901). Istoria scólelor de la 1800-1864. Tomul IV (pp. 389-421). București: Imprimeria statului. *** (1864). Legea asupra instrucțiunii - Lege nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864 publicată în Monitorul Oficial din 25 noiembrie 1864. *** (1896). Lege asupra învețământului primar și normal-primar, publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
des Valaques Transdanubiens a lui M. Kogălniceanu (Berlin, 1837) a rămas la stadiul de proiect doar parțial realizat, volumul al doilea nemaifiind elaborat; iar Istoria Romaniloru completată de A.T. Laurian, în trei volume (Iași, 1853), tratează în primele două tomuri preponderent istoria romanilor (a Romei și a Imperiului Roman de Apus și a celui de Răsărit), abia în tomul al treilea narațiunea se fixează pe istoria românilor. 4 O lucrare referențială în acest sens este The Polish Peasants in Europe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al doilea nemaifiind elaborat; iar Istoria Romaniloru completată de A.T. Laurian, în trei volume (Iași, 1853), tratează în primele două tomuri preponderent istoria romanilor (a Romei și a Imperiului Roman de Apus și a celui de Răsărit), abia în tomul al treilea narațiunea se fixează pe istoria românilor. 4 O lucrare referențială în acest sens este The Polish Peasants in Europe and America scrisă de W.I. Thomas și F. Znaniecki (1918-1920 cf. Stanley, 2010), în care autorii au analizat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înțelepciunea cărților. Asta o aflăm din „Catastihul cărților ce se află la sfânta mănăstire Barnovschi, pe care le-am luat eu, popa Paisie de la Barnoschi”, făcut în martie 1727. Printre cărțile grecești a găsit: Mărturisirea ortodoxă; Excursiile lui Eustratie la tomul din Iliada, Demostene; Odiseia lui Omer; Tomul iubirii; O carte mare poetică, cuprinzând pe Homer, Teocrit, Museu, Hesiod,Mashu, Theognis, Orfeu, Bion, Focilide, Callimah, Dionisie, Cuvintele aurite ale lui Pitagora, Arat, Coluth, Nicandru, Trifiodor; Euripid. Între cărțile latinești a găsit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cărților ce se află la sfânta mănăstire Barnovschi, pe care le-am luat eu, popa Paisie de la Barnoschi”, făcut în martie 1727. Printre cărțile grecești a găsit: Mărturisirea ortodoxă; Excursiile lui Eustratie la tomul din Iliada, Demostene; Odiseia lui Omer; Tomul iubirii; O carte mare poetică, cuprinzând pe Homer, Teocrit, Museu, Hesiod,Mashu, Theognis, Orfeu, Bion, Focilide, Callimah, Dionisie, Cuvintele aurite ale lui Pitagora, Arat, Coluth, Nicandru, Trifiodor; Euripid. Între cărțile latinești a găsit: Concordanța Sfintei Scripturi, veche și nouă; Euclid
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]