1,997 matches
-
semne de viață sunt pe aceste câmpuri periferice. Nici măcar șobolani nu se mai văd; după ce au mâncat tot ce se putea, au părăsit locurile. Nici câini vagabonzi, nici motani, noaptea, nici bufnițe. A crescut vreo doi ani la rând o tufă de bostani galbeni, dar au dispărut și ei. Odată, nu se știe din ce pricini, pe câmpia aceea s-a întins un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o flacără; că vin copii din mahala să fumeze când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un ceferist cu un fanion în mână. Cantonul, de cărămidă roșie, este luminat, toată noaptea, de o lumină slabă. Ziua, două capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului, se dublează. Am trecut astăzi prin acele locuri căutându-mi nu știu ce prilej. M-am gândit la viața cantonierului, singur, nopți întregi; sau poate cu o nevastă, poate cu copii... oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii, hrean și sfeclă. Toate gospodăriile sunt la fel, aproape identice; și probabil că oamenii de prin partea locului sunt la fel. Mici funcționari, muncitori șomeri, pensionari, cam această categorie de cetățeni locuiesc pe Strada Casei. Îmi văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sărac, puțintel tuberculos și foarte îndrăgostit de o eroină blondă, era tipic pentru stilul de viață dintre cele două războaie. Ion își descoperă într-o noapte iubita cuibărită la pieptul unui domn prosper, un deputat, într-un local, adăpostit de tufe de liliac alb. Ion, care bineînțeles nu avea nici un ban în buzunar, a intrat pe aleea de prundiș care despărțea rândurile de mese ascunse de liliac, pentru a se face văzut. Autorul descria foarte "medical" reacția personajului, căruia "i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
locativ contrazice ordinea logică stabilită între ficțiune și realitate. Și nu m-am gândit la valoarea artistică a acestei amintiri. Duminică, rătăcind prin Piața Crângași, am descoperit un cartier de altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre și perdeluțe curate. Era cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină, la mese sclipitor de albe. Ora de amiază blândă mă îndemna să rătăcesc, în voie, pe străzile liniștite. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și este încrețită ușor de o adiere tăioasă. Acum câteva zile termometrul arăta zero grade, apa era înghețată, dar astăzi, când este mult mai frig, nu mai este gheață. Peisajul, cu dealuri moldovenești, lutoase, este dezolant și neprietenos; abia câteva tufe, pe jumătate uscate. Senzația este de sfârșit de lume, de "pustiu", de "limes", ca în vechile manuale de geografie cu terminologie latină. Dincolo de dealuri, departe, câteva case albastre și niște copaci săraci. Mi-aș face, totuși, pe aceste dealuri o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este o pură abstracțiune. Rămâne vacanța cealaltă, obișnuită, care seamănă puțin cu o datorie care trebuie îndeplinită. * De foarte mulți ani, privesc la o cărare care, îngustă cât un fir, se urcă pe dealul din fața ferestrei mele, strecurându-se printre tufele sălbatice, pierzându-se în vegetația care, deasupra dealului, devine albastră. Nu am văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o scurtătură care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret care duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale copilăriei. Starea mea de bruscă melancolie s-a atenuat cu greu, zile întregi am trăit într-un automatism ciudat. Ceea ce mi s-a părut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o tufă de bostan care înflorește galben. Odată, pe câmpia aceasta, a fost un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o joacă de copii care, când fug de la școală; rătăcesc prin acest pustiu, fumând. Focul a transformat peisajul într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul interior dădea în altul mai mic, în care coborai tot pe trepte. Din acesta, o ușă se deschidea spre curtea asfaltată. La nivelul holului mic se afla bucătăria din care te suiai pe alte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se încolăcea în ocolișuri, fără noimă după mintea noastră. Am chibzuit s-o luăm de-a dreptul peste câmpul presărat cu movile de cârtiță care susțineau piciorul mai bine decât ciorba din șosea. Toate bune până ce, în câmpul monoton, fără de tufe ori copaci, ne-au tăiat calea meandrele unui râuleț: Miletinul. Tulbure și groasă, apa năboia pe deasupra gheții care încă se mai ținea de malul dinspre noi. Am luat-o pe fir, sperând să găsim un loc de trecere, fie o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
zăpăcită și amorțită, și a urnit-o de-a lungul străzii Scala Santa pentru a ajunge la San Zeno in Monte. Ajunși pe culme, s-au blocat ca încremeniți în fața intrării. Priveau cu uimire acea construcție enormă, cuibărită asemenea unei tufe pe înălțime; părea un balcon imens orientat în afară spre Verona. Era 6 noiembrie 1908. Capitolul VIII Cuibul de pe munte (1908-1911) La muncă Spațiul disponibil la San Zeno in Monte este imens iar poziția geografică uimitoare. Dar, intrând în camere
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și ...gol! Mingea trece victorioasă printre cei doi vișini pe care Ciprian i-a ridicat la rang de poartă de fotbal. Azor dă fericit din coadă.El e cel mai fidel suporter al micului fotbalist. Mingea se oprește într-o tufă de trandafiri agățători. Băiatul se îndreaptă spre tufă, să o recupereze. - Cip- cirip! Cip- cirip! Un ciripit tânguitor îi atrage atenția lui Ciprian. - Cip- cirip! Cip- cirip! Printre trandafirii roșii, băiatul descoperă o păsărică. - Mamă! Mamă! strigă băiatul către mama
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
vișini pe care Ciprian i-a ridicat la rang de poartă de fotbal. Azor dă fericit din coadă.El e cel mai fidel suporter al micului fotbalist. Mingea se oprește într-o tufă de trandafiri agățători. Băiatul se îndreaptă spre tufă, să o recupereze. - Cip- cirip! Cip- cirip! Un ciripit tânguitor îi atrage atenția lui Ciprian. - Cip- cirip! Cip- cirip! Printre trandafirii roșii, băiatul descoperă o păsărică. - Mamă! Mamă! strigă băiatul către mama sa care culegea vișine într-un coș. Uite
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
măgari voinici alături. Elementul nemișcării, al paraliziei produse de soare asupra unui suflet readus la simplitatea vegetativă a floarei și insectei, prevestește, în Rapsodii de vară, panismul lui Blaga: Salcâmii plini de floare Contemplu Se uită lung spre sat, O tufă de scaieți... Și-n soare Frunzișul legănat Prin ierburile crude, Sub cerul fără fund, Le-atîrnă ca o barbă... S-aude Acolo mi-am găsit Un bâzâit profund. În iarbă Refugiul favorit. Și până la amiază Pământul încropit Acolo, ca-ntr-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
joasă decât câmpia cea mare și netedă, iar de la marginea satului, coboram din Ciupercari în luncă și mergeam 3-400 de metri până la apa Buzăului, la scăldat. În luncă erau cărări care se împleteau, ca-n poezia lui George Coșbuc, printre tufe de cătină ce pă reau a fi o turmă de cămile culcate, surprinse de rouă în razele dimineții pe un covor verde, ca din „O mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene, amărui, pe care bătrânii le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămă turi” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
venit o rafală asupra noastră, care ne-a obligat să ne ascundem într-o groapă cu mărăcini de pe marginea drumului. Când ieșeam din groapă cineva din partea noastră stângă, a strigat: Fugiți că vă împușcă ungurii. Am fugit în salturi, printre tufe, printre copaci. S-a pornit foc puternic de branduri și de mitraliere. Ungurii au mai tras după noi, dar am mers înainte prin pădure pentru ca să ne îndeplinim misiunea. Când am ajuns la locul unde știam că au rămas carele cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Măciuca antenelor și adesea măciuca femurelor prezintă o culoare negricioasă ori maroniu-închisă. Palpii galben-roșcați cu vârful maroniu. Capul conic, îngustat posterior, cu marginile ușor rotunjite. Ochii mari, ușor bombați, fin fațetați. Suprafața capului netedă, la nivelul tâmplelor este vizibilă o tufă de peri. Antenele înguste, ele ajung până la jumătatea corpului. Articolele antenale 3-7 mai lungi decât late, articolul 7 fiind evident mai lung decât articolul 6. Măciuca antenelor tetraarticulată, cu primele 3 articole oblongi, articolul terminal fiind oval-alungit, cu vârful ascuțit
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
nu arată nici ea mai bine; pereții sînt încă nevăruiți, fețuiala a început să se crape, aerul e vetust. Am cerut să ieșim afară, pe gang. De acolo am cercetat grădina. Florile au crescut dezordonat: un pîlc de crăițe, cîteva tufe de stînjenei, un strat îngust de regina nopții, trei-patru crini, un rond micuț de sîngele cavalerului... Prin căsătoria cu feciorul dascălului, mătușa s-a situat mai aproape de intelectualii satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din preferințele lor. Într-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la amănunte! O anecdotă pe care ar trebui s-o știe orice poet care participă la „întîlniri cu cititorii”. Invitat la Cambridge, T.S. Eliot a fost întrebat de un student ce înseamnă versul: „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. După un moment de reflecție, autorul Tărîmului pustiu a răspuns: înseamnă „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. Astfel, ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cambridge, T.S. Eliot a fost întrebat de un student ce înseamnă versul: „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. După un moment de reflecție, autorul Tărîmului pustiu a răspuns: înseamnă „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. Astfel, ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte. Și criticii (mai ales cei deprinși să lungească „pelteaua”) ar avea ceva de învățat! *Azi am vorbit cu Liviu Dănceanu despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Grigore V. Coban, în care am fost de cîteva ori pe cînd el trăia. În jurul ei, probabil plantați de mîinile sale, sînt opt brazi și doi tei, iar în grădină e un alun cu cea mai groasă și mai înaltă tufă din cîte am văzut. De aceasta e legată o mică poveste, de care-mi amintesc, contrariat, ori de cîte ori trec pe acolo. Pe scurt, iat o. La ultima vizită a Ceaușeștilor în Bacău, seara, ei i s-a făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Virgil Tempeanu. 338 E vorba de președintele Consiliului Popular Orășenesc Fălticeni. 339 Prin grija prof. Tempeanu, mormântul lui Dragoslav a fost aranjat foarte frumos, având gărduț de lemn, o cruce masivă de stejar, În care fusese pusă fotografia scriitorului. O tufă de trandafir agățător, Împodobea locul de odihnă, Încolăcindu-se În jurul crucii. Acestea se petreceau În 1928... 340 Ion Dragoslav a murit la 5 mai 1928, În casa de pe str. Ion Dragoslav. O placă albă emailată, aplicată pe peretele din stânga ușei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]