24,868 matches
-
lui Iancy Körössy lasă în urmă de la primele note nonșalanța surâzătoare a lui Fats, pentru a plonja direct în modernismul melodic sprințar de natură bop. Un modernism al anilor ’48-’50, pe care adaos-ul neo îl păstrează la fel de atractiv urechilor noastre din secolul următor. Asigurându-și „plasa” ritmului constant, fiebinte, întreținut de bas și baterie, Körössy face din nou o rotație de trapez în înălțimile free-ului, exercițiu de încălzire pentru ceea ce urmează a fi marea demonstrație. La ultima piesă de pe
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
neserioase între folclor și jazz, între muzica clasică europeană și jazz, aducându-i într-o neașteptată și profundă comuniune pe Wagner, Liszt, Rahmaninov, Skriabin și Bill Evans. Aceste confesiuni de mare vibrație interioară exclud orice element facil, de complimentare a urechii. Nesfârșirea melodiei multiplicată într-un evantai de voci, armoniile deschise spre indefinirile impresioniste, combustia aproape expresionistă, convertirea claviaturii în orchestră cu infinite nuanțe, virtuozitatea tehnică uimitor de naturală, de care aproape că nu-ți mai dai seama - totul este turnat
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
adormise elefantul m-am dus în bucătărie să-mi fac o cafea privirea mi se încețoșa și mâinile mi se desfăceau de lene mergeam atât de ușor că nici gândacii nu mi-au simțit pașii numai elefantul a ridicat o ureche apoi trompa a sărit sprinten ca un copil din pat și mi-a turnat zahăr în cafea
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
lui răspândiți prin sală?... E prima dată când se pune problema unei cenzuri, și nu atât regele e în cauză, cât înaltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin, - să facă ceva... Un curtean se apleacă la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fină și îi susură o idee,... ce-ar fi, majestate să se pună o notă... nu în text, la subsolul paginii - sau să se șoptească din culise, - că, aici... mă rog, acolo,... la
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
bine, bine, dar Biserica? ați anunțat-o, - cum să nu, dar, este posibil?... - Richelieu știe, e de-acord! - E sigur că s-a înțeles? - Sigurisim, majestate, de altfel Tartuffe acesta se spune că ar fi,... - și se apleacă iar la urechea regelui și-i mai șoptește ceva, - ei, nu mai spune, serios? face regele, dar nu l-aș fi crezut atât de inteligent... S-a făcut. Mai trebuie încunoștiințat și autorul, care dacă aude de rege, - autorii atât așteaptă. - Da^ dar
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fusese nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurată, cineva, aflat la capătul unui lanț salvator, ne rezolvase (în acei ani, verbul "a rezolva" se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgîrîia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cît de greu procurasem cămășuțele de pînză, căciulițele de bumbac și păturile (urîte, dar, în sfîrșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
o necreditabilă instituție care facilitează avorturile și unde viitoarele ex-mămici își expun ticurile nervoase pînă la "simt enorm și văd monstros". În schimb, Juno dorește să-și încredințeze copilul unei familii perfecte ilustrate ca în reclamele cu zîmbetul pînă la urechi de Vanessa Loring (Jennifer Gardner) și Mark Loring (Jason Bateman), ultimul "compozitor" pentru reclame și un bovaric visînd să devină un star rock. Numai că acest cuplu beton este mai fragil decît și-a închipuit fragila Juno, el se destramă
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
La Ruxandra Cesereanu, "vizionarismul" nu depășește decât rareori nivelul penibilului, iar modelarea limbii merge consecvent în direcția siluirii ei. Nu este pagină aproape (cu excepția secțiunii Postbărbați) în care să nu descoperim asocieri nefericite, expresii imposibile, serii de cuvinte ce zgârie urechea ca o navetă cu sticle goale târâtă pe asfalt. Să începem cu un fragment mai consistent din secvența inept intitulată Măgărița și alte coarne de melc: "este un fel de a-ți zvânta firea la încercări și de a nu
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
să înțelegem că problemele cărții sunt structurale, nu idiomatice: "pofta lui era încă destul de cuminte, naivă și jucăușă" (p. 53), "deja îmi plăcea ceea ce se întâmpla cu epiderma mea, ai cărei pori se desfăcuseră ca niște calicii cu gura până la urechi" (p. 53), "important era să nu fie o eschimoasă sexualitatea aceasta, să nu aibă nasul rece" (p. 56), "să mă hodorogesc, să mă eunucesc" (p. 57), "lucrurile porcoase le vedeam a fi firești, de fapt ele deveniseră neporcoase" (p. 58
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
sexualitatea aceasta, să nu aibă nasul rece" (p. 56), "să mă hodorogesc, să mă eunucesc" (p. 57), "lucrurile porcoase le vedeam a fi firești, de fapt ele deveniseră neporcoase" (p. 58), "aceasta e vrerea oricărei pofte" (p. 58), "atingerea lobului urechii cu limba mă făcea să scâncesc ca o frunză mototolită" (p. 60), "nimic din toate acestea nu m-a mocirlit neapărat" (p. 62), "o competiție heterosexuală cu trupelnicia" (p. 65), "doar fantasmele au cizme speciale de motan încălțat" (p. 65
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
lui: șargul nu e niciodată gata la vreme, nu e niciodată destul de curat, grajdul miroase prea tare a pișat, cine m-o fi pricopsit cu un asemenea grăjdar? Grégoire nu se plânge, n-are nici zece ani, se alege cu urechile înroșite, pesemne că așa trebuie să fie. E foarte devreme, într-o dimineață. Pe alee se aude o cabrioletă, ies cu toții pe la ferestre, n-au mai văzut-o, e splendidă, ies în curte, așteaptă. Vântul aduce mirosul dulceag al unei
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
permanent dialog cu telespectatorii, cu mirări și întrebări retorice, mimînd orice: limba de lemn, dialogul din Căldură mare, lecția pedantă, titlurile presei de senzație ("Jurnalul de la 8 fără 5. Record mondial la pleonasm. Bucureștiul schimbă latina. Captură de adjective stupefiante. Urechile care văd", 26.III.1997), afectarea diminutivală ("Bună seara, simpăticuți telespectatorași și telespectatorașe. Mă încearcă dorulețul să vă vorbesc despre un cuvînt internațional și înțelesurile lui întortocheate" 10.V.1997), graiul local ("Doamnielor, domnilor șî fătucielor, binie v-am găsît
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
nouă, nimeni nu este cu totul nevinovat. Inocent rămâi doar până la un punct: cel în care declari "de bunăvoie și nesilit de nimeni", sub tortură, ceea ce dorește anchetatorul să obțină... "Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!" îi tot latră în urechi fetei de șaisprezece ani oameni care asigură buna funcționare a regimului. Să admitem că e o anumită diferență (și o ruptură de nivel) față de acel "Ia-ți patul tău și umblă!" adresat de Iisus paraliticului.
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
primii 8 ani i-a făcut cu dl. Albota), apoi Liceul de Muzică la clasa marelui violonist Marius Giura. Ca orice piteștean al anilor ‘60 a trăit din plin fenomenul Dobrin, împărțind studiul viorii cu antrenamentele la fotbal. Pe principiul “urechea muzicală rămâne, vârsta de fotbal se duce” a făcut armata ca orice... recrut (totuși, a fost violonist pe perioada stagiului militar la Ansamblul Doina al Armatei): liberat pe 15 iunie, a fost admis la Conservator pe 2 iulie... Dar până
Viorel Al. Covaci by Florin -Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83992_a_85317]
-
de un refuz, deoarece referentul principal, André Gide, nici n-a deschis coletul ce-l conținea, care s-a înapoiat la destinatar. În special legătura afectivă a lui Proust cu tinerii Bibești se manifestă cînd știrea îmbolnăvirii Elenei ajunge la urechea sa. Decesul prematur al principesei îi produce scriitorului un veritabil "eveniment al inimii", atestat și de tulburătoarele epistole adresate lui Anton, "în care durerea pe care o exprimă depășește într-atît supărarea destinatarului, încît acesta citindu-le aproape că se crede
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
rămâi Om". Într-un Tablou de sezon, din 1950, întemnițatul de pe malul lacului Tașaul are o viziune de coșmar: "aici, e-o glumă viața și sufletul, o boare,/ și, undeva pe țărm, se scladă, nevăzută, Teroarea". Un Cântec șoptit la ureche, în 1955, emană deznădejdea totală, identificând demonii dominatori și distructivi ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la Răsărit", VVM a scris într-unul din poemele acestui
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
Ele este cel mai "uman", bunătatea sa în care se amestecă o mare doză de ingenuitate îl desemnează pentru misiunea dificilă de a-i salva pe minusculii locuitori ai orașului invizibil, dar atît de concret la scara lui. Numai în urechea lui Horton legată la un suflet mare o persoană este o persoană oricît de mică ar fi. Să ne gîndim cîte astfel de persoane mici, neînsemnate dispar sub ochii noștri care nu vor, nu știu să vadă, iar glasul lor
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
la un suflet mare o persoană este o persoană oricît de mică ar fi. Să ne gîndim cîte astfel de persoane mici, neînsemnate dispar sub ochii noștri care nu vor, nu știu să vadă, iar glasul lor trece pe lîngă urechile noastre care nu vor, nu știu să audă. În același timp, avem în minuscula metropolă Whoville o încarnare ironică a utopiei, o societate armonioasă unde puținele diferende precum cele între Primar (Steve Carell) și cancelar sunt rezolvate în văzul tuturor
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
urmeze. doar oglinda mă-nveselea cu acele ape. atunci se propagau haoticele violențe și piersica paraliza în luna de miere - așa cum creștea și-apoi se ofilea cea mai slabă trestie a naturii. De aceea agățam într-un cercel petala unei urechi și lobul unei flori, luând-o de la capăt la primul prilej cu fatalismul naturii necunoscute - concepând faptele necesare cu omisiuni frecvente dar avântat să caut frumusețea unei bucurii. între concret și abstract Bezmetic la-ntâmplare și habar neavând, în Valea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. Însă dincolo de imagini și de forme, el a mobilizat permanent Cuvîntul, și atunci a scris: Palpabil 1 Lasă, te rog, acest cîntec să-ți treacă 2 Dincolo de stupidele urechi 3 El trebuie s-ajungă să se-nfigă 4 În al dușmanului steag nepătat 5 Numai așa se va convinge el 6 Că sufletu-i ca apa care fierbe dorindu-și să-i încerce efervescența pentru totdeuna. 20 septembrie 1974
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
se înfruntă cu cinci adversari. Băiatul rămas e încă pitic, dar de pe acum sfidător, se mișcă cu mare ușurință; e cel mai bun dintre toți șase; poartă un fes tricotat, cu moț verde, care-i vine până la sprâncene și peste urechi, dându-i un aer de cretin. E un talent înnăscut. Îți dai seama numai cât îl vezi cum se mișcă în lateral, fără să facă pași, parcă alunecând pe propriul lui har. Și felul în care pândește înainte de a se
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
în sfârșit, o privire. - Și-ai aruncat țigările la gunoi? Sfinte Sisoe! Nu bei, și acum nici nu mai fumezi. Ce-ai de gând, vrei să ajungi un sfânt? - Ssst! A apărut marele Mouseketeer Jimmie, un adult, împodobit cu ditamai urechile negre și rotunde. Rabbit îl privește atent: îl respectă. Se așteaptă să învețe de la el ceva util, care să-i folosească în munca lui, adică la demonstrațiile cu un nou gadget de bucătărie, pe care îl prezintă în diverse magazine
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
prin epistola ce mi-a adresat-o în 1962, c ocazia adunării mărturiilor necesare redactării articolului Caragiale și muzica (publicat în Muzica, București, 12, nr. 6, 1962), din care rezultă limpede că dramaturgul era „meloman” - cum se autocaracteriza - dispunând de „ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltat”. Detaliile Ecaterinei Logadi, dincolo de pitorescul, propriu „omului Caragiale”, transformă scrisoarea în document peren de excepțională valoare postumă, ce nu mai suportă comentarii marginale. În perioada elaborării Metodei de violoncel (1952) și eseul Studiul violoncelului
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
neașteptate un văr al tatălui meu, N. Băilescu. Suntem vesele de această vizită bucureșteană, iar Trudchen îl ospătează cum aputut mai bine. Fiind iarnă “nea Niculae” (cum îi spuneam în glumă) vine cu o căciula de un metru trasă pe urechi, așa că stârnește hazul copiilor din Oranienburg, care se țin după el, ca după urs, de câte ori trece pe stradă. Hotărârăm plecarea spre casă împreună și iată-mă iar pe drum spre București, unde sunt așteptată cu nerăbdare și unde voi avea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
pluteau în văzduh, iar marea de o culoare de plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si minor de Chopin ale cărui armonii dezolante pare că izvoreau din acest peisagiu unic. La întoarcere la hotel, vestea ca un trăznet ne lovi drept în inimă: murise regele Ferdinand! După o lungă boală fără nădejde și pe
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]