2,115 matches
-
în Canaan în fruntea triburilor lui Israel, s-a luptat cu mai multe " popoare", între care cel mai periculos era cel al filistenilor. La rândul lor, judecătorii între care vestitul Samson au dus războaie crâncene cu aceiași filisteni, iar Goliat uriașul pe care l-a înfrânt micul David era războinic filistean. Tot la filisteni a fugit David de prigoana lui Saul și același David i-a înfrânt, apoi, definitiv. Vechiul conflict între evrei și filisteni a durat vreo 200 de ani
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
celular, fapt ce are drept consecință o alternanță bioritmică a potenței enzimatice a kinazelor: atunci când kinazele sunt libere fără partenerii care sunt ciclinele, ele sunt inactive, inerte fiziologic. După L. Meijer, descoperirea sistemului reglator cdk a fost „un pas de uriaș“ atât pentru înțelegerea mecanismelor moleculare ale multiplicării celulei vii normale, cât și pentru descifrarea, la același nivel, a abaterilor de la fiziologic, respectiv a mecanismului intim de transformare-cancerizare. Așadar, după ce mai multe zeci de ani citologii s-au limitat să urmărească
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aleg.” Doamna de Lambert 138. „Cu cărțile e ca și cu oamenii. Oamenii serioși, de caracter, sunt cei mai prețuiți. Cel care-și stăpânește închipuirea este superior celui care-și dă frâu liber. E mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai altora și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înseamnă libertate.” Victor Hugo 352. „Nimic nu farmecă mai mult decât să întâlnești într-o carte lucruri plăcute care sunt în același timp și lucruri adevărate.” Victor Hugo 353. „Lucrurile mărunte le nimicesc pe cele mari; un dinte biruie un uriaș. Cartea va ucide edificiul.” Victor Hugo 354. „Toate cărțile lui Balzac nu alcătuiesc decât o singură carte vie, luminoasă, adâncă, unde se oglindește întreaga noastră civilizație contemporană.” Victor Hugo 355. „Natura este o carte frumoasă și glorioasă (...) fericit cel ce-
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
se ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Margareta nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul? Trebuia să roșească dintr-atât pentru propriul lui oraș natal? Nici gând! Aici, foarte aproape, se afla o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-n gând și le repet mereu". Fără îndoială, Shakespeare însemna foarte mult pentru Eminescu, era "cel mai mare poet pe care l-a purtat pământul nostru". De altfel, au rămas multe însemnări eminesciene din care rezultă marea admirație pentru acest uriaș. Iată una dintre acestea: "Shakespeare nu trebuie cetit, ci studiat, și încă astfel ca să poți cunoaște ceea ce-ți permit puterile ca să imiți după el, căci, după părerea mea, terenul shakespearian ar fi fost acela al abstracțiunii absolute, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul măreț face un popas din zborul lui magnific pentru a asculta orologiul din turn. A înțeles și el că până nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dorit. Atunci Semyaza, prințul îngerilor, le-a spus: Mă tem că voi poate nu veți vrea să împliniți fapta aceasta și numai eu singur voi fi răspunzător de un mare păcat! Din unirea aceasta cu femeile pământene s-ar naște uriași care înghit toate roadele trudei oamenilor...". Ascultându-l cu un abia schițat zâmbet regal, Semiramida i-a dat dreptate lui Semyaza, dar pentru mai multă siguranță ca să nu se întâmple asemenea blestem, a clipit subtil către condor și în clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cupolă unde stelele o luminează (ne place să credem că acolo se află și steaua fiecăruia dintre noi), pentru Prometeu stânca de care era înlănțuit era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului încătușat, din Kuban până în Armenia acesta era reprezentat de Amirani (izbitor prin asemănarea cu Prometeul grecilor). Acest Amirani, așa cum ne este înfățișat de caucazieni (georgieni, armeni, azeri, ceceni ș.a.) este eroul cu nimic mai prejos decât cel care a "furat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Simion). Deși vi s-a dus vestea că sunteți un mare însingurat, dumneavoastră, Ioanid Romanescu, exprimați, prin poezia pe care o adorați ca pe o divinitate, iubirea de oameni și vă considerați un "paznic al lumii" și un "poet al uriașilor". Aș vrea să începem dialogul nostru cu o întrebare al cărei răspuns e din ce în ce mai căutat. Se discută mult despre o anume incapacitate a Cuvântului de a mai spune ceva, de a mai comunica lucruri deosebite, de unde și ideea de criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru a-i încheia invizibila haină
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ea acceptă această soluție, dar numai peste câteva luni. Maniu a sfătuit-o numai la amânare. Lungile mele silinți rămân cu desăvârșire zadarnice”, nota N. Iorga. 31 ianuarie. De la Cotroceni, Regina Maria îi scrie lui Carol că Mihai era un uriaș, un adevărat „gigant de băiat”. Era deștept, dar „are înclinația spre a fi absolut tăcut”. (Vezi foto nr. 4.) 2 aprilie. În timp ce Nicolae Iorga lua dejunul la Principesa Elena, „apare și micul Rege, care isprăvise abia o gripă. E voinic
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Malancee Nechifor Sămote Ion Mihuliac Ion Malance Ștefan Duciuc Toader Hurdugai Vasile Hurdugai Simion Chioariu Ioniți Simonu Grigori Chiptariu Vasilie Botar Miron Căciulacă sau Bran Grigori Chioariu Iacob Cozmei Dumitru Horodescu Lupul Simon Costandin Sârbu Toader Crețu Nechita Crețu Vasile Uriașul sau Cheptanaru Iacobu a lui Iliesă Petrea Branu Stavarachi Ignat Mateiu Antonu Pușcaș Grigori Moraru Lupu Moraru Neculai Cozmeiu Cosd(andin) Cozmeiu Antonu Nechifor Cozmeiu Ștefan Brașovanu Dumitru a lui Grigori Moraru Toader a lui Vasăle Cosovanu Vasăle Mihăliac Gheorghe
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
patron, niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru fiecare fe cioară pe care a necinstit-o tot n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa lui! Ascultă, omule, ascultă bine! Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și se aruncară În luptă. Erau luptători Încercați și armele lor do borau totul În jur. Dar dușmanii erau numeroși. Mereu răsă reau alții, ca din pământ, și se năpusteau cu furie. Nikolaus căzu cel dintâi. Dușmanii Îl Înconjurară pe uriașul Hildebrand, a cărui făptură războinică Îi făcu se să creadă că era ducele din Breisgau. — Păzește-te stăpâne, apucă el să strige și se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nostru să-i dăm de veste și să așteptăm? Așteaptă, așteaptă, răspunse Bodo tremurând de nerăb dare. Trebuie să aflăm unde anume dau treptele. Altfel tot nu ne folosește că le-am descoperit. O piatră mare, pe care numai un uriaș ar fi putut-o urni, astupa puțul. Îi chemară și pe ceilalți să pună umărul, dar piatra nu se clinti. Trebuie să se poată deschide altcumva, șopti tânărul. Altfel cei doi n-ar fi putut trece nici ei pe aici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
umeri să pășească pragul pentru a intra în bucătărie; tata s-a uitat cu atenție al cizmele lui care străluceau și, mișcat de cel întâmplate, a pășit pragul locuinței. Bapțea, o ființă firavă și bolnavă, se uita pe furiș la uriașul din fața ei. Mama l-a invitat pe tata să ia loc, apoi, plină de curiozitate l-a întrebat: Domnule polițist, despre ce chestiune importantă este vorba? Tata i-a răspuns cu toată dragostea, din toată inima lui: Domnișoară, vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sterile, dar de o mare generozitate în dialogurile purtate la seminarii, în munca la revistă, unde avea îngăduință față de materialele pe care i le prezentam și disponibilitatea de a face adăugiri remarcabile, din care învățam mult și cu pași de uriaș. Modul lui de a interveni pe text, totdeauna relevant, mi-a demonstrat avantajul și necesitatea rigorii în expresie și demonstrație, în ținuta formulărilor, în libertatea de gândire, într-un anume soi de curaj, de aventură intelectuală. Mi l-am amintit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În care unii turiști fierb ouăle; geiserele fomează una dintre cele câteva minuni ale naturii. Îm Yellowstone sunt circa 3.000 izvoare termale, din care sunt aproape 300 de geisere (gheizere). Unele dintre geisere au reputație internațională. Așa de exemplu „Uriașul ” (Giant) și „Giantiss”, care azvârlă apa la 100 metri. Renumitul „Bătrânul Credincios” (Old Faithful) azvârle apa cu regularitate cronometrică, la fiecare 66 de minute. Alt geiser renumit e cel al safirelor, care azvârle apă multicoloră. Așa numitul geiserul grotei azvârle
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
anume pădurile cu bradul mamut - Sequoia giganteia, sau lemnul roșu (Redwood). Eram pregătit pentru acest spectacol. Totuși, când am intrat printre acești mamuți ce străjuiau de o parte și de alta a șoselii, am crezut că mă aflu În lumea uriașilor. Cele mai Înalte exemplare merg până la 100-120 de metri, cu diametrul de 8-10 metri. Într-un exemplar s-a tăiat un tunel prin care se poate trece cu mașina. La un altul, uscat, s-a instalat un mic bufet. Sequoia
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iar importul de sodă, banane și lemn de mahon se ridică la 250 milioane de dolari. Cât despre Mississippi se știe și se apreciază importanța lui economică. Dar foarte greu de evaluat pagubele și victimile ce le aduce, când acest uriaș se revoltă. Mă aflu acum pe malul său după ce am trecut prin Monroe și Tallulah și micuța localitate Delta, cu doar 320 locuitori. Pe aici, În 1769, a călătorit, venind de la marile lacuri canadiene, marele scriitor francez Chateaubriand. Aici s-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o poveste pe care am auzit-o de curând și pe care am crezut-o în întregime, depășindu-mi, astfel, condiționările mentale. Povestea, de o frumusețe hiperbolizantă, m-a transformat la final în copilul ai cărui ochi strălucesc la vederea uriașului tort și, asemenea relației lui cu bunicul, mi-am îmbrățișat interlocutorul, întro efuziune de dragoste spontană și pură. Poate și pentru a-mi ascunde tulburarea sufletului, dar și lacrimile ce nu mai puteau fi controlate în explozia de bucurie ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Muncitoresc Român a făcut-o, nu de mult, prin primul său secretar, artiștilor "de a făuri opere la nivelul înaltelor exigențe artistice și ideologice ale partidului și poporului", în deplin acord cu estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată". Iată uriașul pas, făcut fără a clipi, de la autonomia esteticului la "estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era pusă În discuție, calomniată și negată?! Nu cumva la noua instaurare a unei „ere a suspiciunii”, a unei „noi ordini” culturale, dar și umane, cetățenești!, după ce abia scăpaserăm, ca printr-un miracol - cine, În toată lumea, ar fi prevăzut surparea uriașului și arogantului imperiu ideologic și militar moscovit?! - de false liste, false criterii, false istorii, false valori?! Și ele, nu-i așa, stipulate În numele moralei, al unei „alte morale”, cea care trebuia nu numai să o nege pe „cea veche”, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]