34,237 matches
-
ale lor. Și atunci, de la înălțimea astrala a mișmașurilor în care s-au dovedit doctori, își închipuie că achiziționarea câtorva camioane rezolva problemele, de fapt nerezolvabile, ale acestor nenorociți. Numai la noi minciună are picioare lungi, întinzându-se că o umbră tropicală peste zece ani de istorie. Observația unui comentator politic american, ca România a fost și este guvernată de facțiuni, mai bune sau mai prost vorbitoare de engleză și rusă, ale partidului comunist, își găsește perfectă ilustrare. Ea se vede
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
fi și o grea povară: căci nu e ușor, într-o astfel de (și altfel de) meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu sîngele tău, cu nervii și cu talentul tău, la o atît de înaltă umbră a părintelui. Nu pot să uit cum, într-o convorbire din '90, George Constantin îmi povestea - chiar dacă cu umor -, cît e de nemulțumit că băiatul lui, Mihai, ca de altfel toți colegii lui de generație, "nu muncește destul"... Îl vedem
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
momentul de referință al culturii românești, care rămîne Lear-ul lui Penciulescu): "Să treci la scenă goală și la o mentalitate hippy în încorsetajul acela politico-politienesc, nu era ușor"... Sau Liviu Ciulei, vorbind despre felul lui George "de a purta o umbră, nu știu unde, undeva sub frunte, între ochi, o dimensiune pe care puțini actori o au"... Sau Pintilie: dispariția lui George a fost că "un incendiu devastator, care rade, uneori pe zeci de ani, orice posibilitate de a mai avea vreun contact
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Tocmai aceste mize non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
telefon, s-au prăbușit acum, iremediabil, la loc, în paginile ei anonime. Această blîndețe curtenitoare, de popa de țară, exprimată fără nici o sfiala în reverențe levantine, moi și incolore că pielea meduzei, față de "cei mari", adică față de sărmanele jocuri de umbre de pe ecranul tranziției, s-a transformat subit în tunet și în strigat de luptă față de "cei mici", adică de artiștii din subordine. De două din aceste cazuri - cazul Bată Marianov și cazul Dan Perjovschi - m-am ocupat altă dată, dar
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
evadă...) Am renunțat și la Quo vadis, o pilula de animație inteligență a lui Horațiu Mălăele (o idee-grafică: să-i spunem "lupta talentului cu sinele, pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră amenințătoare, o crisalida se chinuie, se chinuie din greu să ajungă fluture; când fluturele va fi mai frumos și mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră amenințătoare, o crisalida se chinuie, se chinuie din greu să ajungă fluture; când fluturele va fi mai frumos și mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu truda, ăn locul lui, ăntr-o cămăruța obscură; prestatorul de servicii literare se
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
fi atinsă fără a se pune în scenă "o nu știu ce nebunie și sălbăticie", care, "pe lîngă faptul că îi rupsese (pe unii artiști - n.n.) de lumea înconjurătoare și îi făcuse să umble cu capul în nori", le dădea în vileag "umbră și beznă viciilor". Și cîtuși de puțin "limpezimea și strălucirea acelor vîrtuți care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu justețe consemnează Cristian Livescu, modernii n-au prea vrut
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
ei? De ce-a trebuit să strigam "Jos comunismul! Jos securitatea!", dacă acum trebuie să ne descurcăm singuri? Adică, tot noi să facem reforma? Păi, nu era mai bine înainte, cănd Iubitul Conducător făcea totul, iar noi jucăm table la umbră strungului? Aceasta este, cred, principala lecție pe care în zece ani noi, românii, nu am învățat-o: că pentru a obține un lucru trebuie să luptăm cu ghearele și cu dinții. Că urmași ai latinilor, ar fi trebuit să știm
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
singurătate, întrun mare oraș. Își continuă drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Ioan Tepelea. Iată cum scrie acesta: Se fierb mințile noastre pana dispar/ an leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta sfărsitului de mileniu/ an port la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
conectate la toposul originar, Ioan Tepelea acordă atenție lumii mărunte, "a boabei și fărămei". Că și Jean Follain, de altminteri, ăncearcă a surprinde demnitatea lăuntrica a lucrurilor mici, a așeza sub reflectoarele asociative ale limbajului liric aspectele lumii deprinse cu umbră. Iată confraternitatea poetului cu paianjenul: "Locuiesc ăntr-o viață mai mult noptateca/ colț la colț cu paianjenul care ma judeca/ care-și face mendrele pana an zori. Atunci/ obosit de galeriile visului de pălpăirile jocului/ din priviri/ de mărăiala nesomnului meu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
a unui mesaj accesibil an genere numai inițiaților (sau poate tocmai de aceea), va avea an epoca un paradoxal impact și un neașteptat succes la publicul cât se poate de larg. Printr-un joc specular, secund, măi pur prin trecerea umbrei materiei prin oglindă abstractă a poemului, lumea că realitate este substituita cu lumea ca metaforă. an baza legii fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
an provincie. Iar de literatură să găsea răgaz să se ocupe cu folos, publicând mereu volume de versuri (Biserică de altădată și Florica an 1926, Limpezimi, 1927, Caietul verde, 1932, Scutul Minervei, 1933, Poeme ăntr-un vers, 1936, Țărm pierdut, 1937, Umbră timpului și Balcic, 1940 etc. etc.). Există an volumul pe care al comentez o splendida scrisoare către G. Călinescu, mulțumindu-i - explicativ - pentru cronică la Poeme ăntr-un vers. Și mai toate scrisorile, chiar uneori și cele cam de serviciu au
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
face și mai curios. Milos este un poet a cărui curiozitate nu se sperie de moarte și, daca punerea unei asemenea probleme este în esență dezagreabila, el găsește elegantă de a trece peste ea, de a o părăsi într-o umbră a textului, în favoarea unei bucurii noi. Dinamic, poetul își construiește propriul traseu imaginar și trăiește cu credința lumilor paralele, limbajul literaturii science-fiction îl ajută mult și, desi facilă, echilibristica poetului printre sintagme originale nu-l deranjează pe cititor și îl
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
flox, crăițe ori dalii (reprofilate an straturi de zarzavaturi nici măcar de soi), prin pomii fructiferi (ah, cireșele ori prunele ănsirate pe bat, vândute de femei când se oprea trenul acolo!), care au fost tăiați cu spor, ca "să nu facă umbră porcului" sau "fasolii" (cu consolarea că tot dădea mâna peste pruni, așa că țuică s-a ănlocuit - orice, dar nu poate lipsi, acolo, "tăria"! - cu extrase din borhoturi mortale); iar puținele vaci rămase sau orătăniile ași caută cu disperare oaze de
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
stradă, de-a lațul, ca și două case de peste drum, plus două mașini, pentru care șantierul a plătit despăgubiri: "despăgubiri" pentru mașinile lovite, nu pentru dispariția definitivă a ceea ce dădea splendoare unui colț altfel sordid din Capitală, si pentru pierderea umbrei binefăcătoare an verile toride. Iar nesăbuiții săpători răspundeau celor care-i mustrau: Las^ că crește altu-n loc!" (pomul era cel putin centenar, viguros și de o specie rară). Cineva a comentat că an Germania s-ar fi cimentat pământul peste
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
una cu totul neobișnuită. În mod paradoxal, deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care operează din umbră, ca o tainica prelungire a unui gest demult consumat, este spiritul artistului, decizia lui devenită acum istorie de a transfera o anumita lucrare unui anumit scriitor din largul sau cerc de prieteni. Indiferent dacă cel care a ales lucrarea este
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
Și așa s-ar putea continua cu fiecare scriitor în parte, înlăuntrul acestei expoziții exemplare, atît de generos împărțită între prietenii artistului. Pentru că ea, la urma urmelor, chiar asta este: un portret, o reflectare, un chip de lumini și de umbre tremurate: al artistului care nu mai este, dar care devine acum o prezență aproape tactila, al scriitorilor ca indivizi și ca grup și, finalmente, al unei Prietenii absolute care, pe nesimțite, face posibilă comunicarea firească a lumii de aici cu
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
defini exilul. El este, cum spune ea în subtitlul cărții, o experiență a tălmăcirii în engleză că a doua viața, prin care scriitorul este uneori obligat chiar să-și schimbe, imperceptibil, numele, să-și trădeze vechea identitate, să devină o umbră, un "prezent trecut" al său însuși. Povestea polifonica a textelor venite dinspre Australia conține variate puncte de intersecție între imaginea spațiului bucureștean și acel "altundeva" al continentului de la sud. Aceste spații se ating uneori, dar niciodată nu se confundă. Bucureștiul
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
la Iași, Acesti nebuni fățarnici, iar atît de specialul Aureliu Manea face la Cluj O sărbătoare princiara. Putem spune că a fost cu adevărat un moment Teodor Mazilu în teatrul românesc. Dar, încet-încet, a intrat iarăși într-un con de umbră, ce s-a menținut și după '89. Nici regizorii din vechea generație, nici cei din noua generație, nu s-au mai apropiat de acest dramaturg sau dacă au făcut-o aproape, prin excepție, primul impuls a fost actualizarea. Rezultatul, un
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui să atingă/ corpustii curajului peticitele drumuri ale gloriei/ Daniel, Daniel, moartea foșnește
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd cercul antagonismelor pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic amar construit din bucurii retezate/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
substanțele afective ale trăirii, desi părelnic învinse în impactul cu Cartea, se repliază în nucleele lor, drept autentice purtătoare ale divinului mister al ființei: "Obosite sentimentele se retrag din cărți/ tu că o inimă însingurata rasai/ călcînd în picioare propria umbră/ precum Dumnezeu orizontul" (Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om). Luptînd cu poezia precum Iacob cu Îngerul, Daniel Corbu rămîne stăpîn pe ființă să, care-l ajuta "să privească lumea prin mai multe răni deodată", textuale că și
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
îi este îndrituit să planeze în largi cercuri, înainte de a se fixă pe punctul de picaj. Din fulgerătoarea cădere, pasărea se alege cu un iepuraș, cu un șoricel. Nici partea politologului nu este mai grozavă. Pradă lui sunt contururile de umbre, audiența îi este remarcabilă, însă cu schimbul. Se așteaptă de la el ceea ce sperăm să spună, dar îi suntem recunoscători pentru coerentă. Ba chiar îl admirăm că știe tot ceea ce știm și noi. Materia lui, din păcate, se mișcă asemenea nisipurilor
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]