23,058 matches
-
asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al creației principiul feminin, mistere care se interferează în acea evoluție fenomenologică în trei momente viață, moarte, renaștere. Inaudibilă fizic, muzica rămâne unica realitate, umplând atât spațiul lăuntric, cât și pe cel exterior și confundând totul în aceeași vibrație a negrăitului. Starea inefabilă generată de cânt, în forma ei cea mai înaltă, mai pură, mai "creatoare" este o stingere inițiatică purificatoare ducând spre înviere într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decât prin magia orfică: Cuvântul Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să fie: Un univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu s-a născut încă". Este unul din poemele cele mai încărcate de suflu cosmic din literatura universală: Acele păsări fără lăcaș, Zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm necunoscut la altul neștiut aleargă! Tot golul este umplut de Cosmosul înaripat Și de cântecul său unic: "Nu aici! Nu aici! Mereu în altă parte ! Altunde ! Mereu dincolo ! * Dintre poeții români ai suflului cosmic, în afară de Eminescu, se detașează Lucian Blaga și Vasile Voiculescu. Acesta din urmă, în Ultimele sonete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă universalitatea stărilor afective și lucrurilor se menține în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita lucrurilor se estompează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă. ... La atingerea nepieritoare a mâinilor tale inima mea își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri și evuri trec încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri și evuri trec încă și tu te reverși necontenit, și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din sufletul meu se vor adăuga la armonia anotimpurilor tale; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Esquire, Harper’s Bazaar, Elle, The One, Cosmopolitan. Cu câteva zile înainte de dispariția mea, orașul a experimentat cea mai călduroasă lună aprilie din ultimii cincizeci de ani. Aparatele de aer condiționat au fost puse în funcțiune și străzile s-au umplut, pe neașteptate, de pantaloni scurți. Erau de toate culorile și se opreau la semafoare într-o harababură de nedescris, atât erau de nerăbdători să circule, pestriț, pe la soare. În data de 25, o femeie a fost dusă la spital, deshidra
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost conceput în acele zile, ne-am hrănit din ființa ei nepusă pe hârtie toată copilăria, ascultând o pe mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi aduc aminte că am căutat obsesiv o braserie care să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mă dau jos la Romană și îmi e rușine să-i las mai mult, deși aș vrea. Niciodată n-am fost bun la ches tiile astea. Mă plimb puțin aiurea. Mi-e frig și mă îngrozește ideea că trebuie să umplu cumva tot timpul ăsta până diseară. Îmi verific telefonul. E curios cum înainte îmi imaginam că, atunci când o să am timp, o să fac aia și aia, o să fiu liber, o să colind așa, de capul meu, și o să mi fie bine. Ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ele ca femeia cea tânără și copilul ei blond, care uitase cu totul gustul de vanilie. Martie venise cu o vizită la Bordeaux, după vin. Plecase cu François, băcanul. Pentru prima oară, după luni de zile, Ivan își simțise plămânii umplându-i-se de aer. Mireasma ademenitoare a vinului trezise în el rețete de curcan umplut cu smochine și doruri după ciocolata sud americană, în care clocoteau ardei iuți și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vanilie. Martie venise cu o vizită la Bordeaux, după vin. Plecase cu François, băcanul. Pentru prima oară, după luni de zile, Ivan își simțise plămânii umplându-i-se de aer. Mireasma ademenitoare a vinului trezise în el rețete de curcan umplut cu smochine și doruri după ciocolata sud americană, în care clocoteau ardei iuți și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înfrunte dușmanii și altfel decât cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui se poate rostogoli oricând pe o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în tâmplă. — David? Ca un camion pe ploaie. Greoi și totuși capabil să gliseze. — Te rog
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact două degete de tavan. Atunci Ivan știe că s-a făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și, pentru asta, e nevoie de ajutorul a treizeci de desenatori și cinci maeștri tapiseri. Ghețarii Nordului sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alexandre, se lăsa prins într-o poveste aproape compulsivă cu o fată încă imposibil de deslușit, la trei săptămâni după ce legătura lor se oficializase în fumul unei țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei halucinante cu plante
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de scoică pe punctul de a și naște perla, poate, dar nu. Primeau clătite cu anason și dulceață de smochine, făcută de însuși rusul. Tăieței cu lapte de migdale și petale de trandafiri. Gogoși cu cireșe la mijloc. Pere coapte, umplute cu scorțișoară și miez de nucă. Erau bune, minunate, chiar, dar prea puțin pe placul unei adunături sclifosite, care dădea o avere pe bilet numai ca să-și facă poză pe puntea faimosului vas-ghețar, unde un misterios descendent al țarilor ruși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fiul i-au spus Isabel. Fără să-și fi vorbit. Pur și simplu nu a existat, nici o clipă, gândul la alt nume pentru ea. În anul acela, Musa a călătorit pentru prima oară, după mult timp, la Damasc și a umplut cu aur cuferele sultanului (care nu mai e, de mult, Al-Walid, ci Hișam). Așa apare Isabel la segunda. A patra cafea. E frig acasă la Alex. După ce a adormit de câteva ori în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă puțin. Așteaptă-mă. Acum câțiva ani, treceam zilnic pe lângă un zid pe care scria
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți guvizii, cum se înspica în griuri calde carnea roz a somonului cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64!), că păstrăvul ales de prim-ajutorul de bucătar nu era din cel mai bun soi sau că încărcătura de caracatiță fusese jumătate aruncată peste bord, pentru că-și schimba culoarea și um pluse de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni vindecătoare, de gastronomie orientală și de pomezi parfumate, care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să rămân o carcasă fără sunet, este că te iubesc și te vreau înapoi, nu în viața mea, ci în a ta, într-o viață în care să-ți fie bine și în care să... să crești, știi? Să te umpli de lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]