1,827 matches
-
ani cît au stat În Lusitania, pe urmă au plecat luîndu-și cearșafurile, o țară acum fără Mozambic, fără Macao, fără cearșafuri, și care e trecută În dicționare drept „un loc sărac și arid”, 12 milioane de locuitori, dintre care cei mai mulți tund oile, și doi titani halucinanți, Jos Saramago și Antnio Lobo Antunes, ce-l vor sili pe Alfred Nobel să sară de aici Înainte În fiecare an pe pluta de piatră, situație inconfortabilă, la vîrsta lui, pentru a le Înmîna alternativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai puteam Înregistra nimic, nici un Beatles, nici un Elvis Presley, doar pe Margareta Pâslaru pe care nu voiam s-o Înregistrez nici pe hîrtie liniată, continuînd la scurt timp, după o vară, cu directorul liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știi. Dacă-am pleca amîndoi ne-ar căuta mai cu suflet. Un băiat și o fată ies În evidență. — M-aș deghiza-n băiat. Oricum mereu am vrut să fiu băiat. Nu și-ar da nimeni seama, dacă m-aș tunde. — Nu, asta așa e. — Hai să ne gîndim la ceva ca lumea. Te rog, Nick, te rog. Te-aș ajuta la multe lucruri și, oricum, fărĂ mine te-ai simți singur. Nu-i așa? — Încep să mă simt singur chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă tund chiar ca un băiat care merge la biserică. E prea sălbatic? — Nu. — Mi se pare foarte tare. Acum sînt și sora ta, dar sînt și un băiat. Crezi că asta o să mă transforme Într-un băiat? — Nu. — PĂcat. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plină cu picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndi, „și-n orice caz, așa doarme, ca un animal sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai spune că cineva i-a pus capul pe butuc și pe urmă a tuns-o cu un topor. Cumva, arată de parcă ar fi cioplit.“ Își iubea enorm sora și ea Îl iubea puțin prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna pe gît, pe cap. Ai păru’ tare ud. SĂ nu răcești, cu vîntu’ Ăsta. — Nu, nu cred. Dacă ne-am muta lîngă ocean ar trebui să mă tund mai scurt. Nu. — Ba-mi stă bine așa. Te-ai mira. Îmi place de mor cum e acum. Da, da’ cînd Înoți e nemaipomenit să ai păru’ scurt. — Da, da-n pat nu e. — Știu și eu? Tot ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pufa-pufa te încălzești. Noi, însă, ioc. Numai să te prind eu că ne tămâiezi iar, că ai băgat-o pe mânecă - l-a înțepat subțire și l-a amenințat glumind moș Dumitru. Mulți au spus și nu m-am tuns. Nici de data asta nu m-oi rade - a răspuns cu indiferență Pâcu. Costache nu s-a lăsat rugat de două ori și a umplut ulcelele cu vinul aburind. Moș Dumitru și-a tras ulcica mai aproape, a adulmecat-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
specialitate în Germania. Interesant este cum a fost numit aici ca director. Aveam un pedagog - unul înalt, cu o față de salahor, care dintr-un impuls de neexplicat, mai anul trecut s-a apucat, cu de la sine putere, să-i tundă pe toți elevii din ultima clasă, chiar înaintea vacanței de iarnă. Urmarea, elevii au făcut un gest pe care nu știu cum să-l calific. L- au imobilizat pe pedagog și, la rândul lor l-au tuns în fața întregului internat. - Cum așa
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de la sine putere, să-i tundă pe toți elevii din ultima clasă, chiar înaintea vacanței de iarnă. Urmarea, elevii au făcut un gest pe care nu știu cum să-l calific. L- au imobilizat pe pedagog și, la rândul lor l-au tuns în fața întregului internat. - Cum așa... Dar pedagogul nu-i tot un fel de profesor? Adevărul este că era puțin îngrijorat. Văzuse uniforma impresionantă a elevului, cu petlițe, și nu-și putea închipui un altul asemeni lui, în postura de frizer
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
adhoc. Imaginea cea mai realistă a prototipului de elev trebuia să fie, după mintea lui, a unui băiat stând disciplinat în bancă, cu o carte sau un caiet în față, sau în sala de meditații, făcându-și temele. Un elev tunzând un pedagog, de neînchipuit! - Ce legătura are domnul director Mitru cu acest fapt? - După incident Ministerul a intervenit, pentru că nici pedagogul, nici elevii nu fuseseră pedepsiți, prin schimbarea directorului. - Aha, deci atunci a fost numit d-l. Mitru... - Nu, atunci
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-a mai simțit, după arestarea lui, pace adevărată. Securitatea a transmis că soțul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nabal, și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4. David a aflat în pustie că Nabal își tunde oile. 5. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: "Suiți-vă la Carmel, și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu, 6. și să-i vorbiți așa: "Să trăiești în pace, și pacea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu, 6. și să-i vorbiți așa: "Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7. Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, și nu li s-a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel. 8. Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
declara că nu și-ar fi imaginat o astfel de situație tragic nici în ruptul capului/capetelor (e drept că mai bea, domnule reporter, din când în când, nu tot timpul, dar părea cetățean onorabil, scriitor, intelectual, primea ziarul dimineața, tundea iarba, scria, a bea câteva pahare nu este o infracțiune într-o comunitate normală...), televiziunile vor căuta cu aviditate prin arborele său genealogic pentru a descoperi vreo rudă îndepărtată cu antecedente penale (un criminal în serie ar fi un deliciu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întors, a luat-o din colectiv (sau „din cult“, cum prefera să zică bunica lui Lilyă și a dus-o la ea acasă, În Avon. În ziua În care o găsisem plângând la cantină, bunica ei o silise să-și tundă lațele murdare și să-și pună o rochie pe ea, iar Lily nu era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În care vorbea, felul În care mi-a spus „Asta-i așa Zen din partea ta“ sau „Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefonul pe pernă, lângă cap. A deschis ochii, s-a uitat drept la mine și a zâmbit. — Mulțumesc, a murmurat și pleoapele i s-au Închis la loc. Sigur, nu ar fi fost În stare să alerge maratonul, sau să tundă iarba cu mașinuța de tuns, dar putea foarte bine să doarmă singură. Cu plăcere, am reușit să Îngaim, deși era prima dată În douăzeci și una de ore când nu mai aveam de alergat, adus, rearanjat, mutat, curățat sau ajutat În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avut mereu leafă de cheltuit prin cârciumi. Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. Feciorul a ajuns grefier la București, două fete le-a măritat după preoți, iar pe cea mai mică, pe Florica, cu Pavel Tunsu, în sat. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că are și dumneaei vreo poruncă pentru împărțire... ― Trebuia să băgăm plugurile și să nu tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-o, altfel nu se poate înțelege. Îl luară pe Titu cu dânșii, îl opriră la masă și toată seara vorbiră despre Nadina. Țăranii vorbeau tocmai despre cuconița, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, când copilul lui Pavel Tunsu se apropie văitîndu-se ca din gură de șarpe: ― Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl întrebă: ― Da cine te-a bătut, măi Costică?... Ai?... Nu vrei să spui?... De ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl întrebă: ― Da cine te-a bătut, măi Costică?... Ai?... Nu vrei să spui?... De ce nu spui, mă, cine te-a bătut? Pavel Tunsu plecase acasă. Copilul înțelese că tatăl său nu poate să fie între oameni, altfel ar fi sărit să vadă de ce plânge. De aceea nici nu răspunse lui Vasile, ci își văzu de drum, continuând urletele mai cu foc, parcă s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se părea caraghios să se zbuciume niște oameni în toată firea pentru că, pe bună dreptate, a fost tras nițel de urechi un copil cunoscut de toți ca cel mai deșucheat din sat (cîte zile amare i-a făcut lui Pavel Tunsu îndrăcitul ăsta de băiat, numai sufletul lui știe), fu cuprins și el, fără voia lui, în vârtejul indignării, și izbucni, umflîndu-se de mînie: ― Adică cum, măi Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu ți-e rușine să-mi arunci tu mie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]