22,705 matches
-
le zicea atît de pe gustul meu la " Doar o vorbă săț-i mai spun", cel care știa să comenteze o carte cu un nerv îndrăcit și care avea un naționalism lipsit de orice xenofobie, dar îmi venea greu să mai găsesc tonul dinainte cînd ne întîlneam. Odată, l-am întrebat, oltenește: "Ce-ți trebui, George?", dar n-am insistat. Nici lui, mi s-a părut, nu-i plăcea subiectul. Un lucru trebuie spus: nu s-a pretat la jocurile lui CVTudor și
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se pătrunde de o ferocitate de bătăuș profesionist. Schimbarea de ton pe care o suferă e atît de radicală că nu poți să nu te gîndești la două suflete locuind în același piept: o personalitate polimorfă cu două identități radical deosebite. Și așa cum, în nopțile cu lună plină, licantropii devin din
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
cunoaște ruperile de nivel ale "licantropului" Mihăieș. Afabilitatea liniștită și neagresivă cu care politologul te întîmpină în carne și oase se regăsește în fibra scriitorului. De aceea, în cazul lui Vladimir Tismăneanu, există o continuitate neîntreruptă între alura cotidiană și tonul specialisului în filozofie politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
a fi exploatat în registru romanesc această iubire tîrzie a lui Goethe, care ar fi cerut-o în căsătorie pe Ulrike, fiind elegant refuzat, este cînd admirat cînd dezavuat de contemporanii lui Walser. I se reamintește acestuia, nu fără un ton de reproș, că și Thomas Mann a fost tentat de subiect dar l-a abandonat preferînd să scrie Moarte la Veneția. Agresiv, cronicarul cotidianului "Die Tageszeitung" consideră atît ultimul roman al lui Philipp Roth Exit Ghost cît și romanul lui
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
ce s-au angajat s-o sprijine financiar, i-am acordat cronica literară. D-sa a acceptat. Dar prima carte pe care a ținut morțiș s-o comenteze în primul număr a fost una a Monicăi Lovinescu - surpriză! - pe un ton profund defavorabil, cu toate că știa bine că-mi contrariază opiniile. Într-un spirit democratic, i-am publicat textul întocmai, așa cum a poftit, însoțindu-l însă de un inevitabil comentariu propriu, în care, pe un ton urban, mă disociam de atitudinea d-
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
a Monicăi Lovinescu - surpriză! - pe un ton profund defavorabil, cu toate că știa bine că-mi contrariază opiniile. Într-un spirit democratic, i-am publicat textul întocmai, așa cum a poftit, însoțindu-l însă de un inevitabil comentariu propriu, în care, pe un ton urban, mă disociam de atitudinea d-sale. Urmarea? Pe de o parte, peste cîteva zile polemistul cu pricina s-a răzgîndit pe neașteptate, declarîndu-mi că... nu-l mai interesează cronica literară, iar pe de altă parte, semnatarul prezentelor rînduri s-
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
de mulțime aplecată. Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri indistincte, numai muzică și culoare: "Pe ritmuri persane, în strofe-așezate,/ Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună a acestei confluări, în care nu se varsă flori, ci flacoane cu parfum, tuburi cu culoare. "Păreau năluci de carnaval/ Cum se mișcau catifelate,/ Gătite toate-n rochi de bal
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
prezent în sală - a fost compus înainte de Revoluție și reprezintă o modalitate personală, asumată interior de transfigurare a esenței sonore a românismului, o metaforă sonoră a creației naționale care a dobândit, și de această dată, o interpretare profundă și generoasă. Tonul consistent, adânc al cvartetului Gaudeamus (prestigioasă formație camerală care a trecut deja pragul primilor 25 de ani de existență), construcția de gândire muzicală impecabilă au fost elementele cu care cei patru interpreți au construit o întruchipare sonoră de excepție și
La Brașov by Petruța MĂNIUȚ-COROIU () [Corola-journal/Journalistic/84009_a_85334]
-
că ținta este tot vara, cu toate cluburile și spectacolele ei, așa încât Andreea a conceput special un spectacol estival pentru promovarea acestei piese, “Carnaval Show”, filmând de asemenea un video- clip extrem de sugestiv și atrăgător. Campania aceasta este în ton cu preocuparea dintotdeauna a artistei și anume aceea de a se reinventa mereu, dând la iveală concerte spectaculoase, în care dovedește că este un “entertainer” în adevăratul sens al cuvântului, cântând, dansând, prezentând, schimbând nenumărate costumații. La fiecare show, atât
Andreea B?lan by Luana ISPIR () [Corola-journal/Journalistic/83986_a_85311]
-
români de muzică ușoară? Fiecare a venit cu o floare, depănând la microfon amintiri și elogii la adresa sărbătoritei: Margareta Păslaru, complice în atâtea și atâtea emisiuni TV și spectacole, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Dorin Anastasiu, George Nicolescu (care a dat tonul unui înflăcărat “La mulți ani!”), Nico (admirabilă surpriză, cu o versiune proprie a hit-ului “Și afară plouă, plouă...”!), Alesis (Alina și Romeo Negoiasă), Nicolae Voiculeț... Compozitorii au fost și ei la înălțime: Horia Moculescu și-a amintit turneele din
?nt?lnirea titanilor by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84024_a_85349]
-
îl au asupra cititorului. Mai precis, starea de spirit pe care o aveai la începutul lecturii nu o vei mai regăsi-o la sfîrșit. Dispoziția ți se va schimba în urma unei fluctuații a cărei cauză stă tocmai în schimbarea de ton a protagoniștilor: treptat, încordarea unor intelectuali care constată că au tipare diferite de gîndire lasă loc seninătății cu care înțeleg să treacă peste deosebirile lor de viziune. Așa se face că, într-o primă etapă, citești cartea cu atenția celui
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
ultimă oră a determinat-o să se prezinte cu Concertul pentru vioară op. 47 de Sibelius . Temperamentul ei vulcanic s-a potrivit cu dramatismul scriiturii pe care l-a redat cu preaplinul patosului aflat în conținutul acestei creații specifice Romantismului nordic. Tonul ei frumos a fost pus în valoare pe mișcarea mediană și în bisul - Adagio - extras din Sonata I- a de Bach. Totuși seara a rămas memorabilă prin prezența dirijorului orchestrei, Enrique Mazzola care a reușit un Berlioz ( Simfonia fantastică ) de
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
comandă a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Nemira publică un splendid album pe care artista fotografică îl face după spectacolul lui Silviu Purcărete cu Faust. Parcurgîndu-le, voluptatea ochiului își transferă seducția minții. Dacă primul are, cromatic vorbind, ceva glacial, impozant - tonurile de verde, de albastru, roz sau mov desfăcînd practic chirurgical un discurs despre moarte - al doilea se încălzește. Galbenul înmoaie situarea în fața morții. După neliniștile lui Faust, după șirul ispitelor incredibile fluturate de Mefisto, moartea vine cu asumare cu tot
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
tehnice și expresive-n.n.]. Toate ideile de Concerto deci sunt la fel. Ele conțin, mai întâi, o melodie, și apoi un nu rare ori imens „trait de concerto”. „Trait de concerto”-ul primei idei devine un „ponte” modulant către tonul ideii a doua. Ideea de Concerto deci e lipsită de caracterul dramatic-simfonic propriu Sonatei (imensele „cadențe” de debut din concertele de vioară, de pildă, ale unor Beethoven, Paganini, Brahms, și enormul recitativ al celui de al doilea „solo” al Concerto-ului
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de un dramatism cu totul exterior). În consecință, dezvoltarea nu-i necesară în Concerto. Mijlocul lui (al doilea „solo”) este pur și simplu o a treia idee (episodică), în care „trait”-ul de Concerto e transformat în element modulator către tonul principal. După aceasta, reexpoziția, mai exact al treilea „solo”, nefiind o necesitate a vieții ideilor, poate fi foarte liberă, nu rare ori cu eliminarea primei idei, în orice caz însă variind de la operă la operă, după particularitățile pe care aceasta
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 187 footnote>. Mișcarea ascensională este asociată cu creația umană, ca răspuns la gestul creator inițial, și cu aspirația spre armonia originară pierdută, care, odată recâștigată, va spori în frumusețe prin experiența reînălțării după
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
asculte îndelung, păstrând mereu rezerve. Totuși era frământat de genul pe care încă nu-l pătrunsese. E de presupus că până la urmă s-ar fi lăsat condus cu încetul de „Titanul no II”. Nu s-a împăcat însă niciodată cu tonul minor al melancolicului Chopin și de asemenea cu tristețea necontenită a lui César Frank, spunând că-i vine să „leșine sau să bocească”. Îi plăcea Beethoven pentru optimismul și eroismul lui plin de măreție. Tata avea un auz muzical de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
nu pot”! Eu aveam un glas drăguț în tinerețe și cântam uneori fără să bănuesc că mă ascultă tata - dar dintr’o dată îi auzeam vocea protestatară din camera de alături: „N’auzi că e fals! E „do” natural, - de ce schimbi tonul?!” Cunoștea perfect intervalele și toate tonurile cu legile lor. Simțea perfect toate stilurile proprii fie cărui compozitor. Într’o zi, persecutat de un pasaj care nu și amintea de unde aparține, i-a scris în grabă prietenului de la Leipzig, Paul Zarifopol
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
drăguț în tinerețe și cântam uneori fără să bănuesc că mă ascultă tata - dar dintr’o dată îi auzeam vocea protestatară din camera de alături: „N’auzi că e fals! E „do” natural, - de ce schimbi tonul?!” Cunoștea perfect intervalele și toate tonurile cu legile lor. Simțea perfect toate stilurile proprii fie cărui compozitor. Într’o zi, persecutat de un pasaj care nu și amintea de unde aparține, i-a scris în grabă prietenului de la Leipzig, Paul Zarifopol, notând acel pasaj și rugându-l
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
îl supăra „lipsa de respect al ritmului” zicea că foarte des confundă unii muzicanți măsura de 2/4 cu cea de 4/4. mai spunea că totul se poate învăța în muzică afară de ritm, cu care trebue să te naști. Tonul lui preferat era do major. Probabil fiind că era foarte des întrebuințat de Beethoven. Despre prietenii lui muzicanți din trecut îmi amintesc doar de două nume: Caudella și Wachmann. Despre cel din urmă vorbea cu mare admirație și spunea că
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
fie dirijată, cântărită cu grija cu care ai administra o doctorie primejdioasă. Bine dozată scapă bolnavul, dar poate să-l și omoare. Profesorul să lămurească elevilor atmosfera în care se desfășoară bucata, precum și însemnătatea primordială a tempo-ului, și culoarea tonului în care cântă. Să analizeze apoi modulațiile care reprezintă în sintaxa sonoră verbul unei fraze, să stabilească climatul și sentimentul poeziei melodice, să lege într’o viziune unitară textul pentru ca să se construiască arhitectonic compoziția pe care o va cânta. Coloritul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
putut trăi o săptămână fără somn. Una era brunetă, fragilă și roasă în permanență de o mâhnire fără leac, cealaltă avea un păr blond, împletit în două cosițe ca niște cercei uriași, și părea nerăbdătoare să descopere viața în toate tonurile și culorile ei. Cine nu le cunoștea pe cele două fete și le vedea pentru prima oară ar fi jurat că Ines era viitoarea soție a prințului Pedro, iar Constancia domnișoara ei de companie, adică o umbră umilă, impersonală și
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
lui Ortega Y Gasset nu scapă nici el nepedepsit: Cînd s-a instalat cea de-a Doua Republică, Ortega a devenit principalul reprezentant, în Parlamentul din 1931, al Grupării în Slujba Republicii, formată mai ales din intelectuali. Acest lucru, împreună cu tonul cult și inteligent al discursurilor sale, l-a făcut odată pe Indalecio Prieta să exclame în momentul în care filosoful se pregătea să ia cuvîntul: ŤAtenție, domnilor, vorbește Masa Encefalicăť" (p. 200) În concluzie, o carte amuzantă, pe alocuri malițioasă
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
aflu, plec nicăieri și tristă/ mă bucur. Medieval atac noaptea. Caut/ cuvântul trufiei, el e peste tot. Când/ nepricepută mă simt citind din iubire/ textul, reversul deodată de nesuportat." (Litanii la diferențele magice, pag. 19) Acesta e, cu minime fluctuații, tonul întregului ciclu inițial al Netrăitelor (II). Deși poeme cu alură religioasă, asamblate, semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
intrat cel mai târziu în competiție". Demonstrația este foarte strânsă și pune în evidență erudiția autorului ei. Dacă cele mai multe dintre cărțile publicate până în prezent de Neagu Djuvara se adresau unui public larg, aceasta este o lucrare mai degrabă pentru specialiști. Tonul este academic, demonstrația urmează pas cu pas etapele unui studiu științific. Paradoxal poate, deși este un eseu menit să explice pașii care au dus la hegemonia americană, cartea vorbește relativ puțin despre America. Perioada de până după al Doilea Război
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]