24,122 matches
-
a adoptat „o nouă lege electorală la 15 iunie 1946, care excludea de la vot orice persoană suspectă de a fi colaborat cu fascismul. Frauda electorală a jucat un rol deosebit, dar atunci nu a putut fi dovedită formal;” O altă trăsătură a perioadei 1945-1947 este amestecul de manipulare și acțiuni legale. Se observă o grijă deosebită pentru salvarea aparențelor, fie prin păstrarea secretului acțiunilor ilegale, fie dând un aspect legal presiunilor sau intervențiilor în forță. Aceasta explică de ce comuniștii s-au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la întreprindere până la un sector al vieții sociale. Acești țărani, care suplineau incultura cu viclenia, confundată cu inteligența, nu puteau avea - deși pretindeau altora să aibă «nivel ideologic». Marxismul nefiind chiar la îndemâna oricui, Stalin l-a simplificat până la schematizare (patru trăsături ale dialecticii, trei ale materialismului filosofic marxist!), oferind o «summa marxistă» accesibilă comunistului de rând. Despre raportul dintre stat și cetățeni, Eugen Barbu scria în 1978 (în revista «Săptămâna») „ cu evidentă referire la Ceaușescu și politica sa: «Oratoria deasă și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la rândul lor, spunând ceea ce puterea vrea să audă. „Minciuna permanentă devine, întocmai ca și trădarea, unica formă neprimejdioasă de existență”. Despre educația în cadrul totalitarismului, același autor remarca pe bună dreptate caracterul ei profund unilateral: Supunerea este, cu siguranță, o trăsătură a personalității totalitare și tot atât de sigur este că regimurile respective fac eforturi să o impună ca atare, atât prin teroare și amenințarea terorii, cât și prin „educarea” membrilor societății. Oamenii învață și sunt învățați să se supună în contextul regimului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noii proprietari își puneau nădejdea în sprijinul puternic al statului întruchipat de Iliescu. Într-un cuvânt, alegerile din toamna lui 1992 marcau faza în vechile structuri sociale rămâneau dominante și deci dispuneau de capacitatea de a se opune reformei. Această trăsătură socială își va pune amprenta asupra guvernării Văcăroiu (1993-1996), dictând ritmul lent al reformei și teama de a ataca marile întreprinderi industriale. [...] Au lipsit însă măsurile radicale. [...] Reforma a avansat mai curând în întreprinderi mici și mijlocii. Dar pașii timizi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Nu putem contesta realitatea însăși. Trăim într-o țară frumoasă și destul de bogată (în resurse naturale și în minți creative). În general vorbind, românul este din fire un om muncitor, ospitalier și destul de dotat în privința inteligenței. Tocmai pornind de la aceste trăsături remarcabile, putem să sperăm într-un viitor mai bun pentru națiunea noastră. Autodenigrarea din trecut pare a fi opera premeditată a unui aparat de diversiune sau un gest de condamnare a pasivității românilor sub regimurile totalitare. România este în fapt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ușor de manipulat și ce anume își doresc acestea în calitate de entitate colectivă: Mulțimile au îndeplinit întotdeauna în istorie un rol important, niciodată totuși atât de însemnat ca astăzi. Acțiunea inconștientă a mulțimilor, substituită activității conștiente a indivizilor, reprezintă una din trăsăturile distinctive ale epocii actuale. Ideile trecutului, deși zdruncinate, fiind încă foarte puternice, iar acelea care trebuie să le ia locul nefiind decât în curs de formare, epoca modernă este o perioadă de tranziție și de anarhie. Într-o asemenea perioadă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură față, este sincer, nu cunoaște prefăcătoria. Nu este mai respingător și mai condamnabil decât omul, care, pe buze poartă vorbe dulci, mieroase, dar în inimă clocotește ura. Ce minunat este, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe cele bune.” În România există încă mulți români cinstiți și cu bun-simț. Dar lipsa conștiinței civice cvasi generale, ca să nu folosesc un termen demonetizat și combătut - patriotismul -, trădează totuși deficiențe morale. Ca și comoditatea, lașitatea, individualismul (egoismul) rămâne o trăsătură negativă a personalității. Stresul cotidian și lipsa de timp nu sunt motive plauzibile, pentru că dezinteresându-ne de problemele comune din societate, rămânem la periferia vieții publice și la cheremul celor care își aplică propria lege iar prin atitudinea noastră descurajăm
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
într-adevăr, punctul care se afla acum la mai puțin de treizeci de metri de copil era un japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru șaptezeci și patru înălțime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mână pe umăr. - Salut, mormăi eu fără să o privesc. - Bună, zice. Voce de fată, deci este o fată, deci îmi ridic privirea din întuneric și mă uit la ea. Blondă, sau poate lumina o face așa, părul lung, nespălat, trăsături frumoase. Are și un corp, dar nu se vede, fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a doua la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea! Și-așa avem un lobby slab, dar dacă îl omor... vărul grizzly, fratele panda și nepotul koala vor fi puși și ei la zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la prostii. Desigur, nu am schimbat cu ea niciodată prea multe vorbe, pentru că nu voiam să-l fac gelos pe Fred. Salut-salut, ne zâmbeam, asta era totul. Până când pe Carl l-a luat gura pe dinainte. Asta era una dintre trăsăturile lui de caracter: zicea orice oricui, fără să gândească înainte de a vorbi. Și mai mult de-atât, puteam să pun pariu că îi zisese lui Lynn că îmi place de ea pe un ton ambiguu și clipind din ochi cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tot restul operei sale, cel puțin după câte îți amintești. E o deziluzie? Să vedem. Poate ești puțin dezorientat, ca atunci când îți este prezentată o persoană pe care după nume o identificai cu o anume figură, și încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge. Dar apoi continui și îți dai seama că volumul poate fi citit oricum, independent de ceea ce te așteptai de la autor; cartea în sine îți stârnește curiozitatea, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mii de ori. Suntem într-un oraș pe străzile căruia pot fi întâlnite mereu aceleași persoane; pe chipuri apasă greutatea obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din seraiurile arabe? Ai vrea să fii în locul lui, să stabilești o legătură exclusivă, în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Că alegi lecturi diferite pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe: se află aici cărți destinate măsuței de noapte, cele ce-și găsesc locul lângă fotoliu, în bucătărie, în baie. S-ar putea ca o trăsătură importantă să se adauge la portretul tău: mintea ta are pereți interiori care permit separarea unor momente diferite asupra cărora să se oprească, sau peste care să alunece, concentrându-se alternativ, asupra unor canale paralele. Înseamnă, oare, că ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nod de relații umane, extrem de întunecat, crud și pervers. Nu înțeleg dacă a spus-o pentru a explica ce o atrage la romanele mele, sau ceea ce ar vrea să găsească în romanele mele și nu găsește. Nemulțumirea mi se pare trăsătura caracteristică a Ludmilei: de la o zi la alta, preferințele ei se schimbă, iar astăzi corespund doar propriei ei neliniști. Revenind să mă vadă, însă, poate pare să fi uitat tot ce se întâmplase ieri.) — Pot observa prin ochean o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii cu torțe s-au apropiat tăcuți și acum fac cerc în jurul gropii deschise. În mijlocul lor își taie drum un tânăr cu gâtul lung, în cap cu o pălărie de paie ruptă, cu trăsături ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acoperă pe jumătate fața, zâmbește doar, aerian, de parc-ar vorbi numai cu ea. Sunt o carte Braille în mâinile ei, cu pasaje asupra cărora revine, e nesigură sau doar mă scanează cu grijă, să poată reproduce mai târziu fiecare trăsătură. E și-un fir de păr lung pe tastatură. Nu înseamnă nimic, puteam să-l culeg de oriunde într-o facultate feminizată ca a mea. Să am grijă, să nu încep s-o iau razna. E-un simptom clar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la ele trăsături ale propriului său chip, trăsături pe care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la ele trăsături ale propriului său chip, trăsături pe care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe regina mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]