4,979 matches
-
prin simboluri (roșu = comunism etc.); Selecția, constând în prezentarea selectivă a faptelor, într-o formă cenzurată, care, prin aceasta, să servească direct interesele acțiunii de manipulare; Repetiția cu caracter stereotip și efect persuasiv a unor teme slogan ale ideologiilor statului totalitar de tipul dictatura proletariatului etc.; Aserțiunea constând în prezentarea parțială numai a unui aspect convenabil al lucrurilor, într-o anumită imagine, în mod deliberat cu scop vădit propagandistic, Apelul la autoritate, cu rol de model exemplar de urmat: modele religioase
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
libera inițiativă, gândirea independentă, conduitele individuale. Statul ideologic este cel care controlează totul, de la manifestările colective până la ultimele detalii ale vieții private, intime ale individului. Instituția terorii are la baza ei ca mecanism frica de vinovăție și pedeapsa. În societățile totalitare, fenomenul fricii sociale are un dublu sens: frica comunității social-umane de autoritate, iar, pe de altă parte, frica autorităților de masa populațională. Această dublă frică va genera o stare de tensiune între populație și autoritate, un sentiment de nesiguranță și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunitatea social-umană de indivizi, instituția terorii produce o îngustare până la închiderea totală a vieții sociale a comunității umane, o stare de imobilism, o încremenire absurdă. Societatea deschisă și psihozele colective Aspectele mai sus prezentate se referă în special la societățile totalitare, închise, dominate și conduse de ideologii rigide și represive. Cu toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală măsură, și în cadrul societăților deschise, de factură liberală și democratică. Fără a intra în analiza sociologică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în final, va declanșa un conflict violent. Devalorizarea socială va duce la înlocuirea valorilor socio-culturale și moral-religioase cu „ideologiile partizane” care vor fi impuse în mod obligatoriu maselor de indivizi drept unică formă de gândire, așa cum este întâlnită în societățile totalitare laice sau religioase. Se produce în timp o înlocuire a gândirii logice și creatoare, cu o gândire artificială de factură utopică, rezultat al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavilor psihici, adaugă „bolii psihice” pentru care bolnavul a fost internat și nevroza de spitalizare, situație adesea greu de evitat, cu caracter represiv-conflictual, pe care acesta este obligat să o accepte, fără a avea dreptul să protesteze. Dincolo de aceste instituții totalitare (P. Sivadon, Ph. Rappard), noile metode terapeutice (psihofarmacologia, psihoterapiile individuale și de grup, terapiile ocupaționale și socioterapia) au creat instituții terapeutice deschise care nu mai „separă” spațiul psihiatric de spațiul social, ci constituie o „prelungire” sau o „continuare” a acestuia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mascat sub eticheta „bolii psihice” este, incontestabil un grav atentat la drepturile fundamentale și libertățile omului, la libertatea de opinie, de exprimare, de întrunire, de acțiune social-politică etc. Semnificativ este faptul că aceste instituții apar, proliferează și funcționează în interiorul statelor totalitare, sub regimurile dictatoriale din deceniile VII și VIII ale secolul XX, iar prezența lor a stârnit numeroase acțiuni de protest, polemici și dispute politice, sociale și juridice. Cu toate aceste, instituții psihiatrice represive menționate își au originea în legea privind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prelua, într-o formă modernizată, adaptată vremurilor, printr-un proces de socioplastie, „forma” și „rolul” demonizaților Evului Mediu, devenind persoană antisocială. Ereticul posedat de diavol din Evul Mediu este astăzi dizidentul politic paranoic care se opune presiunilor, interdicțiilor, reprimării statului totalitar. Pentru a doua oară în istorie, după experiența demonizaților Evului Mediu, dizidenții politici ai secolul XX sunt victimele ideologiilor totalitare. Culpabilizarea bolnavilor este, de fapt, o falsă problemă. Ei sunt victimele unui stat, al unei puteri politice care se impune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antisocială. Ereticul posedat de diavol din Evul Mediu este astăzi dizidentul politic paranoic care se opune presiunilor, interdicțiilor, reprimării statului totalitar. Pentru a doua oară în istorie, după experiența demonizaților Evului Mediu, dizidenții politici ai secolul XX sunt victimele ideologiilor totalitare. Culpabilizarea bolnavilor este, de fapt, o falsă problemă. Ei sunt victimele unui stat, al unei puteri politice care se impune prin teroare. Tensiunea socială, nesiguranța, angoasa, insecuritatea, absurdul vieții, vor constitui „o stare de spirit” generală, o veritabilă psihoză colectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru regimul politic, etichetați drept „bolnavi mintali”, aparține psihiatrilor, deveniți „agenți ai puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere este expresia unei crize profunde a statului pe multiple planuri, a unei crize sociale care exprimă „ruptura” dintre statul totalitar și masele populare în plan psihologic, încercând să deculpabilizeze statul prin culpabilizarea psihiatriei. Antipsihiatria devine o falsă problemă care face grava confuzie între boala psihică și statutul social al bolnavului psihic, între medicină și structurile social-politice. Condiția de „bolnav mintal
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adevăratul scop al „dezvoltării curriculare pe termen mediu și lung”. 12.6. Orientarea optimizării curriculumului moderntc "12.6. Orientarea optimizării curriculumului modern" Toate societățile își educă membrii. În ce direcție și cu ce scopuri o fac? Societățile închise, de tip totalitar, prestabilesc ținte ale educației, ignorând nevoile personale ale indivizilor. Societățile deschise, de tip liberal, tind să acorde valoare numai acestora din urmă și să ignore eventuale ținte supraindividuale. Este dificil de decis între cele două variante. Designerii de curriculum sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care s-au dezvoltat. Umanismul existențialist al secolului XX, de exemplu, s-a dezvoltat în societatea capitalistă occidentală, profund marcată de liberalism și individualism. Așa-zisul „umanism socialist” derivat din marxismul secolului al XIX-lea a fost propagat în societatea totalitară comunistă edificată pe „lupta de clasă” ș.a.m.d. Or, o filosofie a educației descrie tocmai modul în care pot fi armonizate valorile omului (înțelese ca trebuințe de formare și împlinire a individului) cu solicitările și valorile unei societăți viitoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceleași pentru toți elevii, indiferent de rasă, sex, origini sociale etc. Un egalitarism sever care, în numele egalității de șansă, reprima toate diferențele. După McCarthy, modelul curricular asimilaționist poartă în sine toate virtuțile și hibele curriculumului modern: este general, abstract, raționalist, totalitar, lipsit de flexibilitate și de nuanțe. McCarthy propune înlocuirea lui cu un model curricular pluralist (curriculum pluralist model), conceput astfel încât să poată promova diversitatea culturală. Dar cum este posibil acest lucru? McCarthy crede că noul model trebuie fundamentat pe o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de ideile marxiste, leniniste (și chiar hrușcioviste) ale lui Henry Giroux și Peter McLaren 99 din anii ’60-’70. Dar acum acestea erau defuncte. Noua misiune politică dată postmodernismului nu mai putea fi cea a socialismului utopic sau a comunismului totalitar. Visul pedagogic din Civitas Solis a lui Campanella și mitul „educației revoluționare” erau deja moarte. Lucrarea lui Kincheloe și Steinberg (1993) se ambiționa să antreneze postmodernismul într-o altă direcție: aceea de a produce schimbări politice și sociale necesare noilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pătrunde curând în gândirea comună. Unele themata sunt adânc „îngropate” în individ și implicate cultural, formând ontologia sensului comun. Individualismul european modern, de exemplu, a cunoscut o astfel de evoluție, construindu-se dintr-o asemenea archethemata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și posttotalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, comunicare și disciplină. Pentru a se perpetua, sistemele totalitare și posttotalitare încurajează „non-gândirea” și un limbaj al „noncomunicării”, totul încadrat într-un sistem de reguli și instrucțiuni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de exemplu, a cunoscut o astfel de evoluție, construindu-se dintr-o asemenea archethemata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și posttotalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, comunicare și disciplină. Pentru a se perpetua, sistemele totalitare și posttotalitare încurajează „non-gândirea” și un limbaj al „noncomunicării”, totul încadrat într-un sistem de reguli și instrucțiuni prescrise în „tabele de orientare” și „panouri de indicații”. Astfel că individul „adaptat” nu are un discurs normal: el nu comunică, ci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
utilizat în științele sociale în perioada la care ne referim, el se „integrează”. Despre manipularea reprezentărilor sociale România modernă a avut o viață parlamentară de scurtă durată: după 1923, când a fost adoptată Constituția, până la 1938, când a debutat regimul totalitar al lui Carol al II-lea. Până la dictatura comunistă, s-au mai succedat trei dictaturi: 1) a lui Carol al II-lea, deja menționată (din februarie 1938 până în septembrie 1940); 2) dictatura lui Antonescu și a legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a urmat dictatura comunistă, cu două vârfuri de intensitate: perioada stalinistă, începând cu 1948, și perioada ceaușistă. Mult timp în România nu a existat viață parlamentară și nici șansa unui exercițiu democratic. Mai multe generații n-au cunoscut decât regimuri totalitare și nu au putut „învăța” decât arta supunerii, compromisului, renunțării și „adaptării”. Schimbările de după 1944 au produs un ecart important, astfel încât această dată poate fi considerată ca fiind crucială în schimbarea vieții sociale din România. S-a instalat atunci o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am traversat. Cu toate acestea, orice situație anormală poate deveni, în timp, familiară. În acest sens, se vorbește uneori de „banalitatea răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului obișnuit de a comite fapte negative, la cererea puterii totalitare - de exemplu, devenind informator sau colaborator al poliției secrete. El face acest lucru având capacitatea de alegere. Fenomenul opus, de suportare a răului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vorbește uneori de „banalitatea răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului obișnuit de a comite fapte negative, la cererea puterii totalitare - de exemplu, devenind informator sau colaborator al poliției secrete. El face acest lucru având capacitatea de alegere. Fenomenul opus, de suportare a răului, ca în cazul lipsei de hrană și căldură, nu este negociabil - el exercită o mare presiune asupra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Fenomenul opus, de suportare a răului, ca în cazul lipsei de hrană și căldură, nu este negociabil - el exercită o mare presiune asupra echilibrului psihic individual și colectiv. În ceea ce privește analiza vieții cotidiene, trebuie reținut faptul că formele posibile ale regimului totalitar sunt variate. Deși pericolul foametei și frigului îi sunt proprii, ele nu au oriunde și oricând aceleași consecințe și articulații. Mai ales că există tendința unor fenomene negative ca, o dată intrate în viața cotidiană, să înceapă să fie acceptate și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un aer comun. Din această perspectivă se poate înțelege mai ușor și natura fricii care se ascunde în spatele preocupării cotidiene de procurare a hranei. Prezentată mai sus ca fiind proprie întregii societăți, ea apare ca un rezultat important al regimului totalitar. Dar care sunt, de fapt, particularitățile unui astfel de regim? Particularitățile societății totalitare Termenul totalitarism circulă în sfera filosofiei politice și, în pofida unei vieți relativ scurte 11, are o multitudine de sensuri, nu totdeauna foarte clare. Autorul care a încercat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fricii care se ascunde în spatele preocupării cotidiene de procurare a hranei. Prezentată mai sus ca fiind proprie întregii societăți, ea apare ca un rezultat important al regimului totalitar. Dar care sunt, de fapt, particularitățile unui astfel de regim? Particularitățile societății totalitare Termenul totalitarism circulă în sfera filosofiei politice și, în pofida unei vieți relativ scurte 11, are o multitudine de sensuri, nu totdeauna foarte clare. Autorul care a încercat să găsească un domeniu propriu totalitarismului a fost Hannah Arendt, la puțină vreme
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Analiza politologică pe care a realizat-o a fost asumată de o majoritate de cercetători. În acest spirit, R. Aron (1965), deși nu accepta decât parțial asemănarea dintre regimurile nazist și comunist, evoca cinci dimensiuni de bază ale unui regim totalitar: partidul unic, monopolul ideologic, propaganda de stat, controlul tuturor aspectelor vieții sociale, prezența terorii. Toate cele cinci elemente sunt ușor de regăsit în viața socială a României anilor ’80, cu excepția eventuală a terorii. Deja prezența fricii de zi cu zi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dificil de observat și ușor transformabile. Teroarea este observată mai ales la nivel colectiv, fiind studiată în raport cu un context social. Efectul ei cel mai important este dezagregarea marilor ansambluri umane, distrugerea relațiilor sociale. De aici și importanța ei pentru regimul totalitar. Orice grup mare tinde spre autoorganizare, iar într-o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
umane, distrugerea relațiilor sociale. De aici și importanța ei pentru regimul totalitar. Orice grup mare tinde spre autoorganizare, iar într-o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau organisme care nu îi sunt supuse sau fidele. Supunerea necesită crearea unui climat și a unor măsuri care să dezagrege, atât direct, cât și indirect, orice relații sociale concurente
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]