2,033 matches
-
pierd. Ești deosebită, ești frumoasă! - Și eu am nevoie de tine, zise Nicole scăpând ușor un oftat, iar spre rușinea ei simți că se înmoaie toată pe dinăuntru, topindu-se la amintirea timpului în care se cunoscuseră. Buzele îi păreau umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste. Ziua următoare promitea să fie mult mai caldă și senină. Părul și-l strânse într-o coadă de cal și își puse o bluză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aveai tu mai bun în studenție, dar văd că... Nu numai că ți-ai murdărit tu conștiința, dar vrei să mi-o murdăresc și eu. Cum ai putut să-mi ceri așa ceva cînd tot azi, mai de dimineață, spuneai vorbe umflate referitoare la băiatul ăsta: "Noi, combinatul, am creat condiții afirmării unui tînăr talent"... iar acum îmi spui c-o să primească locuință cînd o să-ți vezi tu ceafa... Să-ți fie rușine, Brîndușa!... Și ție și celorlalți ca tine clică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de durere; pe urmă Maria, Mișu Michail, Pauline, până la șapte și jumătate. Am ieșit cu Maria să cumpăr hârtia asta de scrisori, prea albastră, și m-am întors. Casa, prea tăcută, m-a întâmpinat ca un reproș mut. Greoi și umflat, Mișu Michail, instalat la birou, scria o scrisoare ca să-mi explice ce trebuie să fac ca să redobândesc Crușețul . Poftă nebună să-l rog s-o ia din loc cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într o stare necunoscută
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sper ori să se termine cu asta, ori să purtăm toate. [...] Duminică, 7 martie [1948] După ce am scris cartea poștală duminicală, am să pălă vrăgesc nițel pentru pura plăcere de a vorbi cu tine, cu ră suflarea tăiată, cu gleznele umflate ca ale unui cal de muncă normand; am vizitat azi 80 de case cu două și cu trei etaje; am urcat și am coborât atâtea trepte că, puse una peste alta, m-ar apropia mai mult de Dumnezeu, care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne întâlnim în Sloane Square, să bem un ceai. Când ajung, locul e înțesat de turiști și nu reușesc să o zăresc. Apoi mulțimea se împrăștie și o văd stând la fântână, cu soarele în părul blond și cel mai umflat pântec imaginabil. În clipa în care o văd, sunt gata să mă reped la ea și să strig „O, Doamne, Suze, ce coșmar!“ și să-i povestesc totul. Însă în clipa următoare mă opresc. Așa cum stă acolo, arată ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să sufere pe ovrei”. Una dintre ele era să le Încâlcească barba : „Într-o seară - Își aduce aminte Ion Ghica din vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O Întâmplare interesantă descrie Mihail Sadoveanu În romanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca atare, este „deprins a umbla cu caii”. Prin urmare, „În loc să-l lege jidovii de picioarele calului”, Sfântul Gheorghe „se aruncă cât ai bate din palme pe cal, și de acolo Înainte : noroc și sănătate, lasă pe jidovi cu buzele umflate și cu gura căscată” <endnote id="(113, II, p. 300)"/>. Cu toate că legendele populare românești rețin unele elemente cu caracter istoric - și anume că Sfântul Gheorghe a fost un soldat creștin În armata anticreștinului „Împărat Viclețian [= Dioclețian]” <endnote id="(113, II
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În continuare alte aspecte referitoare la cel În cauză”. „Sărmanul” locotenent nu a avut prea mult timp la dispoziție pentru a-și Înregistra declarațiile informatorilor deoarece, după numai o săptămână de la luarea În stăpânire a camerei, a rămas cu buzele umflate rău atunci când i-am spus că ar fi timpul să-și caute alt culcuș deoarece am nevoie de locuri de cazare ca de aer. e. „Ne interesează În mod deosebit următoarele(...)” Cu mult timp Înaintea acestui sfârșit lamentabil a misiunii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ceva de apărare cu ea. Chita, cu toți hormonii, acceptă să fie atinsă doar de Pancho și de Karina și asta doar când vrea ea și în doze mici. Într-o seară, Karina, jucându-se cu Chita, îi atinge pieptul umflat și o irită, la care Chita reacționează prompt, întinde o labă, apucă un smoc de păr al Karinei, îl smulge violent și fuge pe acoperiș, în țipătul de durere al Karinei. A doua zi Karina îmi povestește cum dis-de-dimineață, la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în jur de 15, ci în jur de 40-45 de ani, că sînt oameni sofisticați : ce probleme sînt astea ? Nu sînt probleme de telenovelă pe alea (boli, condiții sociale diferite etc.) le pot înțelege. Sînt probleme de sitcom tratate solemn, umflate. Dacă reputația de serial deștept pe care și-a cucerit-o Sex and the City are vreo explicație, din această versiune cinematografică nu se înțelege care ar fi aia. Filmul n-are umor, are un set de tehnici pavloviene de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a derulat și alte afaceri cu Credit-Bank, păguboase pentru bancă: a comandat, la un preț triplu față de cel oferit de alți furnizori, săculeți pentru ambalat bani, într-o cantitate suficientă pentru următorii o sută de ani; tot la prețuri mult umflate, Gigi Kent a mai furnizat băncii: fișete, calculatoare și sisteme de alarmă. În materie de credite preferențiale, Gigi Kent a beneficiat de 8,5 miliarde lei, 5,8 milioane USD și 2 milioane DM, prin intermediul vicepreședinților Tudor Stanica și Steriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Faptul că la comanda armatei se găsea gen. Nicolae Spiroiu - un agreat, pe atunci, al PDSR - iar gen.mr. Florentin Popa de la "Direcția de Înzestrare a Armatei" (implicat în afacerea "Motorola" și a achiziționării unor tancuri rusești, depășite, la prețuri umflate) se află și el în grațiile regimului Iliescu, a făcut ca afacerea "Țigareta 1" să fie repede mușamalizata. Gen. Florentin Popa a declarat că nici macar n-a avut habar despre înțelegerile cu firma Ema Trading sau de închirierea depozitelor armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ani. M-a surprins felul În care mi-a strâns mâna: nu observasem oare niciodat) c) mâna Îi era mutilat)? Dou) degete Îi fuseser) amputate. Figură Îi e la fel inteligent) și plin) de energie că Întotdeauna. Are nasul cam umflat, c)rnos și brobonat, un fel de nas topografic. Seam)n) cu tipul de om pe care cei din anii ’20 Îi numeau „petrec)reți”, cei care caut) numai distracțiile - cei care, cu p)l)riile lor de pâsl) cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și mai st)team de vorb). Durerosul subiect nu era niciodat) evitat. Îl Întrebăm ce mai fac copiii. Nu dormeau bine. El și soția lui st)teau treji toat) noaptea cu ele, pe rând. Așa c) fața lui era adesea umflat) de nesomn, congestionat); ochii Îi erau și ei umflați; era r)gușit, cu greu se putea Înțelege ce spune, pentru c) le citea fetelor povești. Spunea, aproape f)r) glas, cât sufereau, cât de mult Înțelegeau copiii. P)rea c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era niciodat) evitat. Îl Întrebăm ce mai fac copiii. Nu dormeau bine. El și soția lui st)teau treji toat) noaptea cu ele, pe rând. Așa c) fața lui era adesea umflat) de nesomn, congestionat); ochii Îi erau și ei umflați; era r)gușit, cu greu se putea Înțelege ce spune, pentru c) le citea fetelor povești. Spunea, aproape f)r) glas, cât sufereau, cât de mult Înțelegeau copiii. P)rea c) Își dau seama c) vor muri. Apoi, cu lacrimi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Miss Clayton sau Mademoisellei, pentru a mă dezbrăca. În casa noastră de la țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip, dacă pneurile erau suficient de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară pe partea din spate a cadrului, Împingea cu piciorul drept, de cealaltă parte, roata din spate și după trei sau patru asemenea impulsuri (Între timp bicicleta era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal (Ia uită-te, conașul nu mă cunoaște)“ - și atunci a fost singura dată când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe al meu iubit, De ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită - că pe ele crescuseră ciorchini de căpșuni, în straturi suprapuse, formând un conglomerat de excrescențe, de bube vegetale uriașe, roșii, verzi. * În preajma unui An Nou, înainte de 1977
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Partidului și producțiile de cereale la hectar trebuiau să fie sporite. Producțiile creșteau, dar nu pe câmp, creșteau pe hârtie, iar poporul mânca ce rămânea după ce se trimitea la export cea mai mare parte. Nu mai rămânea nimic, decât cifrele umflate ce se raportau. Cifrele nu țineau de foame. Cozile erau din ce în ce mai mari, copiii din ce în ce mai flămânzi și mai slabi, iar oamenii cu fiecare zi mai triști, mai cenușii. Când deschideai televizorul, în puținele ore cât nu era curentul întrerupt, auzeai doar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]