3,013 matches
-
deslușiri, după gândirea matale; tot mă gândesc și nu înțeleg din ce pricină au spus cei de la primărie și de la postul de jandarmi că Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, ar fi încercat să spargă nenorocita aceea de grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
primărie și de la postul de jandarmi că Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, ar fi încercat să spargă nenorocita aceea de grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu erau lângă Dumitru, au fost răniți la vreo zece-doisprezece pași mai departe de locul unde meșterea el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-un concret cu ilustrări triviale. „Care va să zică, dacă vii și invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate și le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici «principiile moderne». Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este ?... Care va să zică toporul tot prin- cipii moderne, ai ?” Violența este aici instrumentalizată clar, coborâtă din planul abstract al motivației politice a unui gest criminal la planul concret al corpului delict : pumnal, topor. Conținuturile precare pe care clișeul le vehiculează nu mai au nicio
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
principiile moderne». Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este ?... Care va să zică toporul tot prin- cipii moderne, ai ?” Violența este aici instrumentalizată clar, coborâtă din planul abstract al motivației politice a unui gest criminal la planul concret al corpului delict : pumnal, topor. Conținuturile precare pe care clișeul le vehiculează nu mai au nicio relevanță. Nu acest conținut diminuat, cât clișeul este echivalat mecanic prin transpo- ziția pe care metafora o presupune. Însă sensul metaforei este invers, merge dinspre abstract spre concret, metafora
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Lache cu Sache Protopopescu la rândul lui înarmat „cu un formidabil bagaj de argumente științifice”. Însă discursul continuă luându-l ca martor pe Mache. Fragmentul este relevant : „Cum ?... Care va să zică să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspirații, cu comploturi și asasinaturi, și eu să stau cu mânile în șolduri și, în loc să te iau de urechi ca pe un măgar, și să-ți zic : «destul ! pân-aci ! nu-ți permit mai mult în țara mea !» - eu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sanitară dintre spațiul public și cel privat, dintre politica de stat și logica restrânsă a unei gestionări a spațiului domestic. Avem aici o multiplicare vertiginoasă a violenței, care transgresează o altă frontieră legitimă, cea din abstract și concret, „pumnalul” și „toporul”, corpuri delicte, sunt așezate alături de „conspirații”, „comploturi”, „asasinaturi” ca forme ale violenței politice, sprijinite pe o raison d’état. Comportamentul represiv a cunoscut și el o metamorfoză burgheză. Criminalul generic, alogenul vindi- cativ primește tratamentul echivalent unei penalizări pen- tru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Siriene de c)tre ministrul Ap)r)rii, generalul Mustafa Ț’Las. Elogiind un erou de r)zboi care ucisese, el singur, dou)zeci și opt de evrei, generalul a spus: „A m)cel)riț trei dintre ei cu un topor și i-a decapitat. Cu alte cuvinte, În loc s) foloseasc) o pușc) pentru a-i omorî, a luat o secure pentru a-i desc)p)țâna. Cu unul dintre ei s-a luptat corp la corp și, aruncând toporul, i-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un topor și i-a decapitat. Cu alte cuvinte, În loc s) foloseasc) o pușc) pentru a-i omorî, a luat o secure pentru a-i desc)p)țâna. Cu unul dintre ei s-a luptat corp la corp și, aruncând toporul, i-a rupt gâtul și i-a devorat carnea În fața camarazilor s)i. Este un caz special. Mai este nevoie s)-i acord Medalia Republicii? Îi voi acorda aceast) medalie oric)rui soldat ce reușește s) omoare dou)zeci și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era constrâns să folosească - cel puțin la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava, cu borșul... Prea târziu! Toată Moldova se adunase în jurul meu. Au strigat după oaste străină. A venit oaste străină. Prostimea a pus mâna pe topoare și n-au mai aflat drum de întoarcere... Unii, ce-și temeau pierderea capului, au dat bir cu fugiții, pribegindu-se, nădăjduind vremuri mai bune când să lovească. Pe răzvrătiți, pe hiclenii ce-au vândut țara, i-am scurtat olecuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe căciulă -, s-au desțărat, au luat calea pribegiei cu marele boier Mihu în frunte. Alții s-au întors cu ajutoare de la lehi, unguri sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva unei spade, de multe ori numai un topor... au o coasă. Avem și noi o armă secretă însă, singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu 8-9 luni mai mică decât mine. Casele părinților noștri erau pe aceiași uliță a satului. Într-o vară, noi copiii rămași singuri acasă, ne-am apucat să tăiem lemne pentru foc. Steluța ținea o creangă, iar eu dam cu toporul ca s-o scurtăm. Am ridicat toporul sus ca să lovesc cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Casele părinților noștri erau pe aceiași uliță a satului. Într-o vară, noi copiii rămași singuri acasă, ne-am apucat să tăiem lemne pentru foc. Steluța ținea o creangă, iar eu dam cu toporul ca s-o scurtăm. Am ridicat toporul sus ca să lovesc cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-a dezumflat. Foarte nervos, a scos camera, a lua toporul și a tocat camera ca pe varză, pe butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
terminat încă și oricum nu vrea nimeni să semneze. În timp ce-mi spunea acestea a scos din buzunarul de la piept două foi îndoite prinse cu un bold una de alta. Pe prima pagină scria cele ce-mi spusese nea Topor, iar pe cea de-a doua pagină era tabelul cu cei care practicau fără autorizație o meserie sau alta. Eu vă spun, tovarășa, că nu mă duc! Aveți grijă că toți sunt furioși și nu vor merge acolo unde vreți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meseriași care îi erau rude sau care îi munceau la casa cea nouă. Supărată peste măsură, am plecat spre casa secretarului, hotărâtă să am o discuție dură cu el, acolo la poarta lui, pentru a auzi și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
i-ai trecut și pe alții nu? Uite ce fac eu cu tabelul dumitale, 147 am strigat și am rupt în bucățele mici cele două hârtii pe care le luasem de la nenea Turuianu. Mai bine vă duceți în curte la Topor să vedeți ce atelier de tâmplărie are, a strigat soția secretarului, diriginta Poștei, din ușa casei. Deja era prea mult pentru ziua aceea. Oamenii dispăruseră prin case. Nu mai era nimeni pe drum, iar eu parcă vorbeam gardurilor. Am aruncat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită, îmi povestește calmă viața ei și îmi dau seama că destăinuirea îi face bine. Parcă aș citi o pagină din Zola. Visează scenele oribile, topoare, bătăi, duhoare de holercă. Se simte umilită, trebuie să aștepte de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de niște soldați (aflați în trecere cu regimentul prin orașul nostru; veneau de la Cernăuți). ...Frumoasă zestre... ca și trenurile de refugiu, în care am călătorit douăzeci de zile pe o platformă, sub ninsoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trăgând cu sete din țigară, eu trebuia să le duc în magazie și să le sparg pentru foc. Fierăstrăul gazdelor se rupsese de mult, și de aceea trebuia să le despic întâi în lungime și apoi să le sparg cu toporul pe măsura gurii destul de înguste a plitei uriașe care ocupa aproape a șasea parte din camera noastră. Când însă se lăsa seara, se termina și programul meu zilnic de „fată în casă”; și atunci, la căldura focului pe care nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a avut un preț foarte mare. La Archeos pica destul de rar. Vestigiile arheologice îl interesau doar în măsura în care era atras de aspectul lor; se obișnuia greu cu limbajul întrebuințat aici. Odată totuși s-a învoit să se ocupe de colecția de topoare din silex a cercului, care îl atrăgeau prin acuratețea cu care erau prelucrate piesele; în privința asta a ținut o comunicare la una din sesiuni. Absorbit de nevoia de a-și câștiga pâinea, n-a perseverat nici măcar în domeniul artizanatului. Îndată ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]