6,525 matches
-
înăuntru și o amenințăm cu moartea dacă nu ne dezvăluie ascunzătoarea cu bani. E posibil ca hoașca să aibă aur și argint sau chiar bijuterii de valoare. Tu cotrobăi după indicațiile sale, în timp ce eu o strâng de gât, să nu urle sau să facă vreo vrajă și să ne împietrească. - Ptiu!... Apoi? - Apoi îi mulțumesc frumos pentru colaborare și dintr-o smucitură îi sucesc gâtul și pe-aci ți-e drumul! Între timp va răsări luna și vom ajunge cu ușurință
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
nimic. Cum, prin dublare? --Uite, explică Mototolea, eu urc de la cinci la zece milioane, tu cobori de la un miliard la cinci sute de milioane. Eu urc de la zece la douăzeci, tu cobori la două sute cincizeci... --Nu mai urca deloc, a urlat Nae, că te poticnești, iar eu nu sunt fraierul tău! Urcăm și coborâm în același pas, milion la milion. Și unde ne întâlnim, batem palma. Mototolea nu era obișnuit cu lovituri neașteptate și, cum nu prea-i fugea mintea, a
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
toți munții, prăpăstiile și stelele lumii mele interioare ! Să-i vânez toate căprioarele plăcerii ! Să-i împușc toate gazelele voluptății cu viața și cu moartea mea ! Să-i sparg himenul tăcerii cu țeapa noduroasă a lui Dracula ! S-o aud urlând de dorință de la capătul lumii ! Să-i pătrund iar și iar paradisul pierdut ! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (158) Referință Bibliografică: O FEMEIE LA SUPERLATIVUL ABSOLUT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014
O FEMEIE LA SUPERLATIVUL ABSOLUT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349878_a_351207]
-
las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu șnur, obiecte la modă încă de acum două milenii, cumpărate din talcioc, de la chinezi, erau ude fleașcă. - Băăă, ce dreacu’ e-n
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu șnur, obiecte la modă încă de acum două milenii, cumpărate din talcioc, de la chinezi, erau ude fleașcă.- Băăă, ce dreacu’ e-n
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
Acasă > Strofe > Valori > SPECTACOLUL ISTORIEI ȘI VIAȚA - TRECEREA DINTÂI Autor: Elenă Lăură Bumbac Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Istoria pictează pielea cuvintelor se dezbrăca de galopul căilor cu pământ urlând sub copite, trece cu înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
Vrei să-mi iei bani, ai? Na! Acum ia și tu, din trei pe-a mai lungă!...” Și ne certarăm până dimineață. Îi spusei, că de data asta nu mă mai gonește ea, că plec eu. Să pusă în ușă, urla și făcea ca toate șoimanele. Să jura pă mă-sa, că e moartă și pă viața copiilor, pă care i-o face, că nu mai face. Eu, nimic! Plec și gata! Am tras dormeza până în curte. Aici, alt balamuc! Să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
tot eu. Da’-i zisăi: „Fă, proasto, dă data asta, gata, chiar că s-a terminat!... Finește la comedie, cum zice franțujii. Adică, pă românește, s-a fârșit tarbacaua!... Eu într-o parte, tu într-o parte. Și plecai. Rămasă urlând, ca din gură de șarpe, da’ eu nu mă mai întorsăi. Și acum mă duc acasă la mine. Aia e! ‒Las-o maică, dă-o la Pârdalnicu, dă nebună care e ea, că așa-i trebuie, dacă a vrut să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
poarta. Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. Nu urlă, cere un bis... ...A, ia privește spre balcon. Ce este? Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. Din acest moment nu-i mai cânt. Te-ai supărat? A, nu... Vreau să-i
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. Nu urlă, cere un bis... ...A, ia privește spre balcon. Ce este? Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. Din acest moment nu-i mai cânt. Te-ai supărat? A, nu... Vreau să-i dăruiesc iubirea
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
Stația cadavre moarte, atîrnînd peste blocurile pătrățoase, peste balcoanele cu rufe, prin scările murdare și întunecoase, între buticuri și afișe electorale rupte, între bețivi mătăhăind descheiați la prohab, optimiști și generoși, și femei cu sîni monstruoși, oh, acele femei ieșind urlînd din apartamente, între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în capoate matlasate așteptînd buteliile. “E-hei, zeamă de ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
zone, lucru incompatibil cu standardele de viață preconizate și cu presupusa ridicare a nivelului de trai bazat, pare-se, pe o mortalitate galopantă. În consecință, undeva într-un birou, la un minister, un șeful serviciului demografic, proaspăt muștruluit de ministru, urlă în pragul apoplexiei: - Să vină la mine bou’ dă Istrate de la Registratură! Șeful, ca aproape orice șef, suferea de sindromul biciclistului care stă cu capul plecat și dă din picioare, era gras, vinețiu la față și zbiera fără întrerupere pentru
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MIROASE-A PUSTIU Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului doarme cerul pe patru silabe un timp năuc peste tot se-aud lupii urlând în pădure prin cețile iernii apele curg din pieile nopții se fac haine de firmă cu stelele nastruri la gât cu dantele se fac percheziții la inimi și nu mai găsec decât vânt căutători de tragice roluri ard la sentimente
MIROASE-A PUSTIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347527_a_348856]
-
Poliția nu avea nicio treabă, Un pumn nevinovat de oameni pașnici Așteptând Salvarea mai degrabă! Mă întreb acum, cu ciudă și cu jale, Dacă blamau, ori aduceau injurii Unor „domni” cu funcții speciale Nu-i reperau din inima pădurii? Cum urlă-n mine adevărul surd! Nu i-a auzit din somn Armata, Jandarmii din Pungești, cei de la Smurd? Închei poemul meu aici și gata! În Munții tăi s-a prăbușit un zbor, Era un zbor predestinat sub stele! „ Nu suntem pregătiți
ZBOR FRÂNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347544_a_348873]
-
În zbaterea umbrei trăgând disperarea, Cine știe citi, nu cuvinte, ci golul din ele, Prinse-n vârtejuri nebune de doruri și jele, Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de sânge cu tot și cu toate, Cu tot ce e viață
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
Prinse-n vârtejuri nebune de doruri și jele, Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de sânge cu tot și cu toate, Cu tot ce e viață, cu tot ce e moarte, Cu punctul ce ține întreaga mișcare, Cu-ntreg universul
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
și-mi înșiră câteva nume. Nu știu dacă mi-a fost sugerat sau l-am ales eu, dar am decretat: - Grivei, și Grivei a rămas. În acel moment, câinele veni spre mine, eu, speriată, o luai la sănătoasa țipând. Tatamare urla și el să nu mă sperii, mamare, săraca și ea: - Florică, mușcă fata! Iar eu, zdronc, m-am întins cît eram de mare, sau... de mică, julindu-mi genunchiul. Mamare-l certa pe tatamare, tatamare mă dojenea pe mine. Eu
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DESTRĂMARE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului DESTRĂMARE Priveau clipele-n noapte La marea lumii singurătate. Lătra glasul pământului Urlau fiarele gândului. Sticleau licurici la hotare Peste-a lumii destrămare. Elena Trifan Referință Bibliografică: DESTRĂMARE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV, 26 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DESTRĂMARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347621_a_348950]
-
spate. Dar fiara i-a prins cu putere un braț și i l-a smuls din umăr. Acest animal are ghearele groase și înconvoiate, încât, atunci când le smulge din trupul prăzii, rupe bucăți mari de carne, cauzând o moarte îngrozitoare. Urlând de durere, cazacul s-a aruncat înspre armă, însă oamenii circului l-au imobilizat, pentru că odată intrată pușca în mâna rănitului, consecințele puteau fi incalculabile. După întâmplare a trebuit să renunțăm la urs, deoarece nu se mai poate lucra cu
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
Emerson - Cand uiți de propriile tale defecte, ajungi mândru. Democrit - Oamenii se împiedică uneori de adevăr, dar se ridică și merg mai departe. Anonim - Prostii nu știu nici să râdă, nici să plângă. Cand râd, își arată dinții, cănd plâng, urlă. De aceea adesea lacrimile lor trezesc de obicei râsete, râsul lor, oftări de durere. Octavian Goga - Cand înțeleptul devine furios, înțelepciunea e de prisos. Proverb evreiesc - Sărăcirea bruscă deschide ochii pe care bogăția îi ținuse închiși. Giovanni Boccacio - Dacă vom
CITATE MEMORABILE (72) de ION UNTARU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347665_a_348994]
-
mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]