2,431 matches
-
și "devenirii întru ființă" a lui Noica, "lumenului" Părintelui Stăniloae, "nivelurilor de realitate" cu "terțul ascuns" al lui Ștefan Lupașcu și a sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu. Problema cheie care a declanșat marea sofistică în jurul postmodernității este transcendența". În jurul transcendenței se dau și bătăliile "incorectului" polemist cu "minoritarii minții". Numai raportarea la absolut poate să fie dreapta măsură a adevărului, la fel cum numai raportarea la absolut poate să mijlocească și să îndreptățească o delimitare clară a adevărului de denaturările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în zona propagandei (în favoarea unor minorități zise "discriminate") și a laicității înțeleasă îngust, secularist, "la granița ateismului". Există un canon occidental, susține autorul sprijinindu-se pe autoritatea unui Harold Bloom și a lui Giani Vattimo, însă nu unul universalist-omogenizant, dincolo de transcendență, istoricizat, purtând la vedere toate "sulimanurile" stridente ale corectitudinii politice. Da, literatura occidentală a luat naștere "prin ruptura de cartea unică. De la împărăția Cărții s-a trecut la împărăția cărților". Însă această ruptură nu înseamnă o despărțire de "ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caroiaj din rădăcina dealului, hectare socotite, mai mult concepția de lucru, peisajul va fi interpretarea peisagistului, se mai dă o șansă de naturalizare omului înstrăinat marxist, azvîrlit existențialist, grația cromatică pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele lumești sînt mohorîte, Cerul a dat semn! superbă ieșire, din zi în imn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a luat picioarele babei în brațe și picotește și el, clătinat pe trupul comorii care doarme, simbolistica grăitoare, cămașă albă, anunțat agresiv trenul de Chișinău, vestă neagră, pălărie, pantaloni negri, plin cu modele abandonate în atelier, ut pictura poesis, rudimentară transcendență prin artă, nemișcarea lor așteptată, varietatea lor premeditată, veteranul de război: trenuri cu muniții, treceau înaintea lor trenuri încărcate cu piatră, ele săreau în aer, dacă era minat traseul! numărul veteranului, alte propuneri? paiața? văduva? unde a plecat la oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altfel e greu pe pămînt! orașul larga deschidere, 'naintea lui se-nalță puternic vechii munți, plantația de stîlpi de înaltă tensiune pînă sparge orizontul, cursă de ieșire din cadrele realului, avantaj trenul că iese din propria condiție, la sat cu transcendența naturală, munții din zare, ori imobiliar, sate în jurul navelor de rugă, șase dintr-o privire, cea mai sus pe Măgura cu oasele ostașilor, clădirea haltei Viișoara dezafectată, pereții rămași avizier, cine este curva satului etc., merii gard fructifer ai livezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului, "ființa" lui, rezerva lui de a fi, transcendența lui imediată, orizontul vecinătății, care îl de-limitează și care îl poate ne-limita. Nimicul reprezintă însă ceea ce este nesemnificativ este o veritabilă non-existență din unghiul cunoașterii sensibile a unui "obiect" (dat), mai bine spus, din perspectiva intuirii lui sensibile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a gândirii care este interesată de adevăr, adică se îndeletnicește cu ceea ce pentru ea este firesc, în acord cu propria natură. Abia în momentul în care logos-ul va fi distribuit fără a fi împărțit, deocamdată tuturor lucrurilor, nu doar transcendenței lor întemeietoare în ordine ontică și epistemică, se va ajunge la o poziție filosofică aflată la același nivel cu problema sofiștilor referitoare la natura obiectului cunoașterii, adică la temeiul determinat (!) al adevărului. În logica lui Aristotel se petrece acest "eveniment
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Topica (așa cum se va arăta mai departe) și, într-o oarecare măsură, cel din Categorii. b) principiile judicative sunt: 1) judecata este forma logică fundamentală; acest fapt implică diferența dintre formă și obiectul acesteia și decizia privind preeminența formei și transcendența originară a obiectului (drept "conținut" al formei); diferența în cauză se anunță prin cele două aspecte ale judecății, formal și alethic, pe care doar reducția judicativului ce va fi operată într-o altă secțiune a acestei lucrări le va putea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a celui de tipul analiticii existențiale. Căci, obișnuiți cu încercarea de prindere a primului principiu (a temeiului tuturor lucrurilor, a cauzei prime, ființei ultime etc.), în ceea ce acesta este ca atare și atâta vreme cât el se păstrează ca sine, în poziția transcendenței, sacrificăm de fiecare dată instanța "încercată" într-un asemenea act (aceea care suportă actul), "subiectul", cel care îndură "greutatea" copleșitoare a "primului principiu". Acum, accentul cade tocmai pe această instanță, pe acest "subiect", mai clar, pe calea pe care o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensului de originar a priori".163 Într-un fel, acesta este temeiul însuși, dar un temei care nu poate fi în poziția "primului principiu" etc. din metafizică, pentru că el nu este deja dat desăvârșit, conservându-și cu grijă caracterul de transcendență. Dimpotrivă, el este ceva ce se constituie pe sine, în sensul că își caută și își proiectează structura proprie, o structură care nu cuprinde însușiri felurite, cât făptuiri ("facte") care păstrează continuu ordinea putinței de a fi a Dasein-ului, structura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra "materialului" oferit de instanțele reprezentative ale analiticii existențiale, de la Dasein și ființă, până la timp, nimic și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut deja, în analitica existențială, prin câteva constituiri fenomenale (obiectuale), dar nu încă ceea ce este esențial într-un sens non-judicativ prin acte specifice de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre mișcarea timpului către sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne și oase": aceea a timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bun început "în carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de diferență ontologică și, pe baza acestuia, o ierarhie a gradelor de constituire judicativă, fiindcă dictatura judicativului ni s-a dezvăluit, până aici, numai în orizontul de constituire a elementelor judecății. În privința problemei ierarhiei, sens cerut, totuși, de sensul de transcendență, trebuie adăugat că dictatura judicativului are drept formă discursivă desăvârșită a sa ideologia, iar aceasta are drept țintă justificarea "superiorităților", a diferențelor de nivel, care, deși sunt expresia propriei ființe a ideologiei (desigur, și a dictaturii judicativului), sunt transferate asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice considerație în orizontul judicativului; desigur, tot ea stabilește (cu sine, în regimul timporizării) sensurile ultime despre care a fost vorba mai sus, esențiale pentru întreaga lume a judicativului, constituită din faptele de gândire și rostire, din făptuirea propriu-zisă, anume transcendența și ierarhia. Cu reținerea firească legată de anticiparea unui demers și a unui rezultat legat de acesta, trebuie să spun acum că, potrivit reducției non-judicative a dictaturii judicativului, reflexivitatea temporală a ființării conștiente și deschiderea acesteia către Celălalt constituie, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptelor filosofice nu poate fi nici ea suprimată; dar acestea, deocamdată, nu sunt decât fapte de la marginea judicativului constitutiv, așa încât pericolele semnalate nu pot avea decât un singur sens: a fi la margine (a mărgini) înseamnă a prinde sens de transcendență, în cazul acesta, unul dependent în mod absolut de judicativul constitutiv; totuși, pentru a nu rămâne cu gustul amar al nevederii clare a unor "locuri" ce se anunță, reiau un enunț al lui Maurice Merleau-Ponty: Dar singurul Logos care preexistă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar tocmai slăbiciunea timpului îl aruncă pe acesta către sine; cum sinele său "slab" fiind nu poate fi decât altceva decât sine, desigur el este ființa (termenul alternativ, pentru că numai acesta mai reprezintă ceva); de aceea, acceptând schița sensului de transcendență introdusă mai devreme, dar și pe aceea doar anunțată a sensului de ierarhie, ne-ar fi îngăduit să vorbim despre ființa ca ființă (ființa în sine etc.), dar nu și despre timpul ca timp sau timpul în sine: deși tocmai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea doar anunțată a sensului de ierarhie, ne-ar fi îngăduit să vorbim despre ființa ca ființă (ființa în sine etc.), dar nu și despre timpul ca timp sau timpul în sine: deși tocmai timpul deschide cele două sensuri (de transcendență și de ierarhie, prezente aici); aceasta înseamnă că timpul are propriile sale limite constitutive, că judecata nu este totul în "lume", că non-judicativul își poate juca un rost. Dar tot din această slăbiciune a timpului urmează și considerarea lui, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gând acreditat, posibil prin enunțarea identității cu sine a ființei, aceasta din urmă reprezentând potrivit autorizărilor judicative însăși identitatea absolută. Nu se află însă și "timpul ca timp" în aceeași postură; expresia aceasta nu poate căpăta un sens deplin, fiindcă transcendența și ierarhia țin, constitutiv, de ființă; ceea ce înseamnă, mai departe, că ea nu este autorizată pentru a reprezenta "ceva", că timpul este numai în măsura în care este alt-ceva decât ființa: și poate fi ființarea conștientă și deschisă (Dasein-ul !). Dar această imposibilitate constitutiv-judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
element al aspectului alethic al judecății (și judicativului), comută în mod firesc de la sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urma seamănă, într-o oarecare măsură, din punct de vedere tehnic, cu "reducția erotică" a lui J.-L. Marion, sau "reducția etică" a lui Emm. Levinas, "metodă" prin care ființa își pierde întâietatea, "iubirea" fără ființă, sau relația "eului" cu transcendența absolută a Celuilalt, fiind sensul primar. Desigur, pentru aceasta, va trebui să regândim în modul cel mai simplu cu putință cele trei sensuri, logicul, ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]