8,054 matches
-
subordonat Angevinilor. În Diplomă se vorbește despre "restaurarea țării noastre a Moldovei (terra nostra Moldavensis)" și readucerea "pe calea statornicei credințe...a românilor răzvrătiți", ceea ce atestă că regele Ludovic considera drept legitimă suzeranitatea ungurească asupra țării din răsărit. Prezența regelui ungar în Transilvania, în iarna 1359-1360, a fost determinată și de evenimentele din Moldova. Faptul că regatul Ungariei făcuse mari eforturi pentru a reuși supunerea populației românești est-carpatice a fost consemnat și în Cronica lui Ioan de Târnave.31 Intervenția polonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eșecul încercării regelui Cazimir III de a instaura în Moldova un domn devotat Poloniei, puterea în țară a fost deținută în continuare de voievodul Petru. Acesta reușise să-și înlăture rivalul cu ajutorul "provincialilor unguri", demnitari din teritoriile răsăritene ale regatului ungar. Deoarece între Ungaria și Polonia nu se ajunsese la o înțelegere cu privire la orientarea politică a teritoriilor dintre Carpați și Nistru, după smulgerea ei prin luptă din sfera de dominație a Hoardei de Aur, s-au ivit divergențe între ele în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin luptă din sfera de dominație a Hoardei de Aur, s-au ivit divergențe între ele în această privință. Deși Petru beneficiase, în expediția din 1359, de sprijinul feudalilor unguri de la graniță, nu se bucuira de încrederea deplină a Coroanei ungare. De aceea, pentru a-și asigura controlul asupra Moldovei, regele Ludovic a preferat să sprijine înlocuirea voievodului autohton, Petru, cu un conducător din Ungaria, devotat politicii sale. Impunere voievodului român Dragoș, originar din Maramureș, la conducerea formațiunii statale din Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele catolice (aflate în avangarda creștinătății) au încercat să readucă teritoriile extra-carpatice în sfera lor de dominație. Conform surselor istorice, ambele intervenții externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de peste munți, din regatul Ungariei, n-a fost întâmplătoare și este exclus ca aceasta să fi avut loc în urma unei expediții vânătorești, cf. legendei. Gratificațiile acordate de regele Ludovic unor nobili maramureșeni sugerează o expediție militară organizată din inițiativa curții ungare, prin folosirea elementului românesc de dincolo de munți. Prezentarea evenimentelor din 1359 ("descălecatul") de către tradiția istorică, în care rolul principal i-ar fi revenit lui Dragoș, este în dezacord cu sursele istorice contemporane. Astfel, chiar din textul diplomei din 1365, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul Dragoș și centrul în care și-a fixat capitala a preocupat pe istoricii români. Se admite, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Siret. Oricum ar fi fost, Dragoș și marca condusă de el erau creația politică a regelui Ungariei. Dependența lui Dragoș, perceput ca un simplu "căpitan regal", și a urmașilor săi, Sas și Balc, fiul și nepotul lui, de coroana ungară, contravenea în fond aspirațiilor românilor de la est de Carpați la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dependența lui Dragoș, perceput ca un simplu "căpitan regal", și a urmașilor săi, Sas și Balc, fiul și nepotul lui, de coroana ungară, contravenea în fond aspirațiilor românilor de la est de Carpați la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care au acționat pentru îndepărtarea urmașilor lui Dragoș și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechi" (Iorga), considerat "infidel", de izvoarele ungurești, încă din 1343 (DIR C, sec. XIV, p. 157-158). Considerat "indezirabil" în Maramureș, nereușind să mai apere libertatea acestuia, voievodul Bogdan s-a alătuurat acțiunii politice a românilor din Moldova îndreptată împotriva coroanei ungare. Folosindu-se de faptul că regele Ungariei, Ludovic de Anjou, era angajat în război împotriva Veneției și în problemele din sudul Dunării, după moartea lui Ștefan Dușan al Serbiei, voievodul Bogdan a trecut munții în fruntea luptătorilor săi maramureșeni. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Bogdan sunt dificil de precizat: o stare conflictuală cu regele Ludovic sau comitele Maramureșului, dar o altă ipoteză ar fi chiar reușita lui Dragoș și a grupului său de a accede la conducerea voievodatului (mărcii) din Moldova. Cronicarul regelui ungar Ioan de Târnave arăta (scria) referitor la acțiunea lui Bogdan: "Bogdan, voievod român din Maramureș, adunând pe ai săi a trecut în taină în Țara Moldovei, ce era supusă Coroanei ungurești, dar din cauza vecinătății tătarilor era de mult timp părăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și urmașul lui Sas. Deși letopisețele interne moldovenești nu-l menționează pe Balc în șirul domnilor țării, unii istorici îl consideră succesorul lui Sas. Nici din documentele cancelariei ungare nu rezultă că Balc ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și a fiilor săi s-a produs imediat după moartea lui Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronologie a descălecatului, ei afirmă că venirea lui Bogdan și întemeierea Moldovei s-a produs, de fapt, în 1364, 1363 sau 1362-1365. Pentru fixarea cronologică a "descălecatului" lui Bogdan și a victoriei sale în noua țară sunt utile diplomele cancelariei ungare, din 20 martie 1360 și 2 februarie 1365. Întemeierea statului est-carpatic de Bogdan nu putea avea loc decât între 1360-1365, în 1363 sau 1364; cronicile slavo-române amintesc "descălecatul" lui Dragoș la 1359, dată urmată de alți șase ani (domnia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a anihila revolta (mișcarea) autonomistă din Moldova și implicarea în disputele politico-militare din sudul Dunării, nu a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o asemenea înțelegere s-a încheiat și între Ungaria și Țara Românească, tot după un conflict militar. Dacă o reconciliere diplomatică și politică între Ludovic și Bogdan nu pare verosimilă, recunoașterea suzeranității ungare s-a produs cu certitudine în timpul urmașului său.36 Mijloacele prin care domnul Moldovei, Bogdan, și-a întărit poziția politică nu ne sunt cunoscute. A căutat el un sprijin politic și diplomatic și-n altă parte, pentru a se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însemna și o recunoaștere politică din partea Poloniei sau Ungariei. Episcopia de Milcov, în sudul țării, activată încă la sfârșitul secolului al XIII-lea, era în atenția Sf. Scaun-actul papal spune: pentru "partea numeroasei nații românești care locuiește la hotarele regatului ungar de către tătari", aceasta fiind Moldova. La 1374, este numit un episcop franciscan, Antoniu de Spoleto, care urma să locuiască în Siret, noua capitală a Moldovei, iar în țară au pătruns călugări franciscani și dominicani. În acest mod, Moldova era încadrată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se consolideze și în armătura ei instituțională laică și ecleziastică. Era necesar ca noul stat să recupereze sudul țării. Absența unor izvoare mai bogate nu ne îngăduie o imagine completă a statului est-carpatic până la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
I., Individualitatea istorică a Transilvaniei, în Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72. Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., XVIII, 1936, p. 83-114. Idem, Un voievod al Transilvaniei în luptă cu regatul ungar: Ladislau Khan (1291-1315), în vol. "Fraților Al. și I. Lapedatu", București, 1933. Lupșa Șt., Catolicismul și românii din Ardeal și Ungaria până la 1556, Cernăuți, 1929. Macrea D., Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu, 1942. Madgearu Al., Românii în opera Notarului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
derivare este inexactă, deoarece originea românilor se leagă de cucerirea Daciei de către Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază subiectul, vădind erudiția scriitorului, dar nu și talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea operei este încorporarea unor capitole întregi din cronica lui Grigore Ureche - în compilația lui Simion Dascălul
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
, Sibiu - 12.III.1982, Budapesta), istoric literar și traducător ungar. După primii ani ai copilăriei petrecuți la Cluj și Ineu, face școala primară și liceul la Orosháza (Ungaria) și studii superioare la Facultatea de Filologie a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta. Lucrează la Biblioteca Națională „Széchenyi” (1950-1957). Este apoi profesor
BELLA György (2.XII.1923. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]
-
după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce le avuse pîn-acuma, îi concese dreptul de-a-și alege singură egumen, drept pe care în același hrisov îl recunoaște și pentru mănăstirea Tismana. Și din partea ungară mănăstirea Vodița se bucura de-o tratare prietenoasă; căci în anul 1418 regele și împăratul Sigismund dădu călugărilor voie de-a căuta pe teritoriu unguresc atât pășune pentru vite cât și orice le-ar mai fi trebuit din ale traiului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unui obiect abia tratat în mod estraordinar și cât se poate mai pe deasupra. În afacerea acestui proiect privitor la școalele secundare I. P. S. S. Miron Roman, arhiepiscop și mitropolit al românilor răsăriteni din Ardeal și Țara Ungurească, a adresat Camerei ungare un memoriu din care "Pesther-Lloyd" estrage următoarele: Caracterul principal al proiectului de lege relativ la școalele secundare consistă -- în aparență - în egala îndreptățire a tuturor confesiunilor; dar acest caracter nu esclude contrazicerea aparentă că proiectul culminează în tendența de-a maghiariza
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
legiuitoare a Ungariei, reprezentațiune în care se esprimau rezervele bine accentuate ale bisericii române a răsăritului în contra unui proiect de lege privitor la școalele secundare. Prin acest proiect se propunea a se introduce, în contra legii naționalităților, în contra chiar a Constituției ungare și în contra Statutului Organic sancționat de M. Sa Împăratul, limba maghiară ca limbă de propunere în școalele confesiunilor nemaghiare și degradarea limbii române la rangul de studiu facultativ, de cari autoritățile scolastice să poată până și dispenza pe elevi, chiar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deși au câștigat Dobrogea, este numai un râu de graniță. 93 {EminescuOpXIII 94} {EminescuOpXIII 95} Dacă "Romînul" se plânge contra acuzărilor și amenințărilor unor foi austriace față cu România, el întru atâta are dreptate, că unele organe oficioase, mai ales ungare, și-au vărsat focul cam prea energic pentru atitudinea guvernului din București în cestiunea dunăreană. Dar o foaie care ea însăși se pierde într-o violență așa de inutilă n-ar trebui tocmai să se mire că și altora li
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o idee exactă despre valoarea ce-o are cetățenia maghiară. În comitatele ce s-au ținut de granița militară lipsește factorul însemnat vulgar care, în alte comitate, cu limbi amestecate, e purtătoarea nestrămutată a ideei naționale. Ar fi afacerea administrației ungare din nou introduse de-a face, prin activitate spornică și dezinteresată, ca nouăle relațiuni să devie prețioase și plăcute oamenilor, de-a le arăta că soarele Constituției, care le luminează și lor, nu este numai o iluzie, ci un astru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]