4,112 matches
-
pat. — Ceea ce e important pentru o dietă sănătoasă este să mănânci numai lucruri proaspete, cât mai apropiate de starea lor naturală și, în nici un caz, mai mult decât cere organismul. Involuntar, ochii Liviei coboară către colăcelul de grăsime ce-i umflă stola deasupra taliei. Să renunțe la isicia, acele pateuri minuscule ce ți se topesc în gură? Numai Fulvia, bucătăreasa ei, cunoaște rețeta și refuză cu încăpățânare să o destăinuie. Câte dintre prietenele ei, toate doamne din înalta societate, nu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că spaima o să-i fie sfetnic mai bun decât în găduința de care a dat dovadă față de ea și de intrigile ei interminabile. Îl depășește pe Fulcinius și trece mai departe. Abia după aceea lasă un suspin adânc să-i umfle pieptul. Casa Imperială nu are nevoie de un nou scandal. Oare Livia nu știe acest lucru? Se pare că nemulțumirea poporului nu a ajuns încă la urechile ei. Zâmbește stins. Dar când a fost plebea mulțumită? Oftează din nou. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie. Dă să se disculpe: — Le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot din aur. Își împreunează palmele într-un gest suprem de uimire. Pe Iuno! Nu a venit măcar în sandale! Antonia ce păzește? Ea n-are ochi să-i spună că așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap din cauza copilului? Se crispează ușor. Nu. Iar se îndoiește de Germanicus. Suspină cu inima grea. Prostuța! N-ar trebui să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în picioare, în semn de respect. Îi urmează ceilalți spectatori. Chiar și Agrippina se scoală cu greutate, bombănind nemulțumită. Vipsania însă ră mâne neputincioasă pe scaun. Corpul nu i mai răspunde la comenzi. Uzura minții e extremă. — Asinius Pollio, își umflă Maternus vocea din plămâni, care s-a străduit să creeze instituții trainice pentru a servi culturii și slujitorilor ei... Lacrimi îi șiroiesc nestingherite pe obraji. Obosită, Agrippina se așază la loc și-i ia mâna într-ale ei ca s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi dă mai departe: Cine l-a acuzat de fapt pe Libo și de ce? Bătrâna lui mamă clatină dojenitor din cap. Sunt lucruri pe care e mai bine să nu le știi. Claudius îi observă amuzat pe amândoi, apoi își umflă bucile obrajilor și scoate un șuierat lugubru: — Ma... magie... uuh... vrăji! Surâde satisfăcut când le vede fețele consternate. Vipsaniei i se pare că se uită prea insistent la ea. Fluturii din stomac au reapărut. O fi la curent că și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am trăit s o aud și pe asta! ironizează în continuare Sallustius Crispus. De data aceasta, Titus Livius nu-i mai acordă nici o atenție nepotului confratelui său. Umflă pieptul. — Un corp omenesc este frumos abia atunci când nu îngă duie să i se vadă venele și să i se numere oasele, ci își umple mem brele cu un sânge potolit și sănătos, se acoperă cu mușchi și ocrotește nervii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Proștii vor crede că se mulțumește să-și înlăture rivalul. O să ezite un timp. Chicotește. Din dragoste pentru soția sa. Să dea impresia că dorește s-o țină în continuare în casă. Dar o să aibă grijă ca zvonul să se umfle, va pune în circulație mici detalii picante, până când indignarea îi va face pe ceilalți să l acuze de toleranță. Îl vor îndemna să stăruie în acuzare. Abia atunci o va face. De nevoie. Pentru ca toată lumea să creadă că Vipsania a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că e maleabil dacă îl iei cu binișorul. Va trebui însă să-i scoată și cu cleștele din gură, la nevoie, motivul pentru care l-a turnat Flaccus Vascularius. Principele nu-l cunoaște. Bănuiește mâna Liviei, dar nu știe de ce. Umflă pieptul. E bine să-i facă un serviciu împăratului. Așa nu va bănui nimic și, în plus, cu cât află mai multe secrete, cu atât îl va putea înfrunta pe Tiberius Nero mai bine la momentul oportun. Se urcă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frânge elanul creator. Ce-ar fi să cheme un scrib? Să vină cu tăblițele de scris și să noteze ideile care i au trecut prin minte în timp ce discuta cu Scribonius Libo? Dacă mai amână, le poate uita. Pieptul i se umflă. Inspirația îl atinge cu aripile ei. Așa va face. Se va întoarce la preocuparea lui principală. Oratoria judiciară. Rămâne o clipă nemișcat. Ce stil să adopte pentru proces? Nu e întotdeauna bine să fii războinic și polemic. După cum pământul trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul matroanei romane. Severă cu ea însăși, înainte de a pretinde bună-cuviință de la ceilalți. N-o vezi purtând ni mic altceva decât veșmântul decent al femeilor măritate, și doar din țesătură de lână, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i dea din nou târcoale. Murmură înduioșat numele drag: Mariamne! Și tu te simți singură în patul rece? Poate încă te mai gândești la mine. Nu ți se pare și ție noaptea nesfârșit de lungă? Pe neașteptate, inima i se umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură și-l așteaptă. Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să rămână pe veci al lui. Căci celelalte bunuri vor reveni unuia sau altuia după ce va muri. Numai acesta, odată al său, nu va înceta niciodată să-i apar țină. Pieptul i se umflă, respirația redevine precipitată. Știe bine că are spiritul și talentul să reușească. Își lasă brațul drept inert în jos, să se bălăbănească în voie. Dacă nu i-a fost hărăzit să și trăiască viața în desfătare, alături de femeia pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rolul de binefăcător și beneficiar se schimbă constant în funcție de interesul mutual, interes întărit printr-un cod de onoare bazat pe reciprocitate și pe plata strictă a foloaselor obținute. Probabil a sosit momentul să-și plătească datoria. Un suspin dureros îi umflă pieptul. De voie, de nevoie, este și el prins în această rețea de patronaj și prietenie care unește ca un liant haosul stratificărilor sociale, de la senatori la cavaleri, la nobilimea locală și tot drumul în jos până la funcționarii publici și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La auzul acestui nume, inima tânărului se umflă dureros. Îmbelșugată, într-adevăr, este Arabia fericită, oftează adânc pentru a se elibera de greutatea din piept. Atavismul idumean se trezește în el. Închide ochii și, pentru o clipă, simte din nou sub tălpi fierbințeala pământului aceluia roșu-lăptos, orien tat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asinius Gallus, ținându-și băieții pe după umeri. S-a așezat strategic în apropierea Agrippinei și a lui Germanicus. Doar se laudă peste tot că fiii lui sunt verișori cu prinții imperiali! Vipsania însă nu e nicăieri. Un suspin dureros îi umflă pieptul. În fiecare an, când se întoarce din campanie, încearcă să o vadă. Măcar pentru câteva clipe. Degeaba. Și totuși, înainte de a pleca la Rhodos reușea din când în când, chiar dacă toți aveau grijă să nu-i invite niciodată împreună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ești sigură, atunci sunt și eu, spune Geraldine. Oricum, tu ai bilet spre Los Angeles. Ești convinsă că nu mă poți îndesa în valiza ta? Ne uităm amândouă în jos la valiza mea, atât de plină, că toate părțile sunt umflate. ― Foarte sigură, râd eu, deși... ce n-aș da să poți veni cu mine. ― Ai grijă, spune Geraldine, dându-i o altă îmbrățișare. În timp ce Geraldine o vede pe Jemima plecând, își dă seama că-i va duce cu adevărat lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare să-o spun, dar Dumnezeu încă n-a prins rădăcini în Japonia. Din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de atâta trai îmbelșugat, arhiepiscopul ne-a întâmpinat binevoitor la început, uitându-se plin de curiozitate la cei patru soli care tăceau mâlc cu chipurile lor bățoase, după cum e obiceiul japonezilor. Apoi le-a pus întrebările obișnuite despre Japonia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asemenea, binevenită pentru mine. O să-mi fie mai ușor în călătoria ce va urma să fac totul după bunul meu plac, doar cu tânărul Nishi Kyūsuke, cu Hasekura Rokuemon care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe Tanaka răstindu-se la Matsuki, încerc să-l domolesc. Însă altceva mă îngrijorează pe mine. E vorba de răzmerițele stârnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-te jos și termină-l. — De ce să nu trag de aici? — Nu tragi Într-un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era Început sau sfârșit. Căruțele erau Încărcate cu tot ce aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi până la piele, se țineau pe lângă căruțe, strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și copii stăteau În căruțe, Îngrămădiți printre saltele, oglinzi, mașini de cusut și boccele. O femeie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
facă altă plută din ei. Pe de altă parte, era posibil să nu vină nimeni să-i ia, deoarece câțiva bușteni ar fi costat mai mult decât făceau. Și dacă nu-i lua nimeni, buștenii rămâneau pe mal până se umflau de apă și putrezeau. Tatăl lui Nick presupunea mereu că asta o să se-ntâmple, așa că angajă câțiva indieni să vină să-i taie cu fierăstrăul și să-i despice În așchii și butuci de ars În cămin. Dick Boulton coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]