3,521 matches
-
zi, tura de o zi și o noapte și zilele libere. „Tura de o zi și o noapte“ înseamnă de dimineața de la 8:00 până a doua zi dimineața la 8:00, adică douăzeci și patru de ore. Normal că nu stăm treji în tot acest timp, mai tragem un pui de somn în camera special amenajată. Următoarea zi e liberă și apoi vine tura de zi. Pe săptămână avem două ture de douăzeci și patru de ore, două libere și trei ture de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă voi întoarce acasă, voi dormi buștean. Nu a fost așa. — O lună de zile nu ați dormit deloc? Exact. Mă băgam sub plapumă și nimic. Oricât de mult mă chinuiam, nu puteam dormi. Era un fel de insomnie. Eram treaz și mă gândeam că nu pot dormi. Nici nu-mi dădeam seama când se făcea dimineață. Asta mi se-ntâmpla noapte de noapte. Mă întorceam pe toate părțile. Deși nu mă odihneam seara, în timpul zilei, nici nu mă simțeam obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
omenească, dar Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tratamente în stațiunile balneare și alte chestii din acestea tiranice, pe care poporul acesta, trebuia să le îndure și să le suporte cu stoicism. Ce doreau ei de fapt, nici măcar în zilele noastre nu știu precis, dar din fericire, avem treze la datorie marile jigodii ale neamului, care se constituie ca portavoce și traductoare ale dorințelor populare. Aceste lifte ordinare, le auzi mârâind în cor: „Poporul român dorea libertatea” . Libertate pentru ce? Mă-ntreb și eu așa ca nea Gheorghe, adică
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
moment dat - și mă asigur că asta e nemaipomenit chiar și în vis, - le-am văzut pe amândouă deodată. Una roșie, dizgrațioasă, cealaltă neagră, înțepenită. M-am trezit țipând. Imaginile erau așa de puternice, că le-am văzut încă și treaz. A trebuit să-mi întăresc toată judecata ca să mă potolesc. Nu se poate să fie așa. Aceeași persoană de două ori deodată, asta nu se poate. Aș înțelege să se fi măritat, chiar din motive ușuratice. S-a deprins cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adormirii. Și atunci, fără să-mi întrerupă somnul, pleca. Viky, din camera ei, nemaiauzind vorbă, venea, mă lua ca pe un copil și mă punea în pat. Și atunci, în pat, începea pentru mine o existență fantastică. Nu eram nici trează, nici adormită. Adică, aveam prezente în mine, în același timp, locul unde mă culcasem, mobilele, toate preocupările pentru a doua zi, dar și imaginam aventurile cele mai extraordinare, lucidă totuși că totul este ireal. Și ziua chiar, consideram momentele acestea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unde mă culcasem, mobilele, toate preocupările pentru a doua zi, dar și imaginam aventurile cele mai extraordinare, lucidă totuși că totul este ireal. Și ziua chiar, consideram momentele acestea drept singurele clipe de fericire. Totdeauna jucai un rol, și dacă trează făceam tot ce puteam ca să te alung, noaptea te lăsam să sosești și să faci cu mine tot ce voiai. Dar nu tu întreg, așa cum te-am cunoscut: acum nu mai exista nimic în tine din ceea ce am urât, egoismul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
semn de neliniște, ci va continua să-și facă tabieturile! Și la prima mână care l-ar mângâia, indiferent care, poate a CELUILALT, ar toarce din nou. Toată lascivitatea lui Ahmed nu-l împiedecă să fie la orele când e treaz bine foarte vioi. Când vrea să prindă ghemul de ață pe care eu sau Ioana îl trecem în toate chipurile pe dinaintea botului, face toate săriturile, utilizează toate șireteniile. Și ochii lui minunați, mari, profunzi, bine deschiși, cu scântei în ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-i cânte lui Viky la fereastră, și n-am putut să-i opresc decât mai adăugând o minciună că la ora asta Viky doarme. Do fapt, că stă zi și noapte în letargie și nu mai poți deosebi când e trează și când doarme. Dar Hacik va veni neapărat după-amiază... Trebuie deci să plecăm noi mai devreme, înaintea lui de e posibil, și s-o anunțăm pe Viky prin doamna Axente să nu se mire când va auzi la fereastră sunet
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite și ideologii, în forme istorice de viață și gândire. Fenomenul numit nihilism ajunge constitutiv unei întregi istorii și definește logica ei modernă. Iar Nietzsche, martorul treaz al acestui fenomen, face diagnoza unei epoci („epoca unui mare declin“, așa cum o numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite și ideologii, în forme istorice de viață și gândire. Fenomenul numit nihilism ajunge constitutiv unei întregi istorii și definește logica ei modernă. Iar Nietzsche, martorul treaz al acestui fenomen, face diagnoza unei epoci („epoca unui mare declin“, așa cum o numește în Voința de putere, § 57) și întrevede ceea ce urmează. Recunoaște înainte de toate acest oaspete străin, venit de nu se știe unde și în stare să neliniștească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se vadă cât era de surprins și, întorcându-se, se duse la traistă să ia ceva de îmbucat. Mestecând o bucată de caș, nu îi scăpă, totuși, nici o clipă din ochi pe huni. Puțin mai târziu, îi văzu pe toți treji și constată, cu surprindere, că își dăduseră jos de pe ei cămășile lungi de in ori de piele și mantalele de oaie, iar acum se îmbrăcau foarte liniștiți cu niște haine mult mai de preț, pe care le scotea fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu privirea țintă spre fugari. Balamber, în schimb, își luă un ton resemnat și constată cu răceală: — Acum nu-i mai prindem. Să-i lăsăm în voia sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mai înainte, însă ea, cu un mic geamăt, se strânse și mai tare în el, se lipi ușor de trupul lui și își potrivi capul, sprijinindu-l în scobitura umărului său, încât, pentru o clipă, el bănui că era trează. Acum nu și-ar mai fi putut schimba poziția fără să o trezească. își sprijini mâna pe umărul ei și rămase așa: privind stelele ce pulsau prin despărțiturile acoperișului și ignorând sforăitul greu al lui Mandzuk, pentru a asculta respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse pe prăjini înfipte în pământ - simți că se instalase o atmosferă incredibil de relaxată. Aproape toți bărbații dormeau; unii dintre ei, deși treji, păreau complet beți; iar alții zăceau, de-a dreptul în aer liber, alături de femeile lor, sub ochii tuturor. Nu văzu nici o santinelă. Observă, în schimb, că mulți își strângeau lucrurile și se pregăteau să-i urmeze pe cei care plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de vraja lunii Te va ține mereu trează Nu-ți pese ce-or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin codru mă poartă, Urc poteci și serpentine, Vraja codrului mă-mbată, Clocotesc, mi- e cald, mi-e bine! Când spre codru mă îndrept Mă simt ca un prunc la
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
spuse scurt: - Nu uitați că a fost doar o majoritate de două milioane. Data viitoare... Ieșiră. Se așternu liniștea nopții. De două ori se auziră pași de-a lungul coridorului; zgomotul pașilor crescu, apoi scăzu în intensitate. El stătea liniștit, complet treaz. Gândi: "Trebuie să ajung la Alcina. Nu pot aștepta!" Se dădu jos din pat. Nu simți nici o durere sau amețeală. Nu-i dădu prin cap că nu era îmbrăcat ca să poată ieși afară. Fereastra a fost greu de deschis. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Jefferson Dayles, iar noi, ceilalți treizeci și patru, vom fi morți, căci ne vom considera lipsiți de orice valoare în continuare. Înțelegi? Pe când Craig era condus spre dormitor, îi părea că scopul lor nu putea fi expus mai clar decât fusese. Rămase treaz, nădușit de spaimă. De două ori își spuse, zăcând pe jumătate ațipit, că vizita în fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată, înțelegerea sumbră a situației îi izgonea iluziile din minte. Cu o zi în urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
omenească, dar Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochi. Viteza, Dumnezeu să-mi apere pielea mea de american, n-are nici o însemnătate pentru mine. Totuși există cititori care caută cu seriozitate numai textele restrânse, în manieră clasică, și poate cele mai concentrate metode de a le ține atenția trează, ei bine, acestora le sugerez - cu toată onestitatea cu care un scriitor poate sugera asemenea lucru - să lase cartea din mână acum, cât timp, îmi imaginez, renunțarea e încă binevenită și ușoară. Probabil că, pe măsură ce înaintăm, voi continua să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la fel de nesonor, de domol, pe cât credea el că trebuie să fie un poem, dar există niște rafale intermitente de eufonie (îmi lipsește un cuvânt mai puțin atroce), care au asupra mea efectul pe care l-ar avea cineva - nu complet treaz - care mi-ar deschide ușa și ar sufla în cameră dintr-un cornet, trei, patru, cinci note negrăit de dulci și de măiestrite, și apoi ar dispărea. (N-am cunoscut niciodată un poet care să dea impresia că, în mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Acum scriu foarte repede. Cred că această nouă povestire a ta este cea pe care ai așteptat-o. Și pe care, într-un fel, am așteptat-o și eu. Știi bine că mândria e cea care mă ține pe mine treaz. E lucrul care mă frământă cel mai tare. Pentru binele tău, nu mă face să fiu mândru de tine. Cred că asta-i ceea ce încerc să spun. Nu mă mai ține niciodată treaz din mândrie. Dă-mi o povestire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e cea care mă ține pe mine treaz. E lucrul care mă frământă cel mai tare. Pentru binele tău, nu mă face să fiu mândru de tine. Cred că asta-i ceea ce încerc să spun. Nu mă mai ține niciodată treaz din mândrie. Dă-mi o povestire care să mă țină doar atent. Ține-mă până la cinci dimineața doar pentru că toate stelele tale sunt aprinse, dar nu din alt motiv. Scuză-mi sublinierea, dar acesta e primul lucru spus despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vioaie și de citibile. Dar nu erau Seymour. Încearcă să folosești subînțelesuri pentru Seymour și toate se vor preface, se vor maturiza, într-o minciună. O minciună artistică și, uneori, încântătoare, dar o minciună. Simt că trebuie să mai rămân treaz măcar o oră, sau așa ceva. Gardian! Ai grijă ca omul ăsta să nu se ducă la culcare! Seymour avea multe trăsături care nu arătau câtuși de puțin ca niște gargui. Mâinile lui, de exemplu, erau foarte fine. Ezit să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce rost are să ne prefacem. Instinctele sunt instincte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]