8,428 matches
-
își încrucișă brațele și fixă pentru un minut vârful bocancilor: — Mă tem că e mai rău de atât. E mort. — Ce s-a întâmplat? — Oficial? — Poți să încerci. — Josef Kahn și-a luat singur viața în timp ce echilibrul minții sale era tulburat. — Înțeleg că asta sună bine. Dar tu știi altceva, nu? Nu știu nimic sigur, ridică el din umeri, așa că numește-o bănuială întemeiată. Aud chestii, citesc chestii și trag câteva concluzii raționale. Normal, ca Reichskriminaldirektor am acces la tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă, cu pumnul său cât o enciclopedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. în mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nuanță. — Mă rog, pilotez, răspunse Amărășteanu. Da’ acum ce facem? Frânează, puse comandantul. Frânele merg? Pilotul încercă frânele. Mergeau. — Merg, răspunse Amărășteanu. — Păi cum merg dacă nu ne oprim? se enervă comandantul. — Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu baza! ordonă Aciobăniței. Spune-le să dea instrucțiuni. Și să trimită depanarea. Amărășteanu își puse căștile pe urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trecut și gândit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit. Astfel, recurgând la un exemplu binecunoscut din teoria funcțiunilor, stăpîniria completă a funcțiunilor analitice de variabilă complexă o dă nu reprezentarea lor prin integrale sau prin serii de puteri, ci tratamentul axiomatic inaugurat de Riemann. * Câteodată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să fiu amendat. Atunci s-a trezit un fel de bățoșenie arțăgoasă și în mine și am spus că multă lume ar fi gata să îl amendeze și pe Iisus Hristos că nu avea carte de muncă. I s-a tulburat privirea și s-a uitat la mine cu atâta dușmănie, clipă în care am înțeles limpede că dacă aș fi fost atunci acolo la ei, nici mie nu mi-ar fi fost ușor. Aveam să aflu chiar în noaptea aceea
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
și le-a selecționat. Le-a interpretat curat și frumos, cum le-a găsit la izvorul lor, și cum nu mulți ar fi făcut-o. Sunt peste patruzeci de ani de când interpreta Viorica Flintașu rafinează cântecele populare, fără să le tulbure acuratețea și fără să le îmbrace în hainele negustoriei, stricându-le astfel aspectul natural. Le înmiresmează și iluminează într-un folclor pur, zămislit din relația intimă dintre om și natură. Primele înregistrări le-a făcut cu Orchestra de muzică populară
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
într-un murmur continuu și nu isprăvea să prindă jarul dintr-un stup de gânduri și griji. Apoi m-a învățat descântecul pe trepte de culori, să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii, să mă cert cu vulturii care-mi tulbură apa din ochi în zi de sărbătoare și să-mi aflu adevăratul peron într-un pisc alb. Învățasem să scriu, poate mai mult decât scria vântul adresele codrilor dar mai puțin decât un pustnic pe versanții cugetului, așadar, am inventat
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
să fiu amendat. Atunci s-a trezit un fel de bățoșenie arțăgoasă și în mine și am spus că multă lume ar fi gata să îl amendeze și pe Iisus Hristos că nu avea carte de muncă. I s-a tulburat privirea și s-a uitat la mine cu atâta dușmănie, clipă în care am înțeles limpede că dacă aș fi fost atunci acolo la ei, nici mie nu mi-ar fi fost ușor. Aveam să aflu chiar în noaptea aceea
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
a avut o domnie lungă, de peste 30 de ani (306-337), în care s-a dovedit un om de mare voință, un înțelept, un strateg, făcând Bisericii cel mai mare serviciu - dându-i libertatea după lunga perioadă de persecuții care au tulburat-o, de la Nero până la Dioclețian. Împăratul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, și a fost înmormântat în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele și serviciile aduse creștinismului, Biserica l-a cinstit
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
nu mai încape-n Biografia vieții de apoi... “Eu sunt Poet!”, așa spunea trimisul, “Eu sunt Poet!”, dar nu i-am dat crezare, Cât întuneric ne mai mustră, Doamne, Când luminează Steaua lui în zare! Acum, în Ianuarie, târziu, Când tulbure-i zăpada din cuvânt, Se naște iarăși Domnul Eminescu, În limba maicii- staulul cel sfânt! Om și el aici, cum suntem noi, Cu bucurii și cu tristeți sub pleoape, Se naște iarăși Domnul Eminescu- Biografia lui nu-l mai încape
SE NAŞTE IARĂŞI DOMNUL EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361296_a_362625]
-
Versuri > Omagiu > EMINESCU Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Prin vămi veșnice, poetul nepereche Mă-mbărbătează azi, mai mult ca ieri. Sâmburele fecund al gândului său Mă cheamă și mă tulbură mereu. Actuale sunt cugetările lui: Secretul vieții lungi a unui stat E păstrarea ierarhiei meritului, Da, dar la noi cum e sau cum nu-i? Un rău politic se poate vindeca Pe cât timp puțini îl văd, e adevărat, Dar când
EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361318_a_362647]
-
Dă-mi o sticlă și dispar imediat, a insistat el, privindu-l pieziș pe barmanul care rupea destul de bine românește. Acesta, inflexibil, l-a țintuit cu privirea, hotărât să-l de afară cu forța, dar l-a văzut atât de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
sinceritate. Pe cursul apei era o punte care te ducea spre câmpurile aurii acum puntea s-a rupt oamenii cu spinările cocoșate privesc neputincioși spre celălalt mal ca și spre un tărâm de-acum interzis. Pe firul apei o lacrima tulbură cerul o ușă se deschide și mă lasă să intru. Citește mai mult: Citește mai mult: Pe cursul apei Referință Bibliografica: Pe firul apei / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul ÎI, 18 ianuarie 2012. Drepturi
PE FIRUL APEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361337_a_362666]
-
același sentiment atinge idolatrizarea ca în cazul lui Viorel Croitoru: Mi-alunecă privirea pe curbele-i feline, / Pe formele ce-alintă simțirea de bărbat, Le-aș săruta dar somnul o prinde-atât de bine! Că nu mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei conțin în ele nostalgia unei iubiri trecute, durerea unor cuvinte calpe, rănirea eului de bisturiul ascuțit al trădării. Elocvente
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
sunt ele celor ce-au sporit în ostenelile virtuților și s-au ridicat deasupra simțurilor și au ajuns la vederi cerești. Căci îi întrerup de la îndeletnicirea cu cele dumnezeiești, le îngroașă prin dureri și greutăți partea înțelegătoare a sufletului, o tulbură cu norul descurajării și usucă lacrimile umilinței cu seceta durerilor”42. Gradul de încercare este proporțional cu patimile noastre sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
lupta pentru virtute și durerea simțurilor, percepută ca o suferință trupească, există o legătură intrinsecă. Lupta pentru virtute înseamnă strâmtorarea trupului, înfrânarea lui, strunirea acestuia, după cum lipsa virtuților înseamnă dezechilibrul trupului. Mersul pe cărarea virtuților, spune Sfântul Isaac Sirul, este tulburat de mâhnire pentru trup, boli și dureri 72. Atunci când, însă, sufletul ajunge să le dobândească pe acestea, durerea trupului, oricât de mare ar fi, nu mai are puterea asupra bucuriei și fericirii sufletului, procurate de roadele virtuților. Cu alte cuvinte
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
necazurile și durerile noastre să se înmulțească și să se amplifice. Ava Dorotei arată că purtarea cu răbdare, smerenie și nădejde a încercărilor îl ajută pe cel încercat să treacă prin ele nevătămat. Iar dacă acesta se necăjește și se tulbură, se chinuie pe sine însuși și se vatămă, îgreunându-și suferința. Mai mult chiar. Potrivit Sfântului Isaac Sirul „toate greutățile și necazurile ce nu sunt răbdate, au în ele un chin îndoit. Căci răbdarea micșorează apăsarea lor”78. În toate pătimirile
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU,2010 Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 tulburând noaptea țipătul unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
2011 Toate Articolele Autorului Corespondență de la Leon Baconski privind editarea în premieră a dramaturgiei lui Gib. I. Mihăescu. Articol de EMIL ISTOCESCU Cluj, 8 febr. 1970 Stimate Domnule Istocescu, Nu v-am răspuns la amabila Dv. scrisoare așteptând să se tulbure „apele” editoriale, pentru a ști mai precis ce este de făcut. Situația s-a dovedit însă mult mai puțin roză decât bănuiam. O reducere cu 30 % a cantității de hârtie acordate sditurilor în anul precedent, a răsturnat toate planurile entuziaștilor
CORESPONDENŢĂ DE LA LEON BACONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361477_a_362806]
-
mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din visul acesta fericit ? Oricare ne-ar fi soarta, să știi că alt bărbat Nu o să te dorească ca mine tulburat De dulcea fericire că doar eu te-am iubit @AUZI CUM SE IZBESC FLUTURII DE NOAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
de toamnă și scrâșnet de dinți adânc înfipți și de taine și crude dorinți parol... nu m-am îndoit nici o secundă că am să devin dependența de drogul care ești tu,draga domn când mă supradozez cu tine, când mă tulburi amarnic între somn și nesomn îmi spui că trupul meu îți luminează noaptea adâncă, noaptea neliniștita și pustie în care te afunzi de dragul meu... dar eu nu-ți ghicesc decât dorința tăcută din ochii care-mi lasă pe trup curcubeu
DEPENDENTA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361506_a_362835]