40,073 matches
-
se va vedea de îndată că nu e. Argumentele lui Todorov sînt subtile și convingătoare, o spun că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent, identifică toate cauzele și consecințele posibile ale episodului și mă lansează într-un fel de campanie personală și exclusivista de anihilare a tuturor celor responsabili pentru suferințele mele, numai și numai ale mele. Fără
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
sînt dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi permite să fac din evenimentul amintit pildă, si astfel sursă de cunoaștere. Numai în virtutea rememorării exemplare poate trecutul servi pentru înțelegerea prezentului, în măsura în care oferă posibilitatea unei înțelegeri a stărilor de fapt dincolo de cauzalități și contiguități evidente ori directe. David Rousset, fost deținut politic deportat la Buchenwald a supraviețuit Holocaustului, stablindu-se ulterior în Franța. Rousset a preferat memoria exemplara
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
Holocaustului, stablindu-se ulterior în Franța. Rousset a preferat memoria exemplara celei literare cînd, în 1949, a publicat un apel către foștii deportați din lagăre naziste cerîndu-le să pledeze alături de el pentru anchetarea lagărelor sovietice. A profita cu adevarat de experiență trecutului e posibil dacă ajungem la general, daca transcendem nivelul factual al întîmplării singulare pentru a o putea integra într-o categorie în care ea e normă, nu singurul candidat. Autentică, și totodată gravă, tulburătoarea lecție a Holocaustului este aceea a
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
o lectură propriilor personaje. Retrospecția prin scris, aparținînd unui timp trecut, în care de fapt are loc tot traseul erotic dintre Ileana și Davidescu, e dublată continuu de un prezent distantator, dînd posibilitatea unei variate și veritabile lecturi critice a trecutului. Personajul principal, Ileana, e autoarea textului-jurnal, dar în fapt ea, ca personaj central al propriei povestiri, pare să dețină și "paternitatea" propriei narațiuni/relații erotice. Ambiguitatea situației poate oferi o hermeneutica extrem de profitabilă, realizarea formală fiind însă foarte departe de
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
voi uita să le duc insigne canadiene, foarte apreciate pe acolo. Așa cum am mai menționat, sunt multe lucruri fascinante în această lume, greu de înțeles și cunoscut în profunzime, în toate aspectele ei. Printre altele, bariera limbii este greu de trecut, dar cred că este mai bine așa - va fi mai greu pentru escrocii planetei să interfereze și să altereze această cultură milenară. Păcat că se utilizează din ce în ce mai mult cifrele arabe (cele autohtone sunt pe cale de dispariție), ca oriunde pe planetă
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
același spațiu al crimei organizate politic. Însă nu-mi imaginez ca niște oameni pregătiți vreme de câțiva ani pentru a prelua puterea nu erau conștienți de acest lucru la mintea cocosului. Așa că nu are nici un rost să invoce acum un trecut pe care l-au protejat (din inconștiență, din prostie, din ticăloșie?), pentru că se acoperă de ridicol. Situația s-a complicat atât de mult, încât până și adevărul se ridică astăzi împotriva coaliției de la guvernare! Știu că în înaltele cercuri ale
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
Viața cu efect întârziat (Hasefer, 1998). Pornind de la o realitate prezenta (aceea a personajului central, Obradovici, scriitorul român exilat în Israel și traversând o gravă depresie - aici biografia eroului cărții se varsă în autobiografia autorului ei), românul plonjează, ulterior, în trecut, pentru a reînvia o poveste de dragoste din tinerețe. Cum, de altfel, și mărturisește Obradovici, în ceea ce putem deopotrivă consideră o profesiune de credință și o "punere în abis" a românului: "Dar eu, care mă consider romancier de profesie, din
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
sine, încercare, până la urmă, eșuată. Abia călătoria la Paris (care prilejuiește, prin retrospecție, un alt voiaj, de data aceasta în timp) și întâlnirea cu Ema, iubita din tinerețe, va provoca "débouché"-ul de care are nevoie. Tocmai această "reabilitare" a trecutului este punctul de forță al românului. Prima parte, plină de imagini ale unei Românii în degringolada primilor ani de "tranziție", așa cum o regăsește Obradovici (boală, acest liant între viață și moarte, operează, la rându-i, deformări ale realității, făcând-o
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
postul de radio Europa Liberă. Cum se vede de aici exilul românesc? - Viața exilului românesc începuse cu mult înainte de a ajunge eu aici. Oricum, noi, românii ne remarcam prin disensiuni. Împărțiți pe grupuri, cu adversități - majoritatea desuete ce vin din trecut, românii își aruncă unii altora vini de care nu sînt vinovați, pe care nu le-au trăit. Cu românii de-aici nu se poate înjgheba o societate românească. Mentalitatea de ghettou, de exil este mult mai deformanta decît cea de
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cît personajul negativ este mai dur, cu atît ceea ce i se întîmplă pe parcursul filmului poate fi mai amuzant" afirmă regizorul Guy Ritchie. La 29 de ani, Ritchie și-a făcut ucenicia filmînd materiale promoționale, clipuri muzicale. Cu un astfel de trecut, regizorul este, desigur, lipsit de orice fel de prejudecăți sau complexe ceea ce transpare în film. O dovedesc din plin scenariul și imaginea. Nu mai punem la socoteală faptul că în apariții episodice ori că figurație specială au fost folosite figuri
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
cum l-a numit Ștefan Niculescu) terța mică-tertă mare, recognoscibil în aproape toate lucrările sale și investit cu valoare expresiva aparte. Continuîndu-si investigația până în contemporaneitate, autoarea survolează opere diverse de la Stravinsky la Vieru, materia este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
fi păstrat, totuși, pe Valentin Lipatti - un exeget recent n-a știut, pesemne, că fusese și unul dintre cei mai mari moșieri din România - nu-i liniștea întru totul ceea ce foarte încăpător se numește conștiința. Capitol la care este de trecut fără hopuri peste nemulțumirea celor care, zicând că pentru apărarea memoriei lui Ion Caraion, deplâng și osândesc publicarea fiselor sale de Securitate. Ca si cum, dacă n-ar fi fost date în vileag - și nu trunchiat de astă dată - ele nici n-
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
devine încă o modalitate de manipulare istorică. Între varianta Ticu Dumitrescu, rațională, necesară și eficiența, si ghiveciul imoral oferit astăzi e o diferență că de la cer la pământ. Dacă textul inițial viza însănătoșirea societății românești, printr-o scrutare bărbăteasca a trecutului, formula concoctată de parlamentari urmărește să deschidă un nou focar de infecție. Trucul e vechi și duhoarea lui securista nu lasă nici un dubiu asupra originii sale. El provine din lozinca fluturata pervers-împăciuitorist în primele luni de după căderea lui Ceaușescu: toată lumea
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
așa, în linia ce pleacă de la Iorgu sau Costache Caragiale și se sfârșește, trecând prin Ion Luca, cu Mateiu. Se poate vorbi de "o dinastie"?, se întreabă Cornel Regman. Sau mai degrabă, folosind o inspirată sintagma, de "un moment Caragiale"? Trecutul lor "artistic" - deși nu știu de ce nu renunț la ghilimelele ironice, intenția acestora fiind, fără dubiu, una nobilă - pare a fi acționat în mod evident asupra comportamentului descendenților. "Din exercițiul îndelungat al atâtor convenționalisme", scrie Regman, "și în contact cu
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Mircea Mihăieș O idee perversă care, ca toate cacialmalele, și-a croit drum glorios spre canalele de televiziune, este aceea că, la zece ani după căderea comunismului, ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
comunismului, ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume. Or, ea nu poate fi construită pe nisipul mișcător al minciunii și bagatelizării unei tragedii
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
a celorlalți, a majorității? Și renunțau la sclavia celor mulți pentru o sclavie de nivel superior. Dar alți sclavi replicau la rîndul lor: nu putem uita pe cei închiși, pe cei asasinați care s-au sacrificat pentru libertate, pentru valorile trecutului, pentru demnitatea urmașilor noștri. Și rămîneau mai departe sclavi fără privilegii.
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Tejgheaua nu fac excepție. Autorul nu se mărginește la a inventaria cedările morale ale lui Sadoveanu și Arghezi de după instalarea puterii comuniste. Ambele texte reconstituie, minuțios, traseul, mult mai lung, al "colaborărilor" celor doi mari scriitori cu oficialități diverse din trecut. Arghezi nu e cruțat de filogermanismul din perioada ocupației Bucureștilor care l-a condus, îndată după primul război, în închisoare, nici de abilele lui schimbări de tabără politică, după cum îi dictau interesele materiale, din interbelic. Lui Sadoveanu i se cere
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
se întîmple una ca asta, dar probabilitatea e, totuși, foarte redusă. Și o întîrziere de cîțiva ani sau de un deceniu, fie și în materie de, să le zicem, descoperiri epocale, poate schimba fața omenirii. Unul dintre motivele pentru care trecutul poate fi reevaluat periodic e și acela că ne putem înșela în evaluarea rolului de durată al celor despre care convenim, la un moment dat, că sînt personajele principale ale istoriei. Sau că, mai simplu, istoricul, om care se simte
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
înșela în evaluarea rolului de durată al celor despre care convenim, la un moment dat, că sînt personajele principale ale istoriei. Sau că, mai simplu, istoricul, om care se simte și el, adesea, de neînlocuit, aduce o ipoteză personală despre trecut, ipoteză care poate ajunge, treptat, de neînlocuit. Un paradox al politicii imediate de la noi e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li se spune să
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra electoratului), l-au transformat, aproape instantaneu, pe acest Jupiter tonans al Alianței Civice, într-un biet Mikey Mouse bântuit de fantoma pisicii iliesciene. Pentru a rupe cu propriul trecut, întru totul nesemnificativ, dl. Constantinescu a decis să rupă cu toți cei care-i aminteau, ca într-un vis rău, că nu e decât o formă fără fond, proiecția dorinței de schimbare a părții inteligente a populației. Că dl. Constantinescu
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit, organele de percepere a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din starea de abulie postelectorală și să pună mâna pe coarnele plugului împotmolit în brazda cleioasă a unei țări ruinate
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]