1,978 matches
-
jumătatea lui august 1951. Afirmă că, după toate torturile, trăia doar fizic, sufletește fiind complet distrus. Nu a mai avut de-a face cu acțiunea violentă în Gherla, reușind să stea izolat, motivând că are TBC și străduindu-se să tușească cât mai mult. Mai târziu a fost dus în camera 94, unde i-a întâlnit pe Voicu Andreescu, Constantin Păvăloaie și Dan Dumitrescu, dar, după mai puțin de o lună, a fost scos de Țurcanu în atelier, cu ordinul de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cristi deschide caietul. — Haida, atunci, s-o luăm mai ușor, dacă ești așa pleoș- tit, îți revii una- două. Hai, doar pe scări diatonice. Gura mare și rotundă ! — Do, re, mi, încearcă Cristi, după care plămânii lui obosiți cedează și tușește ca un bolnav. — Cristian ! Cu iertare, m-am înecat, domnule. — Te-ai înecat, ai, dragule ? Hai, doi, trei, și ! — Do, re, mi, fa, sol... Și când să treacă mai departe, parcă-i pierise glasul. Un sunet înfundat și răgușit îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi vatămă caii sau caleștile fermecate, ne-am înțeles ? În rest, nu mă interesează, râde el și mai tușește puțin, nelăsând o secundă scobitoarea. Nu aveți voie să încălcați traseul, da ? Îl știți ? — Îl știm, îl știm. Doi dintre băieții mei au să vă urmărească pe cai, de departe, doar să nu vă scape din ochi. Dar n-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ridică-te în picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
durere și nu de puține ori a urlat, speriind-o pe doamna Apostolescu, care imediat l-a întrebat dacă e bine. N-am nimic, plătesc pentru păcate, i-a răspuns. Și am cam multe, a râs, și din nou a tușit puțin. După baie și-a dezinfectat cu spirt rănile și a strâns din dinți cât a putut, ca să nu urle din nou. Și-a dat apoi pe tot corpul cu cremele scumpe, franțuzești, pe care le mai folo- sea pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
E timpul retragerii în glorie ? Sau abia acum vine lupta adevărată ? Lupta infernală cu tine însuți ? Și deodată, printre atâtea întrebări fără sfârșit, simțea din nou cum coastele îl strâng și plămânii, ca niște bureți plini de apă, vor să tușească. I se întâmpla tot mai des și trebuia să-și ascundă crizele de tuse tot mai bine. Uneori îl luau și două zile la rând, alteori îl lăsau în pace chiar și o săptămână întreagă, dar reveneau în forță. Nopțile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
continuau cu țigări după țigări, în timp ce căuta un nou cântec care să-l facă nemuritor, începeau să-și spună cuvân- tul. S-a ridicat de la masă și s-a ascuns mai bine de zece minute în toaleta localului, unde a tușit întruna, până i s-au umflat venele pe față, până s-a făcut tot roșu ca un rac, i-au dat lacrimile și mai că era să și verse. Când ai de gând să te duci la un control ? îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici Casanova nu cred c-a avut parte de-atâta amor și răsfăț. De-atâta plăcere și desfrâu. Ah, da, și cum să uităm de băuturile și petrecerile și concertele fără sfârșit ? Ești slăbit, amice, du-te la un doctor... Tușești ca un bolnav înainte să-și dea duhul. Dacă se va agrava în timp ? Dacă o să ajungi să scuipi o dată și pe scenă ? Ești nebun ? — N-o să se întâmple așa ceva, stai tu liniștit, Ionele. Ți-am spus, sunt stresat și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și caldă începe să ți se piardă, publicul care spui că te-a iubit atât de mult și nespus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bucureș- tean, nu mulți știau că bogătașul Cristian Vasile renunța și la cel mai mare contract pe care îl obținuse vreodată. Alții spuneau că femeile și băutura îi luaseră mințile și nu a trecut mult până când cineva l-a auzit tușind ca un bolnav de plămâni, vuindu-se apoi în tot orașul că de fapt puterile erau cele care nu-l mai lăsau să fie marele dizeur al vremu- rilor, urmare a vieții sale destrăbălate și fără limite. Sau, în fine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tragă la suprafață. Întins la mal, era inconștient, palid, având pulsul foarte slab. I se face respirație gură la gură, i se apasă puternic pieptul și, ca printr-un miracol, când toți din jur îl credeau pierdut, revine la viață. Tușește ca ultimul bolnav și abia se mai poate ține pe picioare, neînțelegând exact ce se întâmplase. Se sperie de oamenii adunați puhoi în jurul său și o ia la fugă. Zvonurile circulă cu repeziciune, iar în câteva ceasuri frate-său vine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care acope- rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Jayne. Atunci de ce să mai încerc? - Nu te mai văcări! strigă ea. - Jayne - sări dr. Faheida. - Robby era terminat înainte ca eu să vin aici, Jayne, am zis foarte încet. Și nu din cauza mea. - Nu e terminat, Bret. Începu să tușească. Se întinse după un Kleenex. Asta-i tot ce-ai înțeles? - Indiferent ce-am înțeles, cert e că ostilitatea din casa ta mi-a alienat șansa comunicării cu oricine altcineva. Asta am înțeles, Jayne și... M-am oprit. Brusc, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mi s-a părut normal să întreb: - Îl chema Clayton? - Nu țin dosare, băiete. În afara mașinii totul era neclar. - Îl chema Clayton? - Tot ce știu e că l-am întâlnit la facultate și avea Mercedesul ăsta mic și alb. Pete tuși. Îmi amintesc mașina. Mi-amintesc gândindu-mă: puștiul e doldora. Mă gândeam că ăsta o să fie un semestru profitabil. Tăcere. Da’ nu l-am mai văzut pe puști de-atunci. Porsche coti ușor. Alt puseu de teamă. - Îl chema Clayton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trece dincolo, îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-o sărută, apoi se întoarce cu fața la părete și moare. E înmormântat. Când se întoarce, aiurit, dela groapă, bătrânul aude într-o odaie și pe al doilea copil tușind cum tușea cellalt. Atunci are intuiția pedepsei pentru crima pe care a săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar nu îndrăznește. Continuă a pieri pe picioare, dar nu mai are puterea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-o sărută, apoi se întoarce cu fața la părete și moare. E înmormântat. Când se întoarce, aiurit, dela groapă, bătrânul aude într-o odaie și pe al doilea copil tușind cum tușea cellalt. Atunci are intuiția pedepsei pentru crima pe care a săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar nu îndrăznește. Continuă a pieri pe picioare, dar nu mai are puterea să se "elibereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era iarnă), despre legile țării. "Cine-și caută dreptatea, o găsește." Ne dați voe, domnule, zice un țăran bătrân cu barba căruntă și cu fruntea încrețită. Vrem să vă spunem o întâmplare de la noi, dacă nu vi-i cu supărare... Tușește încet și se uită în juru-i. Sătenii din încăperea în care ne aflam, a școlii, știu debunăseamă cu toții despre ce-i vorba, căci îl îndeamnă, cu semne din cap, din ochi, cu glasuri șoptite. Apoi uite cumu-i, domnule, urmează săteanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și amintirea veșnică a lui Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
3-4, 2000) O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... Despre Cezar Ivănescu nu poți să scrii oricum. Adică neimplicat, adică de circumstanță. Dacă o faci riști să-l vezi pe don' Cezar ieșind de după colțul bibliotecii, tușind semnificativ, întorcându-și ochiul ciclopic spre tine, răsucindu-ți-l în frunte, după care să-l auzi rostind o replică amar-ironică, așa cum amendá lipsa de participare afectivă a oricărui individ din preajma sa. Era dificil de suportat. Avea toane. Iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Germania sau Austria dacă nu vor reuși în tratativele ce ar face cu Moldova pentru schimbul lor. Eu tremuram ca printre cei dintâi să nu fie și Costache, care slăbise în chip îngrijorător, nu mai cântărea decât 55 de kg, tușea, avea căldură și dureri în piept, brațe și spate. El bănuia o angină de piept. Nu dormea toată noaptea. Nu știam ce să-i fac, fără telefon, fără farmacie și fără doctori. În fine, după o injecție de morfină s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rugă cu lacrimile în ochi să nu-l execute de la început, să-l primească numai ca o satisfacție vremelnică, dându-și cuvântul că demisionează după ce se vor face alegerile. Fu atât de categoric, încât Dinu îl crezu, dar ceru to tuși să nu fie la Lucrările Publice, unde era murdara afacere Malaxa. Cei cinstiți sunt totdeauna victima canaliilor, dar, la urma urmelor, tot binele triumfă. Se făcu deci lista miniștrilor, când fu vorba de subsecretari de stat Dinu crezu că fiecare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
drumul național de cabana de pe vârful Semenic, am început să auzim din ce în ce mai tare și mai clar un zgomot de motor de mașină, neștiind dacă urcă sau coboară muntele. Odată cu intensificarea sunetului am zări un Aro vechi cu două locuri ce tușea urcând încet dar sigur și mai repede decât noi, panta. Erau doi ciobani ce își cărau oile la o stână sus pe munte. Oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, la vederea unei fețe bisericești ce gâfâia urcând spre mănăstire, au
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața era tot mai luminos, oamenii pe care îi întâlneam zilnic erau tot mai amănunțit conturați, am ajuns chiar să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]