2,900 matches
-
real al copilului: 671 franci pentru doi copii... Cu siguranță insuficient pentru săraci, cu siguranță ridicol pentru bogați. Și un copil de opt ani ar înțelege cu ușurință că ceva nu merge: și asta este puțin spus. (2) În fond, universalitatea alocațiilor familiale este un tabu, pentru că ea este asociată, mai mult sau mai puțin, unei concepții despre sistemul la care în mod voit, tacit sau inconștient, mediile familiale se referă întotdeauna: cea care ar asigura o redistribuire "orizontală" a veniturilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte de lumea de azi și de întrebările care o chinuiesc și să lase discuțiile cabalistice pe marginea unor chestiuni fără aderență cu aceste întrebări. Prin activitatea aceasta Nichifor Crainic a îndeplinit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
treapta e mai înaltă, cu atât sarcina e mai mare față de subordonați”. (Ortodoxie). Iar pentru al doilea cităm: „Națiunile, prin urmare, sunt unități variate ale naturii create și ele intră ca atare în organismul ierarhic al Bisericii... Dacă admitem că universalitatea spirituală a ortodoxiei pretinde uniformizarea în domeniul natural al făpturilor, ar trebui să credem că Dumnezeu, care a creat lumea în varietate și a dotat cu capacitate deosebită fiecare lucru, s-ar întoarce acum împotriva zidirii Sale”. (Ortodoxie). Cea dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar închipui posibilitatea unui acord universal pe temeiul științelor amintite. Pornind să demonstreze existența unei civilizații sau a unei culturi universale ca un bun comun al omenirii, dincolo de granițele etnice, învățații angajați în discuție nu sunt de acord nici asupra universalității, nici asupra criteriilor distinctive ale civilizației. Elementele erudite puse în joc ne arată, dimpotrivă, arbitrariul ce domnește în folosirea celor doi termeni de cultură și de civilizație. Să împrumutăm câteva exemple. În limba franceză, cuvântul civilizație, întrebuințat după cum susține Lucien
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
etnicului. Cultura ca unitate universală e o abstracțiune teoretică tot așa cum e umanitatea, în realitatea concretă există culturi felurite precum există neamuri felurite. Mai înainte ca etnologia să ne demonstreze acest adevăr, în lumina căruia se topește frumoasa iluzie a universalității culturii și civilizației, romanticii germani au operat această disociere proclamând geniul etnic ca generator de cultură și atribuind națiunii această înaltă misiune, ca justificare supremă a existenței. Fichte, Schlegel și Novalis asociază cu geniul etnic religia, pentru a pregăti o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naște. Nașterea aceasta, care se numește de obicei inspirație, e de-a pururea o taină vecină cu divinitatea, ce scapă încercărilor de explicație. Dar odată născută, cultura se poate călăuzi. Când Burckhardt îi atribuie mai departe lipsa de pretenție la universalitate și neconstrângere, o face în primul rând pentru că definește cultura în raport cu statul și cu religia. După el, trei mari puteri caracterizează istoria: statul, religia și cultura. Statul și religia sunt constantele istoriei, față de care cultura e o putere în necontenită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și religia sunt constantele istoriei, față de care cultura e o putere în necontenită mișcare, în creație continuă și totuși neprevăzută. Ea n-are pretenție la valorificare universală sau constrângătoare în comparație cu statul, care e totdeauna constrângător și uneori cu pretenții de universalitate, și cu religia universală prin esență și uneori constrângătoare. Lipsa de universalitate vine de asemenea din caracterul cel mai izbitor al unei culturi, care e limba. „în fruntea tuturor culturilor, zice Burckhardt stă o minune: limbile!” Și cum limba e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
necontenită mișcare, în creație continuă și totuși neprevăzută. Ea n-are pretenție la valorificare universală sau constrângătoare în comparație cu statul, care e totdeauna constrângător și uneori cu pretenții de universalitate, și cu religia universală prin esență și uneori constrângătoare. Lipsa de universalitate vine de asemenea din caracterul cel mai izbitor al unei culturi, care e limba. „în fruntea tuturor culturilor, zice Burckhardt stă o minune: limbile!” Și cum limba e certificatul de autenticitate al geniului etnic, se înțelege că fizionomia unei culturi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem totuși că genialitatea ar fi un efect al stărilor patologice precum perla e un produs al stridiei bolnave. În cazul acesta, ne întâlnim cu cealaltă ipoteză, a universalității latente a geniului. Această ipoteză sună în chipul următor: din moment ce producția genială o gustăm cu toții și o demontăm critic în părțile din care e alcătuită, înseamnă că toți suntem dotați cu capacitate genială; prin înțelegere, suntem deci egali cu geniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că normalitatea, pe care o susține, se contrazice flagrant cu anormalitatea, pe care o relevă în viața unor oameni de geniu. Asemenea încercări de lămurire, pe lângă faptul că nu explică nimic, izbutesc în plus să discrediteze știința în numele căreia sunt debitate. Universalitatea genialității, în contradicție cu explicația patologică, e o idee din ce în ce mai larg acceptată în estetica modernă. Ea pare pătrunsă de ideologia democratică a egalizării oamenilor. Latentă în toți, genialitatea n-ar fi astfel decât un corespondent estetic al dreptului universal de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un artist sau un cugetător român să între în contact cu Scriptura și să se lase înrâurit de ea. Cultura noastră modernă e o cultură fără Biblie, fără cartea fundamentală a omenirii. Unii vorbesc totuși de prezumțioasa noastră intrare în universalitate. Dar nu există nici un popor care să participe la universalitatea culturală decât pe calea de comunicație spirituală, comună tuturor neamurilor, care e Biblia. Semnificativ e faptul că Guyau nu recomandă artiștilor francezi printre mijloacele de înnoire a inspirației refugiul în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu Scriptura și să se lase înrâurit de ea. Cultura noastră modernă e o cultură fără Biblie, fără cartea fundamentală a omenirii. Unii vorbesc totuși de prezumțioasa noastră intrare în universalitate. Dar nu există nici un popor care să participe la universalitatea culturală decât pe calea de comunicație spirituală, comună tuturor neamurilor, care e Biblia. Semnificativ e faptul că Guyau nu recomandă artiștilor francezi printre mijloacele de înnoire a inspirației refugiul în antichitate și exploatarea mitologiei clasice. Într-adevăr, cultura franceză a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pur spirituală din contemplația mistică, ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu și se supranaturalizează, se îndumnezeiește. Prin intuiția sensibilă, același eu profund ia contact cu realul creat, cu universalitatea lucrurilor și trăirea acestei universalități e acel sentiment de dezmărginire și de infinit, pe care îl recunoaște estetica în experiența sublimului. Sentimentul e înalt și luminos, dar vag și fără altă certitudine decât a bucuriei estetice. El aduce cu experiența
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu și se supranaturalizează, se îndumnezeiește. Prin intuiția sensibilă, același eu profund ia contact cu realul creat, cu universalitatea lucrurilor și trăirea acestei universalități e acel sentiment de dezmărginire și de infinit, pe care îl recunoaște estetica în experiența sublimului. Sentimentul e înalt și luminos, dar vag și fără altă certitudine decât a bucuriei estetice. El aduce cu experiența mistică, dar nu e totuna
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din însăși esența chestiunii, sperăm totuși că elementele puse la contribuție ne ajută să înțelegem deosebirea pe care o simțim dintre sublimul artistic și sublimul religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare frumusețea transcendentă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc, se numește cu alt termen paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile de până acum, am constatat deopotrivă universalitatea voinței de cultură, chiar atunci când realizările ei nu sunt decât embrionare sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile de până acum, am constatat deopotrivă universalitatea voinței de cultură, chiar atunci când realizările ei nu sunt decât embrionare sau rudimentare. Precum nu există neamuri care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile de până acum, am constatat deopotrivă universalitatea voinței de cultură, chiar atunci când realizările ei nu sunt decât embrionare sau rudimentare. Precum nu există neamuri care să nu creadă într-o ordine supranaturală, tot astfel nu există neamuri care să nu încerce saltul peste natura terestră prin creații
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca amândouă deodată, această idee e comună tuturor credințelor religioase și tuturor neamurilor pământului. Pretutindenitatea ei, în care se realizează un miraculos acord unanim al sufletului omenesc, peste toate timpurile și peste toate locurile globului terestru, ne vorbește, ca însăși universalitatea credinței în Dumnezeu, de un destin originar și de un destin final al omenirii. Am amintit în cursul expunerii noastre, și nu e nevoie să revenim asupra acestui lucru, că etnologia contemporană, așezată într-adevăr pe baze științifice, studiind îndelung
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fundamenteze o "lingvistică a vorbirii", scria următoarele rânduri: "o lingvistică a vorbirii se justifică, în primul rând, ca lingvistică teoretică, urmând să considere problemele limbajului din perspectiva activității lingvistice concrete. Istoricitatea vorbirii nu trebuie să ne facă să-i uităm universalitatea. Anume, trebuie să facem mereu distincție între problemele istorice ale limbilor (care pot fi "generale") și problemele universale ale vorbirii. [...] Astfel, funcțiunile lingvistice nu se pot defini prin raportare la limbi, ci numai prin raportare la vorbire. Nu e posibil
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
perspectivă epistemică teleologică nu există diferențe între știința modernă și imaginarul renașterii, iar diferențele ce apar nereprezentând o evoluție, ci mai degrabă o involuție din punctul de vedere al controlului inconștientului și a propriilor fantasme. Astfel putem vorbi despre o universalitate a imaginilor ceea ce face ca analiza imaginarului să nu poată fi redus la identitatea dintre fantastic și imaginar. Considerăm că este necesar a se face distincția dintre cele două, pentru că imaginarul poate fi organizat rațional. Chiar dacă le încadrează în domeniul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este un pseudoscop, deoarece ele sunt prea generale pentru a avea consecințe practice. De aceea știința are și scopuri secundare, și anume descoperirea unor cazuri particulare ce țin de formă, cum ar fi procesul ascuns și structura ascunsă. Forma, prin universalitatea sa, prezintă o viziune holistică asupra științei, păstrând unitatea acesteia. Dar ea nu este numai scopul științei, ci și structura ascunsă a lumii prin care se asigură unitatea acesteia. Este definiția veșniciei mișcării. În concluzie forma este o lege a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă este mai actual ca oricând astfel încât merită citat in extenso, atât pentru ideatica sa profundă, cât și pentru surprinderea exemplară a profilului ei5. Distincția dintre Catolicism și Ortodoxie rezidă și în pretenția de universalitate a Bisericii de la Roma care anulează ideea de națiune. Pentru Ortodoxie, modelul christic, vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel, ecumenicitate înseamnă invariabilitatea învățăturii Ecclesiei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
susținător al democrației ca sistem socio-politic și universalismului cu tendințe globalizante, elemente care fundamentează modernitatea. Cum era de așteptat, în aceeași perioadă au loc puternice reacții antimoderniste, prin care romanticii subliniau individualitatea în refuzul convențiilor, prioritatea elementului local, diversitatea în contra universalității, totodată accentuau partea întunecată a existenței, unde importante sînt emoțiile, sentimentele, instinctul etc. Sînt preocupați nu doar de viitor, ci și de trecut, vor perpetuarea tradiției, pledează în favoarea diversității etnice, naționale, rasiale... Romantismul și curentele care l-au urmat au
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
reliefate părțile întunecate, cu adevărat periculoase pentru buna și normala noastră conviețuire. Cum era de așteptat, sînt semne și reacții prin care umanitatea noastră încearcă să se autoedifice pe actuala structură planetară, recunoscînd și, implicit, încercînd să impună necesitatea stabilirii universalității de jos în sus, și nu de sus în jos, în spiritul tradițional umanismului creștin. Importanța frumosului, în speță a literaturii, în societatea contemporană este subapreciat, considerat la nivel utilitar ca un lux inutil, valorile estetice fiind marginalizate pînă la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]