2,711 matches
-
la bordul navei, Ash fu imediat informat, prin instrumentele conectate cu părțile vitale ale celor trei exploratori, de creșterea rapidă a pulsului lor.) Foarte aproape! Continuau înaintarea. În fața lor apăru ceva, mult deasupracapetelor. Dallas respira sacadat din cauza însuflețirii și a trudei. Decepție... nu era decât un agregat pietros erodat și grotesc. Previziunea lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îmbătător sentiment de putere și superioritate. Omul este într-adevăr un animal inferior...) Dacă stau să mă gîndesc bine, realizez însă că nu a fost totdeauna așa. Țăranul, omul tradițional, avea date de la Dumnezeu mai multe sărbători decît zile de trudă - drept care contemporanii noștri îl consideră acum leneș... El era însă pătruns, cred, de faptul că „Dumnezeu se odihnește, demonul se frămîntă”, cum spune un scriitor brazilian pomenit de Banu. Odihna, care mergea mînă în mînă cu primenirea și care nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe rând în foc. Rochița se ridică imediat în tavan, ca un fluture de flacără și cenușă. Goală, Zizi era jalnică: un trup de cârpă, inform, de care fusese cusut grosolan capul de ipsos. Era murdară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păzesc de șerpi, de lepră, de malaria și de stomac. ― Să bei brandy cu soda și whisky cu soda!... mi-a strigat el încă o dată, urîndu-mi drum bun. III Astăzi am răsfoit multă vreme jurnalul meu din Assam. Cu câtă trudă descifram însemnările de peste zi și le transcriam în caietul început o dată cu noua mea viață. Eram cuprins de un sentiment ciudat: că trăiesc o existență de pionier, că munca mea de construcții ferate în junglă este mult mai eficace pentru India
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plângând, strigîndu-mă; ― Allan-dadà, Allan-dadà . Când am așezat-o pe patul ei, m-a întrebat, posomorîndu-se deodată: ― Vor s-o vândă pe Maitreyi? A doua zi, toți erau obosiți de marea ceremonie care costase aproape cinci sute de rupii și atâta trudă, Se ținuseră discursuri, fusese masă îmbelșugată pe terasă, și Maitreyi primise numeroase cadouri, mai ales cărți. Numai în dimineața zilei de naștere, cineva trimisese un buchet imens de flori, cu un plic, și, când Maitreyi a văzut scrisul, s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o sape Iliescu și Zamfira. În fond, mă întreb, unde le-o fi fost gândul când s-au apucat să sape. Căci, v-am spus, eram toți însetați, înfometați și extraordinar de obosiți. De ce voiau să-și mai complice truda? - În orice caz, îl întrerupse locotenentul privindu-l cu simpatie, aproape cu căldură, vina a fost, de la început, a dumitale. Nu trebuia să-i lași să-l transporte. Erați în retragere, și orice moment pierdut vă putea fi fatal. Dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea, cu tot dinadinsul, să înfrumusețeze lumea ? Dar câte inimi generoase, câte minți fără pereche va găsi posteritatea să păstreze dintre noi ! Dumneata poți, desigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era Amor Fati. Întreaga viață practicase moartea, dar niciodată și, categoric, nici acum, nu fusese interesat emoțional de moarte. Orice reculegere sufletească cvasireligioasă i s-ar fi părut un sentimentalism amăgitor. Era conștient de moarte ca de iminenta încetare a trudei lui. Ca gânditor, se mulțumea să o considere ca ceva de neconceput. Și acum, interesele îl aduseseră înapoi în Burkestown, la casa și camera în care se născuse și în care, mobila veche, urâtă, ponosită era aceeași ca în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știe prin ce minune. „Dacă ajung la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla de atâta trudă și durere. Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
duci grijăă?” Și când o spus să mă prezint? Păiii... o zis să vii amu’ odată cu mine, de nu trimite milițianul după matale... Uite și dumneata! Nu ai voie să înghiți măcar o lingură de mâncare după o zi de trudă. Scurtă vreme după aceea, Toaibă călca șchiopătând alături de goarză. Știi cumva de ce mă caută? Dacă aș ști, cu dragă inimă ți-aș spune, bade Toadere. Da’ nu știu... Răspunsul țâfnos de dincolo de ușa în care a bătut Toaibă l-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se simtă descătușat, iar strigătul său, reținut până acum, să exprime încă o dată, chemarea la credință și, ca un corolar al ei, la încredere, pe care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de poezie și de proză, prin urmare, nici în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mijlocul prin care poți să cucerești puterea este de a fi priceput în aceasta și de a o practica. Francesco Sforza, pentru că a avut armată, a devenit, dintr-un om oarecare, duce al Milanului; iar fiii lui, care au ocolit truda armelor, au ajuns să fie oameni oarecare, după ce fuseseră înainte duci. Se întâmplă astfel pentru că, pe lângă celelalte rele, pe care ți le pricinuiește faptul de a fi lipsit de armată, este și acela de a merita disprețul celorlalți; iar lucrul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care au susținut cuceririle lor să procedeze astfel. În cazul în care nu este vorba de o simpatie firească față de el, ci numai de faptul că erau nemulțumiți de guvernarea anterioară, îi va fi foarte greu, și doar cu multă trudă va reuși să păstreze prietenia lor, deoarece îi va fi cu neputință să-i mulțumească. Dacă analizăm, deci, cu atenție cauza acestui fapt, folosind exemplele pe care ni le oferă istoria antică și modernă, vom vedea că-i este mult
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și al celor 318 părinți de la Nicheia, iar partea lui să fie cu blestemul Arie, spre pedeapsă veșnică”... ― Cu alte cuvinte, moldovenii au fost puși la muncă, fiindcă 60 de fălci de vie, pe lângă alte moșii ale mănăstirii Hlincea, cereau trudă, nu șagă! Dar să vedem câtă liniște are Mănăstirea din Țarină. ― Liniștea bietei mănăstiri a ținut cât apa în ciur. Doar după patru ani - adică la 1630 martie 20 - se trezește cu alți stăpâni pe cap. ― Cine îi face o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tu dar trebuie să așteptăm până ce Miron Barnovschi Moghila voievod va întări dreptul acestei mănăstiri de a stăpâni iazul. ― Și când o face, părinte? ― La 18 mai 1627. Odată cu aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea om mai vedea...” ― Părinte, aș îndrăzni să spun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dedesuptul unei tipsii încărcate cu o colivă de grâu olandez proaspăt și lumânări originale de ceară autentică de la Casa de import-export Mexvlitz Lyka K. Fra ți loooor ! Ce este Bâza ? Bâzza nu-i altceva și altcumva decât tumultuoasa exprimare a trudei și colectivismului democratic. Este, dacă acceptați, preluarea și ducerea la esență a gestului simplu și, desigur, istoric al păstorului de oi și alte ierbivoare rumegătoare din cel mai neînsemnat cătun, sau, a îngrijitorilor asociați care se ocupă de vacile cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cămătarilor datoriile fiului său. Dacă continui să plătesc mereu a spus el nu va mai fi nici un sfârșit pentru păcatele fiului meu". Atunci, cămătarii care au fost înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și până seara, cu sudoarea frunții sale, el uda câmpiile și toate mădularele îl dureau în această muncă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
tezaurul de suflet al unui om care și-a irosit viața în fața colii de hârtie albă, pentru a rămâne câteva rânduri scrise despre el în panteonul trudnicilor români în ale cuvântului nemuritor? Dar mai curând, eu care știu ce este truda la o carte, îl felicit, dacă este suficient cuvântul, vrând să spun mult mai mult decât am spus și de cât pot spune! Al tău apropiat și veșnic amic, 30 octombrie, 2005. Cuprinsă în: Constantin Hușanu, Jurnal tardiv, târziu început
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
întîia dată am simțit o apăsare care mă neliniștea. Nu, nu voiam s-o pierd. O cucerisem prin luptă, trebuia s-o pierd tot prin luptă. Nu înțelegeam să dărâm din cauza unei prostii, dealtfel neconsumate, tot ceea ce clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi trăi vreodată?" Ce naivitate! Iată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe fata asta? Oare toată truda mea se risipise în vânt ca o păpădie? Cu orice fată, când ajungi la sărut, a doua zi o iei de acolo de unde ai rămas. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și-n lat în căutarea unei camere. Nu era vorba de o cameră obișnuită (îmi repugna așa ceva), ci de un cuib cald, intim, în care faptul iubirii să afle condiții cât xnai optime. Am găsit-o pe strada Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]