2,898 matches
-
umplea inima de o nemărginită bucurie. M-am îndreptat de spate și tocmai mă pregăteam să-mi aprind o țigară, țigara pe care o fumezi când ești mulțumit, dar, chiar în clipa aceea, în spatele meu cineva a izbucnit în râs. Uimit, m-am uitat repede într-acolo: dar nu era nimeni. M-am dus până la parapet: nu se vedea nici o șalupă, nici o barcă. M-am întors iar cu fața către insulă și din nou am auzit în spatele meu acel râs, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții, uimiți. Apoi izbucnea scandalul: unii fugeau afară din cafenea, alții cotcodăceau indignați, ascultându-se numai pe ei, și toți se zvârcoleau ca dracul în cristelniță. Găsiți, probabil, că mă purtam copilărește. Totuși, glumele acestea aveau, poate, o pricină mai serioasă. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ochii împrejur. Se auzi apoi lângă zid un murmur vag de voci, și pe urmă nimic. Mai protocolar, doctorul Rim făcu prezintările in lipsă: - Domnișoara Sia Petrescu - zise, mângâind cuvintele - nepoata noastră! . . . fiica unică a simpaticului văr Lică! Mini rămase uimită. Cunoscuse pe acel Lică, totodată umil și obraznic, în formă de rudă inferioară. Un Lică pe care îl zăreai dispărând discret pe după vreo ușă și care ținea în salon ghetele aliniate și sucea pălăria moale în mâini, când se afla
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
avea idei și apucături modeste, pe care gloria nu 1 le schimbase. Boala lui Maxențiu pusese de la început conversația pe un ton familiar. Ada nu ascunsese lui Marcian grija ce-i da prințul. Știa să fie cordială; era, de altfel, uimită sincer do renu-mele vărului și, mai ales, avea nevoie de el. Bunul-simț îi dicta să nu fie nici cochetă, nici lingușitoare, artistul având spaimă de amîn-două procedeele. Ii arătă și lui, fără pretenții, din treacăt, casa, cu aerul de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care-și purta albia și apele, prin acel loc. Stârnit de furtună, din vise, din somn și din așternut, Cocorânză Andrei căută, cu mâna, pe lângă trupul său, pe acela al Fantaziei. Dar - ia-l de unde nu-i! Aprinse lumina. Rămase uimit. Nici Fantazie, nici sacul cu bani. Sări drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să afle ceva: ceva, ce, de fapt, nici nu-l interesa prea mult. Abia pe la amiază, ocupanții unei mașini trimisă de primărie, și o alta de la poliție, să cerceteze, la fața locului, veridicitatea celor ajunse la urechea edililor, au rămas uimiți. Nu trebuiră prea multe și profunde investigații, să se afle adevărul. Anume, că, Duru Dorin, fusese acela care efectuase înlocuirea, și, că, faptul reprezenta câștigul, de către respectivul, al unui pariu, pus,în urmă cu câteva zile, de către câțiva glumeți ai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ori, ale prostimii străzii,în vreme ce, el, se umfla în pene, mai abitir decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cel de sus. Ierte-l! TAXA DE NEPUTIRINȚĂ Puternic infestat de isteria taxomaniei, primarul MM-uluiMunicipuilui Miraculos, a reușit să înfrumusețeze, bogata hartă a taxelor din lume, cu încă un element rarisim: taxa de neputirință. Auzind una ca asta poți rămâne uimit. Dar, mergând pe fir, ajungi la concluzia că uimirea nu-și are acoperire în fapte. Ți-o poate dovedi,între altele, exemplul bunicului Ică Bocănică. N-a avut de lucru,într-o zi, și a trecut pe la primărie, să afle
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Asta nu o puneți la socoteală. De asta nici nu vă pontez cu opt ore la zi, ci, doar, cu patru. Așa, ca să vedeți, voi, cine e Țiganca Naftalina, și s-o țineți minte. Participantele la așazisa consfătuire au rămas uimite, de nerușinarea și de îndârjirea patroanei. Nu le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau: Domnișoara, cu aproape cinci ani vechime,în unitate; Steluța - cu mai bine de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
decât mine. Era o zi urâtă, umedă, cu cer mucegăit, din care se scutura o ploaie măruntă, rară, neputincioasă. Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam șapte ani, era prima zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat, intuind vag că se schimba ceva în viața mea. Când am ajuns la poarta școlii, m-am împiedicat. M-am ridicat repede
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De ce-o fi venit azi singur?“ se Întrebau chelnerii cînd intrau În bucătărie. „Grăsanul e mare șmecher și mereu Îl invită alții“. Dar de data asta nu-l invitase nimeni și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă, pentru ca Juan Lucas să creadă că rîdea de Lalo, fiindcă, deși aproape că nu se salutau, erau rude: Lalo aparținea ramurei scăpătate a familiei, care era și cea mai veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca Înainte, văzînd că un chelner foarte amabil Îi Întindea lista de băuturi lui Lalo Bello, grăbindu-se să-l Întrebe ce-ați dori să beți și Înșirînd numele vinurilor cu anul și podgoria și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost nobil linnean, transpirând din toți porii, își întinse degetul și atinse bila care era în mișcare. Degetul îi pătrunse ca și când nu era nimic acolo. Se dădu înapoi, uimit. Dar neînduplecatul Czinczar nu terminase cu el. Încă o dată degetul șovăitor, dar nu chiar așa de temător cum fusese, trecu prin bila în mișcare. Bila se rostogoli în el, prin el și peste el. Czinczar îl dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu fără o oareacre măiestrie, scurte piese muzicale. Eu m-am ridicat la rându-mi, oprindu-mă în fața tablourilor de colecție.Erau în special portrete, multe dintre ele de femei cu ochi frumoși. -Dar astea valorează o avere!am constatat uimit. -Desigur. Sunt un om bogat, Codrin, deși îmi place foarte mult să trăiesc simplu. L-am privit p efuriș, în timp ce el se uita în sus la picturi. Începusem să-l respect și să mă îndoiesc de superficialitatea sau excentricitatea lui
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar în ținutul coloniștilor. O dată apăru costumată în imitația ei de ținută de pionieră. Mark o privi uimit, pe jumătate băiat la petrecerea de ziua lui, pe jumătate violator de copii. Bonnie îi aduse un CD player și căști, chestie care lui Karin nu-i trecuse prin cap. Veni cu o cutie de CD-uri - muzică pentru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu el acolo. Ea își vârî mâna pe sub haina lui. Îl mângâie pe spate fără să se gândească, își închipui că ies de pe șosea și se răstoarnă, până când el o apucă de încheietură cu blândețe și-i aruncă o privire uimită. Stăteau în apartamentul lui la lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se înalță și zboară într-un V care se formează de la sine. Se pierd în șirul mișcător. Șirurile se adună în cercuri, cercurile se îmbină în covoare. În curând, cincizeci de mii de păsări pe zi coboară în masă valea uimită, cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
restanțe. De fapt, cred că o să chiulesc de la videoîntâlnirea noastră din seara asta. Am de pregătit un examen HIV pentru un copil până mâine. N-o să-ți schimbi părerea despre mine dacă... recidivez? Ea își ridică privirea din chiuveta goală, uimită. Oh, bietul meu Bărbățel... Să recidivezi? Asta e vocația ta. Asta faci tu. Se sărutară din nou. Incredibil că gestul comunica încă atât de multe, după trei decenii. Îndepărtă o șuviță din părul ei de culoarea cafelei și îi atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe dealuri. Mănâncă pe o dună care se mișcă, luată de vânt, chiar în timp ce stau pe ea. Părți din ei se ating tot timpul. Pământul e părăsit - o molimă globală. Nu prea departe, modulațiile corzilor minore ale unui marfar nesfârșit. Uimită, ea îi atinge urechea. Tocmai mi-am adus aminte visul de azi-noapte. Ce frumos! Am visat că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus vreodată mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doi cu seva unor stări anume ne face să ne știm în lume că nu suntem doar numai noi. Prietenia, cum am spus, ne poartă-n vene și-n artere toată a dragostei putere, adusă-n lume de Iisus. Rămân uimit de ce a fost și este viu, că nu mai știu ce tânăr am putut să fiu în al iubirii tainic rost. Lăsam ca niște ani să treacă până te apropii de ai mei care nu se mișcau chiar dacă n-aveau
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
frații noștri întru credință, vom dispărea ca neam și țară. Bunul Dumnezeu să-și reverse binecuvântările Sale peste noi ! D. Crosu 15 iunie 2002 Am revenit după mulți ani și am regăsit aceeași pace și liniște ca înainte. Am rămas uimită, ca și altădată de minunea ieșită din mâinile înaintașilor noștri. Numai credința și totala uitare de sine au putut ajuta acei oameni să făurească asemenea minuni artistice, astfel încât și noi, după sute de ani să le putem admira, să ne
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]