2,536 matches
-
Cornel Ungureanu, cu titlul de rezonanță proustiană La umbra cărților în floare (1975), a fost considerată de critica de întâmpinare ca „un debut mai mult decât promițător” (N. Manolescu). În această carte, autorul comentează, cu fină intuiție și într-o tonalitate dezinvoltă, profiluri critice sau culegeri de cronici literare, tentat de ideea identificării unei dinamici structurale, în măsura în care, așa cum precizează autorul, fiecare foiletonist „are în fața sa, pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii, căreia i se supune”. Proză și reflexivitate
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri exotice, prin elemente livrești, nu în direcția unei abstractizări, a unei decorporalizări, ci a unui proces de intensificare a emoțiilor
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
o mereu surprinzătoare și provocatoare pendulare între curente și viziuni, tendințe și atitudini dintre cele mai diverse. Să luăm numai ultimii ani și vom vedea că Horia Andreescu a actualizat o sumă de partituri ce definesc plenar, categoric, într-o tonalitate encomiastică școala românească de compoziție. Verva de Dan Dediu, Concertul pentru violoncel și orchestră de Călin Ioachimescu, Pomenire de Ștefan Niculescu, Simfonia a III-a de Tiberiu Olah sunt doar câteva dintre opusurile cu care dirijorul a con-sonat, manifestând afinități
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
I’ve been to the river/ And I’ve taken the edge off my thirst/ Tell me again/ We’re alone & I’m listening/ I’m listening șo hard that it hurts.” Surprinzător de aspră când cântă- rostește primele versuri, tonalitatea lui Cohen se îndulcește pe parcurs, pentru că în final ea să se topească în magma îndurerata a „ororii” și „murdăriei” care au dizolvat inocentă vieții și au distrus albul imaculat al zilei. Dubiul, speranța pipernicita, remușcarea devenită formă de existență
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
despre anorexicii minimaliști, mutanții autoficționari, intruvabilii maximaliști și cei din urmă dintre marii scriitori. Ce le e unește? La suprafață - o certă competență intelectuală în care Alexandru Matei nu pare să aibă, în presa românească, rival, iar în subsidiar - o tonalitate profetică, aplicată exclusivist, cât se poate de laic, evenimentului literar. E curioasă, totuși, în planul conștiinței publice, întâlnirea acestor două niveluri. Fiindcă Alexandru Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
E în sat.// Doar șeful de post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
am anunțat și în numărul trecut al revistei. Studiul și spectacolul Conul Leonida față cu reacțiunea. Regizorul Yuri Kordonski. Actorii Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. M-a interesat mai mult ca orice o altă fațetă a relației regizor-actor, nuanțele, redescoperirile, tonalitățile și inflexiunile unei comunicări speciale, așa cum este cea dintre acești artiști. Tot ce au lucrat împreună, pe texte extrem de diferite, Cehov, Gogol, Galin, fiecare personaj în parte, atmosfera din jurul lui, particulară, identificabilă, aura unui gest, rostirea unui cuvînt, intrarea în
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
-mi strâng lucrurile de pe masă și să le pun în servieta ridicată de jos, pe genunchi. În clipa în care mă pregăteam să o închid, m-a ajuns iarăși vocea lui, rostind tot tărăgănat, în falset, dar într-o altă tonalitate, care m-a făcut să îmi ridic pleoapele și să mă uit iarăși în ochii lui. Privirea-i mi s-a părut, de astă dată, adiată de o lumină tandră. - Ai auzit? m-a întrebat. - Nu! - am răspuns. - A trecut
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Circa 18% din tineri suferă de acufene (zgomote permanente, supărătoare în urechi, de diverse tonalități - țiuit, uruit, șuierat, zumzet -, care pot fi însoțite de tulburări de echilibru, anxietate, tulburări de auz) provocate de muzica ascultată la un volum prea ridicat sau de expunerea la un zgomot puternic, arată un studiu desfășurat de Universitatea din Anvers
Un tânăr din cinci suferă de acufene. Vezi dacă te numeri printre ei () [Corola-journal/Journalistic/22854_a_24179]
-
de povara, confortabilă, a speranței. „Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu roze efemere, Îmi sîngerează pieptul cu veșnicul său spin”. Piatra de hotar a debutului mi se pare elocventă. În tonalități împrumutate încă lui Dimitrie Anghel, dar mai energice și cu o sensibilitate lingvistică mai pronunțată, întrezărim poezia ce urma să fie scrisă decenii la rînd. Pillat avea să lupte mereu cu o melancolie fără leac, să privilegieze la nesfîrșit decorul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
palpabilă a clasicismului definitiv. Poeziile celei de a doua faze de creație a lui Pillat și-au schimbat deseori între ele locurile pentru că suprafața lor textuală devenise netedă, egală cu ea însăși. Pillat a scris poezii pe teme diferite, în tonalități diferite, dar în aceeași stilistică profundă. De pe culmea creației, de la volumul Limpezimi înainte, în fața noastră se așterne un continuum poetic. La o examinare grăbită, pare peisaj monoton; e însă monotonia unui uriaș platou înalt, înălțat la o mie de metri
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
deschisă până pe 29 iulie, pentru vizitatorii dornici de a dezlega misterul artei liniei în mișcare. Urmând calea caligrafiei în care tușul, pensula și hârtia devin componente ale reflecției asupra lumii, exercițiul spiritual propus de autoarea expoziției își găsește împlinirea prin tonalități și expresii grafice specifice, în ritmul unei respirări. Prin arta caligrafiei, procesul suspendării timpului, în care mișcările tușului negru devin o expresie pură a sinelui reprezentat în infinitul alb al hârtiei, se împlinește într-o nouă configurare spațială. Expoziția Meditațiile
Expoziție de caligrafie japoneză, la MTR () [Corola-journal/Journalistic/22304_a_23629]
-
eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
Lungu și-a început cariera lirică printr-o producție de “senzații moderne”, pusă sub semnul unui citadinism ce, în anii ’40, mai păstra o alură de noutate postsimbolistă. Racordarea la momentul istoric se făcea prin mijlocirea temei războiului într-o tonalitate oarecum camilpetresciană, îmbinînd exultanța vitalității cu atitudinea analitică: “ne vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
sale interpretative. Neuitata Charlotte Corday pe care am admirat-o în Marat-Sade de Peter Weiss (spectacol din 1991 pus în scenă de Victor Ioan Frunză), actriță de un profesionalism aproape maniacal, ea demonstrează în MEMO, nebănuite resurse comice. Abandonează aici tonalitățile grave, dramatice cu care ne obișnuise, și în aceeași excepțională condiție fizică reîncarnează femeia tuturor vîrstelor. E acompaniată cu eleganță și umor de foarte promițătorul actor Dragoș Pop. MEMO e un memento referențial al Naționalului clujean, un spectacol pentru toate
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
al carei jurnal se declară a fi această carte, autoarea - sau eul liric androgin, ca să respectăm indicațiile - citește Spinoza și Dostoievski, notează aproximativ din Thomas Mann și Emerson, își amintește de Kierkegaard. Poemele, indiferent de persoana pronumelui, șunt confesiuni în tonalitate foarte gravă, problemele pe care și le pune poeta șunt pe coordonatele absolutului. De cele mai multe ori tensiunea este între Dumnezeu și Diavol, cu majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
îndemînă, pigmentat cu neologisme universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor fi o plăcere, pentru că nu există poem care să nu conțină o cugetare, o pildă, o tonalitate evenghelică sau vădit filosofica. Alexandra Voicu, Diavolul are ochi albaștri, Editura Vinea, București, 1999, 64 pag. Erată: În recenzia Clasicii între ei sau Ramuz și Ruxanda o greșeală de tipar s-a strecurat încă din titlu, unde numele sadovenian a
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
adresează vorbitorilor de performanță. Și un începător poate să exerseze pe această carte, pentru că exercițiile sunt de mai multe feluri", spune Carmen Ivanov. "Șase sași în șase saci" cuprinde peste 300 de exerciții practice de exersare a volumului, ritmului și tonalității vocii, a respirației și articulației pentru cei care vor să-și perfecționeze dicția.
"Şase saşi în şase saci", manualul de dicție, lansat de Carmen Ivanov by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79465_a_80790]
-
liricii antirăzboinice, cultivată intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități : alb, negru, plumburiu, flăcări, fum, cenușă. Politic, în sens larg, înainte de război, Eugen Jebeleanu se plasase la stânga, la un loc cu Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Ivașcu, G. Macovescu, Geo Bogza, Cicerone Theodorescu și alții. La dreapta erau Mircea Eliade
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
involuntară, dar nici mecanică) a punctuației semnalează efortul autorului de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau, mai bine zis, construită atent, în conformitate cu ritmurile, vocile și tonalitățile proprii acestei poezii. Un flux și liric, și epic, și dramatic, captând lectorul inițial nedumerit și făcându-l să traverseze o serie de experiențe revelatoare. Îmi pare de înțeles reacția vehementă a unui profesor de limba și literatura română din
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul al treisprezecelea al romanului (din totalul de douăzecișicinci) introduce decisiv în acțiune, sub aparențele exterioare ale unui bătrânel politicos și elegant, figura diavolului care va modifica îndeajuns de radical cursul și tonalitatea discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
ultima parte, cuplul Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
fundamentale ale existenței, circumscriind stări-limită (moartea, disperarea, confruntarea cu destinul, tentarea, în registru tragic, a limitelor umanului, toposul jertfei, cu toate ipostazele și dimensiunile sale). O poezie semnificativă pentru acest registru tematic și stilistic este Cuvântul care ucide, rememorare, în tonalitate de litanie obiectivată, a jertfelor din decembrie 1989: „îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ când cuvântul este chiar ceea ce este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
altfel decît prin cinema. Farmecul Lolei rezidă într-un "specific cinematografic" ostentativ, necomplexat, plin de vitalitate. În fond, Lola fuge e o "artă poetica" a unui cineast tînăr, care, povestind și repovestind, jonglînd cu tehnicile, cu efectele, cu motivele, cu tonalitățile - își caută propriul cinema. Regizorul e ca un pianist talentat angajat într-un local de mîna a doua, si care, în clinchet de pahare, își plimba mîinile pe clape și improvizează pe teme mari. Nu e Simfonia destinului, dar e
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]