4,336 matches
-
să credem că statele își vor modifica identitățile pe parcursul unei interacțiuni" (Wendt, 1999, p. 367). După această etapă se poate aștepta o perioadă de tranziție lentă, pe măsură ce statele se adaptează la normele nucleului liberal și internalizează schimbarea culturală. În general, traiectoria schimbării în interiorul sistemului devine ireversibilă. Aceasta se datorează parțial costurilor nerecuperabile implicate de opoziția față de normele dominante ale nucleului liberal. De asemenea, se datorează felului în care normele culturale ale nucleului sunt internalizate de actori și sunt în general acceptate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. În acest sens, cea mai importantă caracteristică a liberalismului este capacitatea de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
p. 375). Liberalismul emite ipoteza că, odată cu colapsul Uniunii Sovietice și apariția unei mase critice de state liberale, sistemul internațional a atins reflexivitatea. La rându-i, acest fapt are drept consecință o modificare substanțială a ritmului schimbării culturale și a traiectoriei generale a socializării din interiorul sistemului. Concluzii Una dintre trăsăturile distinctive ale dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale din ultimul sfert de secol este încercarea de a dezvolta teoria sistemică. Teoria sistemică oferă explicații generale, parcimonioase ale tiparelor de comportament din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au loc de peste douăzeci și cinci de ani, pentru a revitaliza teoria sistemică pentru perioada post-Război Rece. Totuși, în acest sens, ei trebuie să abordeze critic ceea ce s-a transformat în asumpții teoretice adânc înrădăcinate, și să gândească în spirit creativ la traiectoria generală a schimbării politice internaționale la cumpănă de veac. Capitolul 3 Politica externă germană după Războiul Rece Reunificarea Germaniei a fost una dintre cele mai uimitoare manifestări ale schimbărilor din ordinea europeană asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Probabil că mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
doilea rând, teoriile sistemului internațional dezvoltate în timpul Războiului Rece trebuie să fie revizuite în totalitate pentru a surprinde în mod adecvat dinamica ordinii internaționale emergente. Sfârșitul Războiului Rece trebuie să fie privit drept un moment ce marchează reorientarea fundamentală a traiectoriei generale a socializării generate de sistemul internațional. Această reorientare afectează structura relațiilor dintre toate marile puteri, și modifică radical perspectivele schimbării pașnice la scară globală din sistemul internațional. Prin urmare, ea cere o agendă de cercetare mult mai vastă decât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pornind de la cercetarea constructivistă a lui Wendt, putem produce o formulare mai sistemică a teoriei liberale, în care se consideră că sistemul internațional are o logică auto-transformativă. Înțeleasă astfel, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale politicii internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Această perspectivă asupra dezbaterilor contemporane nu mai pune accentul pe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mase critice de democrații liberale. Anterior acestei etape, instituționalizarea ar putea apărea între limitele înguste specificate de teoria instituționalistă, dar echilibrul dominant va fi oferit în continuare de o balanță waltziană de putere. Totuși, după această etapă, are loc îndepărtarea traiectoriei socializării de balanța de putere și apropierea de pacea democratică. Prin urmare, densitatea instituțională va crește mai rapid, reflectând o transformare a structurii culturale a sistemului. Astfel, capacitatea distinctă a liberalismului de a oferi o explicație generală a variației socializării
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reflexivitate este considerat central în modelul liberal al socializării. Potrivit lui Wendt, reflexivitatea se definește în termenii capacității unităților de auto-conștientizare critică și de schimbare culturală (Wendt, 1999, p. 375). Un sistem care a atins reflexivitatea cunoaște o transformare majoră a traiectoriei generale a socializării din interior. În aceste condiții, se deschide un spațiu permisiv care încurajează actorii să adopte în mod voluntar transformări ale identității lor. După apariția unei mase critice de state liberale, se produce trecerea de la cultura lockeană la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adopte în mod voluntar transformări ale identității lor. După apariția unei mase critice de state liberale, se produce trecerea de la cultura lockeană la cultura kantiană, ca structură dominantă a interacțiunii din sistem. Această schimbare este asociată cu o modificare a traiectoriei de bază a socializării, în sensul îndepărtării de balanța waltziană de putere și al apropierii de pacea democratică. Puterea copleșitoare a statelor apropiate de normele liberale și aflate în centrul sistemului înseamnă că există și o serie amplă de stimulente
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
printr-un studiu sistematic al strategiilor unor state importante, între 1989 și 1999. Demararea unui astfel de demers ridică, în mod inevitabil, întrebări metodologice privitoare la măsurarea predicțiilor teoretice oferite de liberalism. Dacă pacea democratică înlocuiește balanța de putere ca traiectorie dominantă a socializării în sistemul internațional, atunci există nevoia de a identifica un set de criterii capabile să localizeze această tendință empirică. Prin urmare, se propune ca tiparul socializării prevăzut în teoria liberală să fie comparat cu tendințele asociate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
A doua a avut loc în 1998, când recesiunea a scos la lumină problemele structurale ale sistemului japonez de administrare a economiei. Împreună, aceste schimbări indică gradul în care strategia realistă mercantilă a Japoniei se îndepărtează tot mai mult de traiectoria schimbării din sistemul internațional. Ca urmare, schimbările au generat întrebări cu privire la cum își definește Japonia identitatea ca actor în sistemul internațional. La originile acestei crize se află căutarea unui naționalism japonez legitim și a unui nou rol nu doar economic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece sistemul internațional a atins, într-adevăr, reflexivitatea, atunci se deschide un set complex de întrebări cu privire la natura cunoașterii oferite de lucrarea de față. Se afirmă că atingerea reflexivității este asociată cu îndepărtarea traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional de balanța de putere, și orientarea către pacea democratică. Această tendință comportamentală a fost identificată și măsurată în relație cu un set de criterii empirice prestabilite. Astfel, s-a dovedit că un set de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
posibilitatea de a gândi într-un mod conștient de sine asupra direcției de urmat" (Wendt, 1999, p. 375). Natura dramatică și în mare parte neașteptată a schimbărilor ce au loc în sistemul internațional după 1989 a generat întrebări fundamentale cu privire la traiectoria generală a sistemului internațional la sfârșitul secolului. Într-o perioadă de timp extrem de scurtă, structura aparent imuabilă a conflictului dintre superputeri s-a dezintegrat. După o perioadă de nesiguranță, începem să discernem conturul noii ordini internaționale. Tendințele ce par a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Ludwig Wittgenstein, Remarques mêlées, trad. fr., Flammarion, Paris, 2002, pp. 74 și 79-80 (ed. I germană, 1984). Munca de creație își operează mutația și depășirea transferându-se în cea de interpretare și invers. Ea se desfășoară de-a lungul unei traiectorii care, ca verigile unui lanț, înșiră etapele ei de la schița operei până la finalizarea și livrarea acesteia, pentru a o supune unor noi recreări. Spre deosebire de o marfă care poate fi schimbată și consumată, distructibilă și fungibilă, bunul cultural poate oricând să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată cu "hotare", cu tăieturi în stofa posibilului, care prin succesiunea alegerilor noastre ne alcătuiesc viața și dau existenței noastre un chip. Acest gest lingvistic unic și paradoxal, care surprinde comportamentul libertății ca traiectorie a unui destin, este descris în capitolul Despre hotar și hotărâre. O carte dedicată libertății ar fi putut de aceea să preia titlul acestui capitol. Dar pentru că omul nu se odihnește niciodată într-un hotar și pentru că definiția lui se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care nu fac din viața proprie o strategie de întîmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre naștere și moarte nu se ridică la coerența și configurația unui destin și nici la splendoarea negativă a eșecului. Tot ce nu este destin sau maladie de destin cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică a absenței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a se transforma în convingere și, în cele din urmă, determinîndu-mi eul, pentru a deveni caracter. Oricine poate cunoaște căderea în eroare ca obnubilare pasageră a spiritului propriu. Privirea care se tulbură și care, o vreme, este incapabilă să surprindă traiectoriile și limpezimea relațiilor este proprie oricui. Prostia ocazională este un fenomen uman universal. De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să devină din această pricină un prost. Pentru a deveni constitutivă, prostia, care în cazul unui om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sâmburele propriei sale destrucții. Și îl conține în trei feluri: ca formă mărită infinit ("proiect de pasăre care mărită va umple cerul"), ca formă care să le cuprindă pe toate, în sfârșit ca formă zburătoare, care-și dizolvă ființa în traiectoria propriei mișcări. În toate aceste cazuri e zvonul infinitului care se naște din finit și care-l preia pe acesta în nașterea sa. Sculptura lui Brâncuși e cazul unic și paradoxal în care voința de limitare se neagă dinăuntrul maximei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vieți, pentru celălalt, ei reprezentau o moștenire grea care, nerezolvîndu-se într-o operă, trebuia asimilată și consemnată doar exterior, la nivelul unui act public. Dezmințiți într-un fel prin toată activitatea culturală a lui Paleologu, acești ani, care cădeau în afara traiectoriei sale vizibile, nu puteau fi recuperați decât fie la nivelul unor pagini memorialistice, fie sub forma unui episod critic centrat pe opera lui Noica. Paleologu a ales această ultimă cale. Acum, după ce am citit paginile lui, pot crede, riscând să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neîmplinire? Dacă lăsăm deoparte problema condițiilor, a marilor factori inhibitivi externi, și ținem seama numai de natura interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor culturii din care face parte -, atunci apar două tipuri distincte de ratare: una, care este totuși glorioasă și nu cea mai frecventă la noi, ține de însăși exacerbarea conștiinței destinului propriu. Ea apare sub forma urât constructivă a voinței de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care însă am pierdut-o pe urmă prostește. Nu spun că Andrei riscă prin acest articol să producă gestul care să îl blocheze. Dar natura lui de îndîrjit ascunde în ea oricând un asemenea pericol: pericolul de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Dar vă propun acum să judecăm care este natura unor asemenea gesturi. În primul rând, este ascuns în ele un dram de impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este drama eticului în general: nu faci un gest numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmbolnăvit, rămânând imobilizat, la momentul potrivit. Avem cu toții nevoie de o traumă care să ne așeze pe drumul nostru, care să ne scoată din rutină și să ne focalizeze către acel punct final al existenței datorită căruia fiecare segment al traiectoriei noastre ajunge să semene cu coarda bine întinsă a unui arc. Vai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivit! sâmbătă, 7 aprilie O vorbă care mi-a plăcut și care, deopotrivă, îmi face frică a Gabrielei A
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare recunoaște înainte de toate că (Fortin și Bigras, 1996, p. 10): "Dezvoltarea copilului este de origine multifactorială [de unde] conceptualizarea unor modele complexe care admit existența mai multor traiectorii ale dezvoltării umane normale sau deviante. Modelul tranzacțional permite conceptualizarea formelor de stres ca tranzacții între individ și mediul său. Acest model respinge ideea potrivit căreia competența socială și școlară a copilului este rezultatul unui singur proces biologic sau al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în societăți de investiții financiare. Începând cu data de 1 noiembrie 1999, cele cinci societăți de investiții financiare au fost admise la categoria I a Bursei de Valori București. Cele cinci societăți de investiții pe piața bursieră au avut o traiectorie ascendentă de la admiterea lor la bursă și până la declanșarea crizei economice mondiale. Obiectivul urmărit de aceste societăți de investiții financiare este de creștere a performanțelor și de diminuare a riscurilor. Pentru atingerea acestui obiectiv s-a urmărit restructurarea portofoliilor. În
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]