2,155 matches
-
cui anume să-i ofere cele două buchete de flori, că n-o fi venit ambasadorul, se lamentau față de vajataia, mai ales că aveau și ceva întrebări pentru Excelența Sa. Surprindere, nedumerire și chiar dezorientare a stârnit neobișnuita descindere a acestui trimis american în Uniunea Sovietică și în rândul asistenței din sala de conferințe, dar și între oficialități. Că prapaganda antiamericană zicea cu totul altceva, că ea se orienta în esența ei pe combaterea asupririi populației de culoare de către albii nesățioși, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îndeplini pe toate, cu credință și supunere, dar vreau cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii trimiși se întoarseră cu vestea că Rafira și Lisandru pot merge la familia Voicăi, deși se profila la orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu voia să renunțe la cei cinci sute de galbeni peste prețul oferit de către familia lui Vișinel. Lisandru se frământă un timp, își numără în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
slujitori.) Cotoșman: (Apare în scenă. Se înclină adânc și zice: Să trăiești, Răsluminăția Ta! Împăratul: (Dezmeticindu-se din moțăială) Care ești acolo, mă? Cotoșman: Aici sunt eu, cavalerul Cotoșman, zis Motanul Încălțat! Împăratul: Bravo ție...Și ce vrei? Cotoșman: Sunt trimisul stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Și de ce te-a trimis? Cotoșman: Ca să-ți aduc în dar, din partea lui acest iepuraș alb. (Vrea să-l scoată din traistă) Împăratul: E împăiat? Cotoșman: Nu ,e viu... Împăratul: Și mușcă? Cotoșman
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
radio textul lui Wells. Familiaritatea cu noi forme de viață nu este neapărat liniștitoare, iar din această ambiguitate antropologică se hrănește suspansul planetar pe care îl vor exploata paraliteratura și proza grafică. Este ca și cum argonauții ar fi continuați de acești trimiși ai speciei umane, navigând, temerar, pe o mare dominată de cețuri și primejdii. Pe acest drum ce duce de la Flash Gordon la proza grafică belgo-franceză, un text devine reperul-cheie și punctul în care debutează opera de aclimatizare culturală a acestui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în Hugo Kala un autentic Cyrus Smith al veacului XX, capabil de a întinde punți și de a domestici energiile cele mai redutabile. Civilizația de pe Terango este, în acest punct, imaginea extraordinară a sintezei dintre vocația pașnică și avansul tehnologic. Trimișii de pe Terango nu au nimic din alura malefică a marțienilor lui H.G. Wells. Cel puțin deocamdată. Știința lui Kala luminează acest univers populat de emisarii celor două civilizații. Savantul terestru deține cheia procesului tehnologic ce va trezi la viață pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă judecată un trimis al episcopiei. La sfârșit, gata de plecare, acela a mai spus niște vorbe la care bătrânul preot Istrati nu a găsit mult timp deslegarea.” Săi spuneți fiului Ion că îngerul păzitor nu ne părăsește niciodată și apare la timpi și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
însuși, de-a fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea, fi o întrebare, o rimă, un „dacă”, punctele de suspans („Ce este mai de preț: averea sau cinstea?; „Cel cu gândul fulgerător de îndemânos al omului de-a ajunge la el conștiința
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflând sub cerul Frușkăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sculat ș-am vîndut acea casă...Și am vîndut și un loc de casă ce am avut eu de cumpărătură de la Mariia Bojogănița”. Acum însă ia seama la o greșală făcută într-o hotarnică din 13 noiembrie 1743 (7252) de trimișii „din poronca dumisale vel logofătului”. Trimișii au mers să hotărască „un loc di casă di pe Ulița Brăhăriei, care se cheamă acum” zic hotarnicii, „Ulița Măjilor”. Locul aparținea „dumneei Bălași, femeia lui Ianachi Gîndul negustoriu ot Iași”. La sfârșitul anaforiei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și am vîndut și un loc de casă ce am avut eu de cumpărătură de la Mariia Bojogănița”. Acum însă ia seama la o greșală făcută într-o hotarnică din 13 noiembrie 1743 (7252) de trimișii „din poronca dumisale vel logofătului”. Trimișii au mers să hotărască „un loc di casă di pe Ulița Brăhăriei, care se cheamă acum” zic hotarnicii, „Ulița Măjilor”. Locul aparținea „dumneei Bălași, femeia lui Ianachi Gîndul negustoriu ot Iași”. La sfârșitul anaforiei, trimișii „dumisale vel logofătului” spun că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din poronca dumisale vel logofătului”. Trimișii au mers să hotărască „un loc di casă di pe Ulița Brăhăriei, care se cheamă acum” zic hotarnicii, „Ulița Măjilor”. Locul aparținea „dumneei Bălași, femeia lui Ianachi Gîndul negustoriu ot Iași”. La sfârșitul anaforiei, trimișii „dumisale vel logofătului” spun că locul „din sus să hotărăști cu Ulița Măjilor și a Brăhării”. Cu alte cuvinte, Ulița Măjilor și Ulița Brăhăriei sunt două cărări diferite... Faptul că cele două uliți sunt diferite se vede și dintr un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la doi pași de aici. Nu-ți miroase a pește, fiule? Nu știu dacă este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade este dacă trimișii domnești cu treburi de hotărnicie mai confundă Brăhăria cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
București. Ei stau închiși, pe Rahova. Noi stăm liberi, aiurea. Nu e test să ne arate că nu vom omorî vreodată. Eu, călăuza Norocul meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă asupra subteranei, portocalei mecanice și a sângelui rece. Nu vă speriați! Am mințit. Cine credeți că mă crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte? „Cel scris la 30 iunie 1626 (7134), care vorbește de plângerea acelor „călugărași” către doamna lui Aron Vodă și craiul Țării Ungurești. Ei s-au întors însoțiți de un trimis al doamnei și al craiului cu scrisori care cereau să fie așezați din nou în mănăstirea Aron Vodă.” Încep să citesc actul cu pricina și aflu că acei „călugărași” spuneau că cei veniți din Grecia au pustiit cu totul mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit"... Ai râs atunci. "Mai degrabă va veni o caleașcă, ai spus, din care va coborî, poate, un trimis al lui Robespierre care va desface ordinul și ne va soma: "Urcați! Călăul vă așteaptă! Totul e pregătit de execuție și lumea e strânsă. Soarele de iulie arde tare și mulțimea nu poate fi lăsată să aștepte. Din când în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau să nu ajungi nimic. Precum Actorul. Aidoma Filozofului. Nu mai public de mult, mi se spune Romancierul în derâdere, dar eu scriu. Magistratul, printr-un trimis, mi-a propus să întocmesc o cronică a Stațiunii. Și să am, în felul ăsta, un ban sigur, masa să fie masă, haina haină. Să rămână o carte frumoasă despre guvernarea lui! Nu e întreg la minte! Pe Actor îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un trimis al Providenței. Lumea mă consideră ateu. E mai bine așa, se teme mai mult de Anticrist decât de Dumnezeu. Dar nu sunt atât de idiot încât să cred că pământul ăsta stă așa - în vânt - doar că se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plus, a trebuit să așteptăm această navă de luptă trimisă de Enro și care nu va mai întârzia mult. Gosseyn fu de acord că măcar acest ultim punct reprezenta o anume importanță. Rămânea însă vital ca Prezicătorii să nu fie trimiși lui Enro. Cât despre așteptarea întoarcerii sale, se simțea mai puțin afirmativ. Acțiunea pe care urma s-o întreprindă putea să se dovedească a fi complexă și să ceară eforturi prelungite. Acum avea certitudinea că putea să se simila-rizeze înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Antonia, de cele mai multe ori, pornea iar televizorul, diavolul era mai puternic, dar nu totdeauna. Pentru că pe unul din posturi era o transmisie chiar de la Vatican, o slujbă, Însuși Papa oficia, era Săptămîna Patimilor; chiar dacă Antonia nu era catolică, Papa era trimisul lui Dumnezeu peste pămînteni, peste o parte numai, dar asta Însemna mult: Antonia nu se mai simțea singură În stăruința ei: și Pontiful amintea uneori de pedeapsă; nimic nu avea să fie trecut cu vederea la Judecata de pe urmă. Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bună. În clinică, după recoltare, donația era tratată pînă cînd rămînea În eprubetă doar omul pur, aproape un spirit; doar Isus, În pîntecul Mariei, fusese mai curat, nu te puteai pune chiar cu Tatăl, dar cu diavolul, da. C-un trimis al acestuia, cum fusese, de pildă, fluturele. Ingrid, dacă ar fi știut, l-ar fi Înțeles, poate, pe Thomas, și ea era părinte. Sau tocmai de aceea nu ar fi avut nici o Îngăduință; Își crescuse copilul singură, Îl iubea, sigur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la televizor, caz după caz, tot clerici doritori de băieței: poate toate acestea nu erau decît acțiuni denigratoare, concertate, pentru că, altfel, Papa i-ar fi trimis direct În iad pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați, le-a vorbit despre Sfînta Antonia, protectoarea orașului, de curînd canonizată, În secret. Au verificat, orașul era neprotejat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dumnezeu”, adăugăm imediat: „Iar Mahamod este Profetul său”. De ce? Pentru că n-ar avea nici un sens să afirmăm că există un singur Dumnezeu dacă nu cităm sursa, adică numele celui care ne-a Învățat un asemenea adevăr. Dar acest om, acest Trimis, acest Profet a murit de multă vreme, cum putem ști dacă el a existat și dacă a vorbit așa cum ni s-a spus? Mie, care i-am citit, ca și tine, pe Platon și pe Aristotel, Îmi trebuie dovezi. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
credeți că Mahomed a murit fără a-și desemna moștenitorul, că i-a lăsat pe musulmani de izbeliște și că, atunci, aceștia s-au lăsat conduși de cel mai puternic sau de cel mai dibaci. E absurd. Noi credem că Trimisul lui Dumnezeu a numit un succesor, un păstrător al secretelor sale: imamul Ali, ginerele, vărul, aproape fratele său. La rându-i, Ali și-a desemnat un succesor. Linia imamilor legitimi s-a perpetuat astfel, și, prin mijlocirea lor, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]