2,056 matches
-
care se tem să nu fie puși - direct sau indirect - la stâlpul infamiei, cum ar merita. N-aveam de gând s-o fac, dacă mi se dădea și mie rând la cuvânt, căci nu aș dori În nici un fel să umbresc frumusețea sărbătoririi. Vreau Însă - fie că se ține, fie că nu se ține comemorarea - să apară articolul meu, care se găsește acum la dna Oltea Tănase și pe care Îl vei retrage numai În cazul, când D-sa nu-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele pleoștite. Rusul înțelege că ne-a întristat și se grăbește să laude frumusețile orașului. „Nimic nu va putea umbri splendorile Sankt-Petersburgului - un muzeu în aer liber, fără exagerare... Veți avea întâlniri cu uniunile alternative de scriitori, tineri talentați care luptă împotriva mastodonților comuniști...” Asta îmi amintește mult de Chișinău. Sunt chiar curios să văd cum arată „confruntarea generațiilor” la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
liniștit. Când ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îl cercetase și-l mânuise îndelung și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am făgăduit să reviu ceeace i-a făcut plăcere. I s-au limpezit ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țării. Reorganizarea Sfatului Domnesc, care cuprindea acum boieri ce îndeplineau o dregătorie, era un semn al consolidării autorității domnești. Însemna însă și o organizare mai temeinică a țării din punct de vedere administrativ. Aceste succese ale domniei lui Ștefan sunt umbrite de moartea Oltei, mama domnului. La 4 noiembrie, Oltea închidea ochii și era înmormântată la mănăstirea Pobrata. Piatra ei de mormânt va fi mutată în biserica pe care o va zidi Petru Rareș. La sfârșitul anului 1465 sau la începutul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare, atribuindu-și faptele de arme și acțiunile politice ale acestuia. Din această pricină, ca și până acum, Europa nu-și putea forma o imagine reală a împrejurărilor politice și militare din sud-estul european. Personalitatea lui Ștefan era umbrită, ca și după bătălia de la Vaslui, de scrisoarea lui Matei Corvin, prin care anunța creștinătății sfârșitul victorios al campaniei din Moldova, din anul 1476 și repunerea lui Vlad Țepeș în scaunul Țării Românești. Greul campaniei din 1476 1-a suportat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este faptul că venețienii au înțeles rolul strategic pe care-l poate juca Moldova și defensiv, dar și ofensiv, punct de vedere formulat și de Michael Bocignoli din Raguza, în 1524. Succesele politice și militare repurtate de domn au fost umbrite de o mare pierdere. La 19 decembrie 1477, Maria Asanina Paleologhina, care văzuse cum i se stinge pe rând neamul sub sabia turcului, închidea ochii la Suceava. A fost îngropată la Putna, iar pe piatra de mormânt a fost pus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
politicii antiotomane dusă de domn. Într-o lucrare, ultima mare monografie despre Ștefan cel Mare, se afirmă că letopisețele moldovenești „au transmis doar o relatare seacă și palidă, urmare a unei evidente prelucrări ulterioare, făcută cu grija de a nu umbri imaginea celui care pentru oamenii țării sale devenise „Sveti Ștefan Vodă”. Faptul că s-a acordat un credit nemeritat Cronicii moldo-germane s-a datorat girului pe care i l-a dat un savant ca P. P. Panaitescu, care l-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucrurile puse la cale de frați să poată ajunge la urechile barbarilor”. Cronicarul Matei Miechowski (Miechowita), medic al regelui Ioan Albert, relatează că s-a discutat despre „unirea regatelor, războiul împotriva turcilor și alungarea moldoveanului (extirpatione valachi)”. Pentru a nu umbri personalitatea regelui Ioan Albert din punct de vedere moral - se proiecta un război al creștinilor contra unui creștin -, istoricii poloni moderni au încercat să-l disculpe pe rege. L. Finkel a afirmat că între subiectul discuțiilor de la Lovocea și campania
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan, a fost și o reacție împotriva unui rege, în fața căruia s-a umilit, totuși, cu toate că închinarea de la Colomeea se înscria în obiceiurile lumii feudale. Înfruntându-i pe poloni, domnul a vrut să șteargă orice urmă, care ar fi umbrit dreptul lui de a domni peste o țară numai “din mila lui Dumnezeu”. Pe monezi și pe scrisori către brașoveni apare doar formula: Stephanus, vaivoda Terrae Moldaviensis. În scrisoarea trimisă principilor creștini, după lupta de la Vaslui și pe clopotul dăruit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse/ Și unde-l strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal bun sare-n crâng uscat,/ Crâng uscat frunza i-a dat,/ Mari boieri caii-și umbreau,/ Care caii își umbreau/ Tot lui...(cutare) mulțumeau”. Reluarea în patru rânduri a formulei „Cal bun sare și răsare”, adică de fiecare dată când materia trebuie să atingă un nou nivel și, prin extensie, cosmosul întreg, ne-a sugerat existența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse/ Și unde-l strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal bun sare-n crâng uscat,/ Crâng uscat frunza i-a dat,/ Mari boieri caii-și umbreau,/ Care caii își umbreau/ Tot lui...(cutare) mulțumeau”. Reluarea în patru rânduri a formulei „Cal bun sare și răsare”, adică de fiecare dată când materia trebuie să atingă un nou nivel și, prin extensie, cosmosul întreg, ne-a sugerat existența unui posibil tipar fonetic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grâu curat,/ Pe colac vadra de vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii-și pășteau”, „caii-și adăpau”. Dublu al eroului și parte constituentă a ființei ce îmblânzește fiara haosului, calul este actantul principal al minunii, dar și intermediarul dintre esență și lume, de aceea, el este cel care îndeplinește în numele călărețului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Coconi-Ilfov), adevărată ipostază a haosului invaziv. Domeniul lui este al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a lăudat/ Că nimi n-a aflat/ Pe und' se hrănește,/ Pe und' se umbrește,/ Că dânsul prujește/ Și singur își paște/ Pe-ntinsa câmpie/ Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii care tae copaci roditori îs oameni fără simțire îs niște adevărate dihănii cu chip de om. Așa s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii care tae copaci roditori îs oameni fără simțire îs niște adevărate dihănii cu chip de om. Așa s-a mai găsit un nebun care a tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un vagon de marfă de 10 tone, În gara BucureștiBasarabi, am părăsit Capitala. N-am regretat nici atunci, nici mai târziu. Capitala nu mi-a oferit decât locul și dreptul de a munci. Micile satisfacții științifice mi-au fost totdeauna umbrite de "ierarhizarea partinică" impusă de prof. G. Vrejoiu și colegii Wexler, Boiciu, Șuțeanu, Macarie, Roșca I., etc. La Îmbarcare am primit un ajutor inestimabil din partea lui Viorel Bâscă și Paulina Stoenescu, cărora le păstrez cele mai plăcute amintiri pentru clipele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de diferite, o viață și o moarte. Sar potrivi, poate, expresia, simplă, dar nu lipsită de un anume înțeles filozofic, primitiva expresie "asta-i viața". Sigur, "asta-i viața". Cu asta spunem totul. Privitor la Junimea, astăzi sărbătorită, și totodată umbrită de o durere, vreau să adaog, însă, ceva ce nu poate fi inclus în filozofia "asta-i viața". De ziua Junimii vreau să amintesc unele aspecte care o disting în peisajul cultural românesc. Junimea, trebuie să amintim la aniversarea Editurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
doctorii Purice, Vasilescu, G. Timoșca, Miki Rusu, ultimii doi deveniți, și ei, peste decenii, profesori ai Facultății de Medicină. Anii au trecut. Astăzi Nubert este o amintire, un portret clasic al anatomistului erudit, riguros, tenace, laborios, foarte exigent, dar oarecum umbrit de gloria unor predecesori ca Fr. Rainer și Grigore T. Popa. Adevărul este că Ion Nubert a fost un eminent slujitor al anatomiei (un "ancilla anatomiae", cum spuneau medievalii), identificându-se, într-o lungă perioadă, cu școala anatomică ieșeană, școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Unele pagini semnate aici de Cezar Petrescu, la începuturile activității sale, ori unele din versurile lui V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
face cunoscință: Sunt născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un ansamblu arhitectonic ce-l relevă treptat, pe măsura apropierii, dar și divers, prin jocul unghiurilor și perspectivei; nu e cazul la un “monument” care nu beneficiază decât de perspectiva celor doi ori patru metri pătrați pe care se ridică, umbrind și fiind umbrit de vecini. Se vede că, din leagăn până În mormânt, omul murdărește tot ce atinge, ca legendarul Midas; numai că acela făcea aur, nu gunoi. Timp de cinci veacuri, micul cimitir din mijlocul satului meu basarabean a mineralizat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce-l relevă treptat, pe măsura apropierii, dar și divers, prin jocul unghiurilor și perspectivei; nu e cazul la un “monument” care nu beneficiază decât de perspectiva celor doi ori patru metri pătrați pe care se ridică, umbrind și fiind umbrit de vecini. Se vede că, din leagăn până În mormânt, omul murdărește tot ce atinge, ca legendarul Midas; numai că acela făcea aur, nu gunoi. Timp de cinci veacuri, micul cimitir din mijlocul satului meu basarabean a mineralizat tot ce-a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i feri de vandalismul culegătorilor de flori de tei, de exemplu. Sau pur și simplu tăiați pentru a le folosi lemnul, În majoritatea cazurilor pentru fleacuri; sau pentru că unii oameni, care se consideră desigur zei, sunt alergici. Sau pentru că le umbresc locuința. Nu vreau decât să le amintesc că omul poate face multe, dar Întotdeauna trebuie să-l respecte și pe partenerul lui, copacul. Altminteri, avantajul efemer obținut pentru el se va transforma, pe termen lung, În dezavantaj irevocabil pentru mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai ales o creștere cantitativă: număr de școli, de elevi, de studenți (deși aici cu cei 70-80 de studenți la 10 000 de locuitori, România se situa, și sub acest aspect, printre ultimele țări europene). Toate aceste creșteri au fost umbrite însă de o multitudine de deficiențe resimțite tot mai puternic în anii '80. Începutul l-a constituit, încă din 1948, înlocuirea competenței drept criteriu pentru admiterea la liceu sau învățămîntul superior cu originea socială. S-a adăugat, apoi, ideea promovării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]