6,013 matches
-
zise ea. Și tot acolo și-a petrecut copilăria fiul meu, medicul aici de față. — Eu nu mă gândesc niciodată la asta, interveni brusc dr. Epstein. Gata... degetul se va vindeca în câteva zile. Să-l țineți la cald și uscat. Și m-a împins spre ușă. — Sprechen Sie Deutsch? strigă mama lui în urma mea pe când eu tocmai ieșeam. — Poftim? am zis. — V-am întrebat dacă vorbiți nemțește, repetă ea. — O! am exclamat. Nu... mă tem că nu, am afirmat încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au făcut că nu observă mutarea. Îl avea acolo pe Schwartz, de la Achiziții. Semnase actele pe 26 mai 1987, în ziua în care Gorbaciov, aflat în România, vizitase și Drumul Taberii, cartierul unde locuia pe atunci. Uitase niște rufe la uscat pe sârma din balcon și cei de la sector au făcut crize de isterie. L-au căutat cu telefoanele peste tot, să vină să-și strângă cearceafurile, prosoapele, cămășile și ce mai avea, să nu le vadă Gorbaciov. Cum nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face m-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și, cu o singură apucătură, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului, cu ochii din ce în ce mai bulbucați și gura foarte deschisă, căutând oxigenul pe care nu reușea să și-l ia din aer. „Prea mare“, se gândi el, nu voi putea să-l mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru cineva care ar străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă. Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-un gest prietenos, la care celălalt îi răspunse de îndată și continuă să vâslească fără să grăbească ritmul. Ajunse, în sfârșit, la picioarele colibei și își trase barca pe uscat, alături de caiac. — Bună ziua, părinte. Mă bucur să vă văd, îl întâmpină el. — Bună ziua, fiule. Și eu mă bucur. La fiecare călătorie mi-e teamă să nu-ți găsesc decât oasele... zâmbi el. Văd că yubani-i mai așteaptă încă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-o să te mai întorci niciodată pe pământ creștin, Lucas, îl amenință Rafalo. Cred că dacă nu te descurci, asta o să fie ultima ta „garimpo“. Nu-mi place să călătoresc cu idioții. Mă auzi? Ai grijă, sau te las pe uscat și te întorci pe jos. Da, Rafalo. Cum spui tu, Rafalo. Iartă-mă. Iartă-mă, te rog... Rafalo făcu un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San Pedro. Kano se opri între copaci și arătă, la vreo trei sute de metri, două șalande puse pe uscat pe malul yubani, alături de o tabără de corturi de campanie - o duzină - în care vreo cincizeci de oameni se căzneau să taie copaci, să ridice împrejmuiri, să descarce baloți, strigând cât îi ținea gura. Indianul făcu un gest larg cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu un gest categoric malul de lângă el. Vino aici! Indianca refuză acum cu fermitate și se agăță de bord. Nerăbdător, înaintă în apă, o luă în brațe, o ridică în aer ca pe o pană și, furios, o duse pe uscat. A trebuit să o și țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă, după-amiază, în sus pe năvalnicul râu San Pedro, mereu la adăpostul malului, unde curentul mai pierdea din putere, metru cu metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una dintre acele glorioase zile Îmbăiate de soare ce binecuvântau orașul toamna. Aerul era atât de uscat, Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși o privire fugară aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto era o dovadă suficientă a acestui fapt. Ajungând la intersecția principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iepure de-un cot Se exprimă prea de tot... -Vai! - exclamă un țânțar Este extraordinar! Z Zece zebre și-un zebroi Pasc pe câmpul de trifoi; Și cum stau așa-nșirate, Îndungate și-nvărgate, Zici că Leana a spălat Și întinse la uscat, Agățate, colo-n zare, Parcă...zece pijamale!
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
secolelor X-XI. În intervalul veacurilor VIII-IX, numărul dotărilor din locuințe, dar în special din afara lor, este mai mare față de perioada anterioară, astfel că, la cuptoarele din piatră pentru încălzirea caselor, se adaugă cuptoarele din lut, de copt pâine sau pentru uscat ori prăjit cereale (cazul cuptorului 4 din L13-Dodești), cum sunt cele trei de la Gura Idrici, Chircești-Miclești și Dodești (un al patrulea cuptor fiind găsit în interiorul L13). Aceste cuptoare din lut dispuneau de câte o vatră circulară (cu diametrul de 1-1
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
varia între 60 și 150 kg, puține dovezi s-au păstrat. Printre uneltele agricole semnalăm o săpăligă (Cociu-Motoșeni), otice (Dodești, Gara-Banca), seceri (Dodești, Gura Idrici, Negrești, Gârbovăț-Ghidigeni, Drăgești) și un brăzdar de plug (Pogonești). Cuptoarele de copt pâine sau de uscat/prăjit semințe, de la Chircești-Miclești, Gura Idrici, Dodești, Dănești sunt tot argumente în sprijinul acestei vechi activități. Măcinarea semințelor se făcea cu ajutorul râșnițelor sau cu bolovani din piatră (Oncești, Valea Mare-Dumești, Dodești). Numărul mare al instalațiilor de foc este strâns legat
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
seamănă la gust cu cel de-acasă. Am ascultat colinde cu Hrușcă. Am jucat cărți... Am mâncat semințe de floarea soarelui și pistacios - fistic. Prăjite, sărate... Nu mai întâlnisem acest obicei, noi petreceam Crăciunul “în familie”. Bradul era frumos - dar uscat. Îl făcuseră de prin noiembrie, așa cum se obișnuiește aici. Până de Crăciun începe să se scuture, te-apucă greață de el, nu puțini îl dau afară... Am serbat totuși Ajunul, desi ne-am adunat și de Crăciun, ca nord- americanii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
alții îl atingeau cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede și așteptau răbdători „evenimentul” : invadarea definitivă a uscatului de către mare. momîia se agățase de brațul lui Bernard ca și cum ar fi căutat un fel de protecție. înfășurați în pelerine ample, cu glugile pe cap, cei doi se pierdeau perfect în mulțime. nimeni nu ar fi putut spune dacă erau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]