KorAP: Find »[drukola/base=ungur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...258 >

6,447 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

care, în 933, a înfrânt pe unguri la Merseburg. Dar, în 934, în alianță cu pecenegii, ei au organizat o mare expediție împotriva Imperiului Bizantin, alte incursiuni au loc în 943, 957 și 961. După moartea regelui Henric, în 936, ungurii au reluat atacurile spre apusul Europei și au pătruns în Germania, Italia, Franța și chiar Spania. Dar sfârșitul atacurilor lor distrugătoare în Apus era aproape! Regele Germaniei, Otto I, viitorul împărat, i-a surprins pe unguri la asediul Augsburgului și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regelui Henric, în 936, ungurii au reluat atacurile spre apusul Europei și au pătruns în Germania, Italia, Franța și chiar Spania. Dar sfârșitul atacurilor lor distrugătoare în Apus era aproape! Regele Germaniei, Otto I, viitorul împărat, i-a surprins pe unguri la asediul Augsburgului și, în anul 955, la Lechfeld, într-o mare bătălie, le-a provocat o înfrângere zdrobitoare, care a pus capăt definitiv atacurilor întreprinse în Apus. Dar ungurii au organizat atacuri și la est de Tisa, datorită salinelor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Regele Germaniei, Otto I, viitorul împărat, i-a surprins pe unguri la asediul Augsburgului și, în anul 955, la Lechfeld, într-o mare bătălie, le-a provocat o înfrângere zdrobitoare, care a pus capăt definitiv atacurilor întreprinse în Apus. Dar ungurii au organizat atacuri și la est de Tisa, datorită salinelor de-aici, zăcămintelor aurifere și terenurilor de pășune din Crișana, Banat și Transilvania, unde ființau voievodate româno-slave, conduse de duci (voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Tisa, datorită salinelor de-aici, zăcămintelor aurifere și terenurilor de pășune din Crișana, Banat și Transilvania, unde ființau voievodate româno-slave, conduse de duci (voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul secolului al X-lea, de războinicii unguri, iar teritoriile respective au devenit tributare ungurilor, noii stăpâni ai regiunii, fără a fi efectiv cucerite (supuse). Concret, în Panonia și în Transilvania, ungurii au aflat, în momentul așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aurifere și terenurilor de pășune din Crișana, Banat și Transilvania, unde ființau voievodate româno-slave, conduse de duci (voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul secolului al X-lea, de războinicii unguri, iar teritoriile respective au devenit tributare ungurilor, noii stăpâni ai regiunii, fără a fi efectiv cucerite (supuse). Concret, în Panonia și în Transilvania, ungurii au aflat, în momentul așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este consemnată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul secolului al X-lea, de războinicii unguri, iar teritoriile respective au devenit tributare ungurilor, noii stăpâni ai regiunii, fără a fi efectiv cucerite (supuse). Concret, în Panonia și în Transilvania, ungurii au aflat, în momentul așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este consemnată în două izvoare istorice: cronica ungară a Notarului anonim (Anonymus) și cronica rusă a lui Nestor. După

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
între Someș și Mureș, cu centrul la Biharea, cel condus de Gelu, din Podișul Transilvaniei, la sud de Someș, și cel din Banat, între Mureș și Dunăre, condus de Glad. Toate aceste formațiuni statale sunt supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Biharea, cel condus de Gelu, din Podișul Transilvaniei, la sud de Someș, și cel din Banat, între Mureș și Dunăre, condus de Glad. Toate aceste formațiuni statale sunt supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
formațiuni statale sunt supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux ultrasilvanus"-acesta se opune la Porțile Meseșului și la râul Almaș, fiind apoi ucis. Reședința sa era pe Someș, la Dăbâca (Cluj), iar supușii săi s-au subordonat ungurilor conduși de Tuhutum. Glad (Vlad), originar din Vidin, se pare că era slavo-bulgar, avea reședința la Orșova ("Urscia") și o fortificație la "Keve" (Cuvin)-spre Bulgaria, iar armata sa era alcătuită din pecenegi, bulgari și "blaci" (români). Cronica lui Anonymus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-spre Bulgaria, iar armata sa era alcătuită din pecenegi, bulgari și "blaci" (români). Cronica lui Anonymus, datată secolul al XII-lea, reproduce o veche tradiție despre supunerea populației româno-slave din Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se apucară să lupte cu vlahii și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o veche tradiție despre supunerea populației româno-slave din Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se apucară să lupte cu vlahii și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se apucară să lupte cu vlahii și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un eveniment decisiv: creștinarea lor. La început, ungurii au primit printre ei în vederea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un eveniment decisiv: creștinarea lor. La început, ungurii au primit printre ei în vederea convertirii, misionari greci (bizantini). În a doua jumătate a secolului al X-lea, ducele (principele) Gyula mergea la Constantinopol, unde se boteza în ritul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un eveniment decisiv: creștinarea lor. La început, ungurii au primit printre ei în vederea convertirii, misionari greci (bizantini). În a doua jumătate a secolului al X-lea, ducele (principele) Gyula mergea la Constantinopol, unde se boteza în ritul bisericii răsăritene și, la înapoiere, aducea cu sine ca episcop al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au primit printre ei în vederea convertirii, misionari greci (bizantini). În a doua jumătate a secolului al X-lea, ducele (principele) Gyula mergea la Constantinopol, unde se boteza în ritul bisericii răsăritene și, la înapoiere, aducea cu sine ca episcop al ungurilor pe călugărul Ierotei, apoi se înființa o mănăstire cu monahi aduși de la Bizanț. Însă, în ciuda acestei creștinări inițiale, adevărata convertire (creștinare), durabilă și masivă, de sus până jos, s-a făcut sub tutela bisericii romane și a papalității. Această a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și o delegație de prelați pentru a organiza noua biserică ungară. În anul 1001 a avut loc încoronarea lui Ștefan ca rege creștin (apostolic) al Ungariei. Creștinarea din jurul anului 1000 deschidea o nouă eră în istoria Ungariei-prin această mare operă, ungurii au intrat în comunitatea statelor și popoarelor europene civilizate. Altminteri, ungurii ar fi pierit ca popor, precum hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În anul 1001 a avut loc încoronarea lui Ștefan ca rege creștin (apostolic) al Ungariei. Creștinarea din jurul anului 1000 deschidea o nouă eră în istoria Ungariei-prin această mare operă, ungurii au intrat în comunitatea statelor și popoarelor europene civilizate. Altminteri, ungurii ar fi pierit ca popor, precum hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XI-lea. El avea reședința la Morisena (Cenad), pe Mureș, unde era și o mănăstire cu călugări greci, era un stăpânitor mândru și puternic, bogat, dar el va fi învins și ucis, iar stăpânirea sa inclusă la Ungaria. În timpul acesta, ungurii și-au păstrat modul de viață nomad tradițional, caracterizat prin pendulări sezoniere, în căutarea de pășuni-comunitățile nomade se deplasau din câmpia Dunării și a Tisei spre zone mai înalte. După ce au pătruns în teritoriile din est, de-a lungul văilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și a sării. Modul de viață nomad și tendința spre sedentarizare se manifestă spre sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, stimulată și de adoptarea creștinismului latin, în jurul anului 1000, sub regele Ștefan cel Sfânt. Pătrunderea ungurilor la est de Tisa, în Crișana, Banat și Transilvania, e confirmată și de cercetarea arheologică, nu doar istorică, prin descoperiri, cimitire, morminte, piese (obiecte) păgâne, din secolul al X-lea: Biharea (jud. Bihor), Vărșand, Siclău, Mișca (jud. Arad), Cenad (jud.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della Valle și Johannes Leunclavius, și la cronicarii sași și unguri din Transilvania, Johannes Lebel, Georg Soterius și Martin Felmer. În sfârșit, cronicarii români Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino aveau conștiința autohtoniei românilor-o dată cu ei această idee fuzionează cu tradiția savantă europeană asupra originii latine a limbii române

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teoria imigraționistă, în lucrarea acestuia, Geschihte des Transalpinischen Daciens, apărută la Viena, în 1781.-1782, el afirmă originea sud-dunăreană a românilor din Balcani. Ei au început să migreze, în secolele XII-XIII, la nord de Dunăre, unde i-au aflat pe unguri și sași, instalați în așezări statornice și cu instituții întemeiate.4 Replica la susținerile lui Sulzer a fost dată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de cărturarii Școlii Ardelene, Gh. Șincai, Samuil Micu, Petru Maoir, care afirmau originea curat latină

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ar fi mai vechi decât alte ginți (neamuri) pe aceste pământuri asupra cărora par să aibă și chiar ridică pretenții de dominare? Ei care nu au nici o cultură proprie și drepturi istorice consfințite aici, unde ei nu pot fi anteriori ungurilor, sașilor". El vrea să întreprindă o cercetare obiectivă-să descopere adevărul istoric, dar apare evidentă și repulsia savantului de cabinet, spiritul polemic. Din întreaga sa operă transpare un sentiment straniu și faptul obiectiv, că românii trăiau pe pământul Transilvaniei ca locuitori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
savantului de cabinet, spiritul polemic. Din întreaga sa operă transpare un sentiment straniu și faptul obiectiv, că românii trăiau pe pământul Transilvaniei ca locuitori străvechi. Întrebarea ce-l frământa pe Roesler: "Cum să fie românii mai vechi decât popoarele conlocuitoare (ungurii și germanii), care aveau un nivel de viață și cultură superior la mijlocul secolului al XIX-lea și mai înainte? Singurul răspuns pe care l-a găsit el, pornind de la Sulzer, a fost să enunțe obârșia sud-dunăreană a românilor și lipsa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]