4,882 matches
-
misiunea. Ropotele de aplauze nu încetau... Apăru pe scenă o domnișoară minionă și frumos aranjată. Auzind de ea, însă necunoscând-o personal, am întrebat persoana ce-mi era alături, cine este. Este Odette, maestru al pianului, adaugă cu bucurie și uimire spre mine, doamna ce-mi era alături. A fost elevă a Școlii Populare de Artă, încă de la înființarea ei. Cred că pe atunci avea vreo patru anișori ! Ascultam ce-mi spune...deși eu parcă mă simțeam împietrită de cele auzite
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
Școlii Populare de Artă, încă de la înființarea ei. Cred că pe atunci avea vreo patru anișori ! Ascultam ce-mi spune...deși eu parcă mă simțeam împietrită de cele auzite. Doream să mai întreb ceva, însă am preferat să tac cu uimirea în suflet. După o plecăciune în fața întregii săli plină până la refuz, stăpână pe ea, s-a așezat în fața pianului spre ași începe concertul. O fustă brodată din catifea rosie ca macul și o bluză din dantelă neagră, pe gulerașul căruia
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
era șodoasă de felul ei, așa că nu-i luase în seamă ultimele cuvinte. De aceea, când a văzut-o la întoarcere pe Anneliese în curtea lui Berni cu burta la gură, îi venise la început să pice din picioare de uimire. Isprăvind lectura scrisorii, simțise cum o gheară de fier, rece, îi încleștează inima. Nu ți-e bine? îl întrebase neliniștită Ingrid, văzându-l că se chircește cu mâna la piept. Cred că vom avea ceva probleme cu casa, îi spusese
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
crezut. În valuri de pământ se-apropie de mine Acel loc, un semn de beznă și lumină, Amestec nedesfăcut de bine și de rău. Aud rafale, clipele și orele și zilele, Simt pe față stropi de sânge, Un strigăt de uimire, Aș vrea să nu fi fost nimic, Dar locu-acela mai există, Precum un geamăt surd Într-o vioară frântă Pe care-o ții în mâini și nu mai cântă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: O moarte multicplicată / Boris Mehr : Confluențe Literare
O MOARTE MULTICPLICATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358930_a_360259]
-
pe câinii tăi - ea nu va mai răspunde - din harfă - la Numele Celest (asemănător cu fascinanta macabra - Ulalume...nor de lume...): <> - ci va guița și sughița - chiar în cocina mea!” ...și - uite-așa - l-am lăsat cu gura căscată-a uimire nemiruită - pe Nebulosul Asasin de Stele - pornit pe rele - chiar dintre coastele mele... - ...și i-a căzut și Centura - de i se vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
ca într-o rugăciune Cu semnele Tale de lumină Doresc Să știi că exist nepierdută În durerea acestei nopți de vaer planetar Să simți cum mă îndumnezeiesc Când mă poartă fluidul tainic, nevăzut Spre poala mantiei Tale de stele Cu uimirea pe umeri, pe gene Bântuiă de extaz În mijlocul atâtor candele aprinse În fața minunii că Te descopăr Risipit Dincolo de visele mele Străveche adiere mă poartă Spre inima mea Și te găsesc Bob de mărgăritar Cristal acoperit de petalele iubirii În adâncul
FLUID TAINIC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359067_a_360396]
-
ca element definitoriu al existenței, ca îndemn la gândire și la sfințirea vieții, înțelegem mai bine tristețea unui părinte din Patericul egiptean care se plângea ucenicului că a fost părăsit de Dumnezeu. „Cum așa? De unde știi asta?”, întrebă acesta cu uimire. „Cum să nu știu?! Nu mai am de ceva vreme nicio încercare (scil. criză)!”, răspunse bătrânul. Ei bine, dată fiind actuala criză financiară, transformată într-una economică, socială și politică, nu ne putem considera părăsiți de Dumnezeu. Dimpotrivă! Pedagogia momentului
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
fulgerele trecutului. artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. filele se umplu de uimirea mireanului, în fața creierului naturii, când creația omului stagnează, între explozii și implozii inutile. schelete de copaci devin oameni iar oamenii ascultă foșnetul frunzelor sub stratul uriaș de zăpadă, al propriilor idealuri. banal. o idee ar fi să redevină oameni, nu
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură frunzele, precum gândurile dospite în negura clipelor. Se aștern cuminți sub pasul hoinarului rătăcit în ceața de nepătruns a vremurilor. Privești in ochii timpului și-i vezi uimirea. Încă, nu s-a obișnuit cu mersul lucrurilor. De la întemeierea lumii nimic nu este cum se aștepta el ... timpul. Te plimbi fără țintă, cu mâinile in buzunarele hainei. Ridici gulerul, frigul umed iți pătrunde trupul, scuturat de frisoane. Nu știi
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire, jivine din adânc păduri de nestemate se schimbă iluzoriu himere se topesc în zori pe promontoriu ca visele de noapte cu șaua la oblânc; și totuși o uimire se lasă înșelată pe leneșele ape, albastre liziere iluzia la care n-ar mai putea să spere, ca-ntr-o butaforie, zăpezile de vată. Referință Bibliografică: Zăpezile de vată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
Și munții mă aduc aproape. Și plopul stingher dintre fagi Să-mi spună povestea în noapte. Mă uit, rătăcesc pe o hartă, Cotlonul cel verde din est Și spirit de Dunăre- albastră, E țară de care vorbesc. Apar.... dor năvalnic, uimire. Prin fapte ce încă trăiesc, Amestec de dragă amintire, Osmoza prin care iubesc. A fost și tot este... și iară, Din neam de la Decebal sfânt, O caldă și frumoasă țară, Ce trăiește peste gândul de gand. Și Ștefan a fost
ROMANIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359447_a_360776]
-
oaspeți nu puteau lipsi reprezentanții generației sale - Emil Cioran sau Eugen Ionescu sau discipolul sau preferat, Ioan Petru Culianu. Uneori, când află că mă duc undeva, mă ruga să duc un pachet doamnei Christine-nu-stiu-cum. Cand ajungeam la destinație, constatăm cu uimire că este vorba despre soția rectorului universității din Colorado, de exemplu. Mă primeau într-o casă uriașă (și nu e vorba despre partea materială), plină de cărți de sus până jos. M-am dus odată la un laureat al premiului
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
austriacă, dar mai rar. Ca un arc peste timp, fosta capitală de imperiu continuă să-și atragă, ca un magnet, „vasalii”. Vin cetățeni din toate țările care înconjoară mica republică alpină. „Mică, mică, dar ridică!” - îți vine să exclami a uimire când vezi clădirile monumentale din centrul orașului cum se întrec în semeție, care mai de care. Atâtea palate, catedrale și sedii parcă n-am văzut niciunde în Europa, aliniate curat la apel, proaspăt renovate, cu fațade perfecte, luminate feeric. Acum
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
exclud tristețea metafizică. Dumnezeu nu putea să creeze și răul, ar fi fost un nonsens ... Răul l-au creat oamenii, cu spaimele lor ... M-am așezat pe iarbă și am respirat adînc. Îmi era sete. Pofta și plăcerea, închipuirea și uimirea, spațiul și spiritul, simbolismul, modernismul și civilizația: cuvinte, pur și simplu, care își pierduseră, brusc, înclinările, înțelesurile, simbolurile și sensurile, devenind iluzorii. Licurișca mi-a zis că fantazez. S-a așezat lîngă mine, m-a sărutat pe obraz, s-a
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
inimile larg deschise, Când ai atâtea ca să spui. Se cerne ploaie de lumină Cu stropi de amintire mari, Aceeași rezonanță plină- Ecoul anilor fugari. Despre mezin i-am dat de știre Că are fire de argint. Privea la mine cu uimire Și se-ntreba dacă nu-l mint. Cum tatei îi păreau colaje Din întâmplări, din fapte vechi, Însă cu alte personaje, Noi le credeam ca neperechi. Cafelele s-au isprăvit Și stau ușor în reverie... Schițez un gest, ușor ghicit
LA O CAFELUŢĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359571_a_360900]
-
Preda nu se sfiește să pară stângaci și neinspirat, când de fapt, el este înduioșat până la disperare că lumea aceasta nouă, străină, refuză să se supună amintirilor și realității de odinioară. Și atunci, el o adună, din rămășițe, „în jurul unor uimiri și gânduri provocate de amintirile celor care cred că l-au cunoscut cândva pe Marin Preda.” Ca să ni le dăruiască nouă. Ca să-i prelungească existența și să roage Timpul să mai aibă îngăduință, încă o vreme și încă alte vremi
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
de cele mai multe ori identificându-se în gândire și simțire și transmise fidel, urmașului de azi, pentru a-i reda demnitatea ce i se cuvine. O carte savuroasă ca o lacrimă care refuză să se prelingă pe relieful obrazului. Cu o uimire perpetuă care stârnește, nu numai curiozitatea și interesul, dar o teribilă și fascinantă atracție către lumea în care i-a fost dat să se nască, să trăiască o parte din viață și la care s-a reîntors mereu, total învins
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil, vestesc ceva negruțele, îmi spun, auzindu-le cum se jelesc. Oprită în loc și privindu-le cu uimire, un trecător se apropie de mine și-mi spune cu blândețe: gloata asta zgomotoasă, ori aduce sărăcie, ori se schimbă vremea ! Prea mult a plutit căldura și suntem deja la jumătatea iernii. Nu vânt, nu ploaie, nu zile prea cernite
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-un licăr abia văzut. În drumul meu spre casă, am întâlnit
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
vor veni ploile Disperat și plin de remușcări, bâjbâiam încă după oile mele pe întuneric. Dintr-odată îmi trece ceva ciudat prin gând: poate că oile mele s-au întors singure acasă! Mare mi-a fost atunci bucuria, dar și uimirea deopotrivă când, ajuns și eu acasă, descopăr la adăpostul unui stog de fân de lângă grajd toate oile mele, albe și negre, aciuiate acolo pe întuneric de teama vânturilor pustiitoare!... Publicat in volumul "Eternele visari", Editura INFORAPART - 2010, Galati Referință Bibliografică
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
profunzimii și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oameni, a atașamentului său față de țara aceasta românească și de Biserica ei cea strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA TRECEREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360361_a_361690]
-
ruginit și el,dar Will îl lovi cu lopata și lada de metal se deschise.Aongus se uită primul înăuntru și rămase fără cuvinte,astfel încât William nu îndrăznea să privească înăuntrul misteriosului obiect.Cand se uită și el văzu cu uimire că se aflau mai bine de un milion de monede de aur care se consevasera foarte bine.Ii făcu semn lui Aongus să o cheme pe Karon și Radella,în timp ce el dădu noroiul și rugina de pe cutie.Intr-un final
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
din cale-afară. - Bine, nici o problemă, am cheie! Domnișoara îndrăznise să râdă și parcă îl vedea pe creț mustăcind la remarca ei dezinhibată. - Ia, vezi, lasă obrăznicia! - O, dar am lăsat-o demult, undeva în câmp. Tatăl ei rămase mut de uimire, nevenindu-i să creadă că domnișoara îndrăznea să îi vorbească așa. Părea să nu mai fie ea, părea atât de stăpână pe propriile picioare și atât de hotărâtă. - Ar cam trebui să te apuci de învățat și să lași obrăzniciile
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
ale cosmogoniei tradiționale, apa, aerul, pământul și focul sunt reprezentate în relație cu valoarea noțională, transpusă la nivel metaforic. Semnificațiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante-origine a vieții, mijloc de purificare, centru de regenerescență: „Măreață este uimirea, vibrația izvorului în cădere spre tine, inimă, nevăzut și necercetat Babilon al triunghiului sfânt!”; „Pământul din Tăcere s-a născut! Conacele inimii ard unul după altul!; „Respirația ta, Moarte, cu ochii scufundați în apa de Bobotează, a acestui vers ne
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]