15,306 matches
-
je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
l" al ghe?îi, peisajul reprezint? proiec?ia sentimentului propriului sfâr?it pe care poetul Îl tr?ie?te În mijlocul acestui univers desacralizat (imaginea bisericii cu ferestre sparte, u?i prin care ?iuie vântul, marcând astfel c?derea din sacralitate, triste?ea, pustietatea, ruinarea). Configura?iile peisajului cumuleaz? În modul acesta o expresivitate tragic? izvorât? din sentimentul pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
izvorât? din sentimentul pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar cerul s-a preschimbat În „mormânt albastru", În „mausoleu mândru". Pustietate, ghea??, ruin?, triste?e, singur?țațe sunt atributele deopotriv? ale peisajului, dar ?i ale sufletului poetului, cele trei planuri În care sunt structurate imaginile poemului celest / p?mântesc / uman, fiind st?panițe de acela?i sentiment: „melancolia sfâr?ițului". Semnificativ? pentru aceast? unitate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
uman, fiind st?panițe de acela?i sentiment: „melancolia sfâr?ițului". Semnificativ? pentru aceast? unitate: peisaj stare sufleteasc?, este repetarea aceluia?i vers În dou? secven?e diferite: „Dar de-ale vie?îi valuri, de-al furtunii pas Abia contururi triste ?i umbre-au mai ??mas", ce identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al cerului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rezonabil?? ?i luminoas? Chiar firul de praf cel mai dezesperant, îra?ional, pus sub un puternic microscop, apare că o aglomerare de pietre pre?ioase ?i atomii materiei celei mai deprimante se relev? a fi un adev?rât sistem astronomic. Triste?ei pe care o produce haosul Îi urmeaz? entuziasmul. Cristalul e un mesaj logic al geologiei[...]. Tot la cristal ?? pune lacul, fundul m?rii ?i al oceanului, marea Înghe?at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
construie?te În imagina?ia să peisaje „transcendente" (G. C?linescu), fantastice situate În inima p? mântului, sau labirinte arhitecturale subacvatice, ori Închipuie minunile de gandire ?i sim?ire uman? care au uimit odinjoar? lumea Întreag?, iar ast?zi dorm triste ?i ț?cute În chip de ruinevechile cet??i ale Antichit??îi toate, spa?îi ce uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic? de fapt continuă aspiră?ie a omului spre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la Începutul poemului „Ursitorile"). Vigoarea detaliului, perspectiva cosmic?, planurile Îndep?rtate sau apropiate În care sunt proiectate toposurile poetice care alc?tuiesc aceste peisaje sunt câteva din atributele expresivit??îi artistice a operelor. Un alt Eminescu „poet al departelui", al triste?îi metafizice, descoperim În pagini care impresioneaz? printr-o anume „facultate transgresiv? În str?baterea spa?iilor ?i a erelor", prin capacitatea de a intui „orbitele cele mai Îndep?rtate ?i mai pierdute ale timpului ?i ale spa?iului" (E.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
obi? nuit ne despart de punctele marilor dep?rt?ri ? i ale marilor necunoscute". E. Papu) În poezia „Peste vârfuri" de exemplu, Eminescu „deseneaz? liniile esen?iale ale peisajului ?? u", dominat de aceea?i lun? magic? ce trece solemn???i trist? deasupra codrilor: „ Peste vârfuri trece lun?, Codru-?i bate frunză lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i a vârfurilor lungi de brad, cu aceea?i „nep?sare trist?": „Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntruna Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad". Sensul ultim al cunoa?terii eminesciene este prin urmare, aceast? expresie superioar? a „nep??? rii triste" {,, Piar?-mi ochii tulbur?tori din cale; / Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri lini?țiț, pe mine /Mie red?-m?! "): „Asta vrea s? spun? abstragerea geniului, triumful spiritului care I?i Învinge, prin chiar faptul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe cer trece-a?a sfânt?? ?i clar? -„Sară pe deal", „fă?a sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui „sentiment tragic al existen?ei umane" În care s-a zidit fiin?a poetului ve?nic zb?tându se Între limitele ?i dramele „soartei oarbe". Privit? din aceast? perspectiv? ontologic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui „sentiment tragic al existen?ei umane" În care s-a zidit fiin?a poetului ve?nic zb?tându se Între limitele ?i dramele „soartei oarbe". Privit? din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu iluziile, dramele ?i dezam?girile ei („Apari, tu, lun?-n cer / ?i f? din vis viea??, din umbre adev?r!" „Mure?an") -„amurg al eului" În care „abia contururi triste ?i umbre au ?? mas" (Melancolie). „Poet selenar prin excelen??, Eminescu a acordat straniului element ceresc un loc precump?nitor În opera să ?i a scos În repetate rânduri efecte deosebite de cadru ?i atmosfer? din folosirea perspectivei lunare " . (Zoe D.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii na?ionale, integrându-1 Într-o viziune legat?, coherent? asupra iubirii că for?? uria??, constructoare de lumi posibile, unificatoare a universului" . Identificându-se cu sentimentul iubirii, floarea albastr? aduce versurilor eminesciene frumuse? ea, triste?ea, ging??ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
s???i aduc? aminte, „cu nevindecata nostalgie a anilor târzii", când lumea aceasta mirific?? ?i-a z?vorât, cu acelea?i „chei de aur" por?ile În spatele c?rora a mai r?mas că un ecou, doar Întrebarea de o triste?e sfâ? ietoare: „ Unde e?ți, copil?rie, Cu p?durea ta cu tot?" Desp???irea definitiv? de lumea magic? a copil?riei, „cu tot" ceea ce Înseamn? ea: vraj?, basm, p?dure echivaleaz? cu o „c?dere". În contextul crea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
piesa de-am văzut-o. EMMA: Nu mi-a plăcut deloc. CHARLES: De ce? EMMA: Toți regii și prinții ăia... Și pînă la urmă au murit toți. CHARLES: Păi sigur, dacă era tragedie. EMMA: Mie nu-mi plac tragediile. Sînt prea triste. CHARLES: Dacă-s tragedii! Cum ai vrea să fie? Eu m-am bucurat de ea. Din piese înveți mereu cîte ceva... EMMA: Adică mergi la teatru să înveți? Ce? CHARLES: Morala... s-o desprinzi din replici. EMMA: Ce prostie! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
muți în mjiloc atunci cînd acțiunea se joacă pe marginea spațiului scenic. La nevoie agitația populară poate fi pe bandă, pe video etc. GRUPUL DE AGITAȚIE, intră în scenă tăcut, venind din sală și culise mergînd ca la o ceremonie tristă, cu pași rari. Cînd se opresc, păstrează un moment de reculegere cu capul plecat. Cineva dintre ei (sau banda) spune celebrul citat: "Începem azi o altă istorie, mai tristă decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tăcut, venind din sală și culise mergînd ca la o ceremonie tristă, cu pași rari. Cînd se opresc, păstrează un moment de reculegere cu capul plecat. Cineva dintre ei (sau banda) spune celebrul citat: "Începem azi o altă istorie, mai tristă decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
celebrul citat: "Începem azi o altă istorie, mai tristă decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de rîs și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
face semn că bea) Și dacă bea nu mai scrie nimic. El trebuie să bea numai ceai de sunătoare. Numai asta îl inspiră. Și mușețel cînd scrie poezii. EDITORUL: Fantastic! Scrie și poezii? BUNICA: Phii! Dar ce poezii! D'alea triste. Cînd mi le citește, plîng ca la telenovele. (intră Bunicul) BUNICUL: Bonjur! EDITORUL (se duce la el, se îmbrățișează cu el): Maestre Mihail, sînt onorat să vă cunosc. Vă felicit. Din cîți prozatori a avut literatura română, dumneavoastră ați debutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ohoho! Hoho! Hoho! FANE (o îngînă): Ohoho...(sec) N-am model. O să fac totul din mintea mea! BUNICA (Getei): Poftim! Ai auzit? Ai auzit ce-i umblă dumnealui prin minte? (cu lehamite) Mintea lui...ce să spun... GETA: Măi Fănică! (tristă) Ai tu fantezii dintr-astea? FANE: Dacă aveam bani de model nu era bine, dacă fac din minte, iar nu e bine...Cum e bine? BUNICA (didactică, severă, aprobată prin gesturi de Mamă): Bine este să rămîi la dungile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bine mă duc la Politehnică. EDUARD (sarcastic): Grozav. Cum ai acum ochii roșii, chiar ai fi bună la tehnologia sudurii. SONIA: Ah, dacă ar exista o facultate de fotomodele sau de fitness sau de dans modern... Aș intra sigur. GETA (tristă): Crezi? Ar fi greu și acolo, că sigur s-ar strînge vreo opt sute pe un loc. Și-ai intra numai prin concurs de împrejurări. BUNICA: Lasă, dragă, o să reușești tu undeva. Uite eu pot să zic că am două facultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să fumeze și să se Întrebe de unde naiba știa Vasile că Într-adevăr, Înainte să se Îmbete ca un porc, trecuse pe la Biblioteca Județeană. Numai că Vasile nu știa. Totul, de fapt, se petrecea În imagi nația lui de adolescent trist. 5 Chiulise de la ultima oră (economie politică) și cobora pe Bulevardul Gării spre piața centrală a orașului. Uniforma de elev Îi venea admirabil În vara aceea plină de cireși văduvi de cireșe. Se Îndrepta senin către Zahanaua pieței, unde știa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și a luat-o clătinându-se către ușă, trebuia să fugă, să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile s-a prăbușit ca un boxer bătut În brațele unuia și a privit În direcția sicriului, țiganul l-a consolat, apoi și-a aprins o țigară. — Ha, boierilor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]