3,550 matches
-
făcut e plecați, hai toți, liotă, care la Mihai-Vodă, care la Vama-Poștii, hai și io după ei, și parcă și-acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Otopeni ?... Atunci când m-a trimes cu damigenele după vin și habar n-aveam că peste cine-aș putea să dau ? Zici că habar n-avea nici madam Ioaniu ? Și io care-am ținut-o de rău, că putea să mă vâre-n bucluc ! — Nu, Muti n-a știut că, după plecarea lui nenea Sandu, Margot l-a ținut ascuns pe domnul Ialomițeanu ! Muti a fost atât de șocată când a aflat ! Considera că Margot făcuse o imprudență de neiertat ! Nici domnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi, acolo. Vecinii, cine altcineva să i-o facă ? Vecinii, care-a văzut când a zidit bolta. Nemții a-ncărcat sacii, a luat ce-a găsit, l-a luat și pe Spală Varză... Abia peste v-un an jumate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
practică... dar nu toată lumea... — Eee, că și dacă se prăpădea ea, el nu se însura ? Bărbații încă și mai repede se-nsoară ! Uite la fratele lui Reli-vecina : a stat treij-de ani cu nevasta, și la trei luni după ce-a vârât-o-n pământ, și-a adus alta. Ce să facă și el, madam Delcă, face Reli, trebe cineva să-l spele, să-l calce ? Să am eu grija lui ? Nici nu aș putea, am și eu o vârstă... — Așa a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știind că noi suntem supravegheați în casă, nu i-am pus nicio întrebare. La dejun a povestit ce-a vrut el, ce să-l mai întrebi, când pentru un cuvânt scăpat făceai ani grei de pușcărie ? ! Nu voiam să îl vârâm în cine știe ce pe bietul om și, într-adevăr, despre viața lor de acolo nu ne-a povestit nimic. Câte ceva doar despre lagărele în care stătuseră : mai întâi un lagăr de la Roman în care după ei au adus țărani. Țăranii au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Te mai miri, și-ți mai trece pân cap toate prostiile ! Ai răcit, asta-i. Că tot te duci să te speli, și baia rece ! — Bine-ar fi să fie, madam Delcă ! Bine-ar fi, dar nu știu ! — Păi, da, vâră-ți la gărgăuni în cap ! Haidi, liniștește-te, nu vezi cât ești de nervoasă ? Io, de câte ori n-oi fi avut așa, da cin-să vază ? Că la noi n-ai cum să vezi ! Și-asta numa de la răceală vine ! — Tocmai aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea seamănă, da și cu frate-meu, Ilie ! Că e deștept ca el și cuminte ! Norocu lu bietu Ilie a fost când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce să mai bată drumu din capu Pantilimonului pân-la Școala comercială ? Vâram
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce să mai bată drumu din capu Pantilimonului pân-la Școala comercială ? Vâram mâna-n tejghea și-i plăteam lu Ilie taxele, ce mă mai certasem cu tăticu să-l lase la carte ! N-am bani, bre, n-am ! Dacă n-am, ce vreai să fac ? făcea ăla bătrânu. Oltean apucător ! Și tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singur mâna afară, să-i degere. Că doar-doar l-o trimite ăia acasă, și-o scăpa de belea. Și-a stat ce a stat așa, cu mâna-afară, pân ce i-a înlemnit : țeapănă se făcuse și albă ! Și după ce-a vârât-o-napoi, la căldură, numa ce vede el, dup-un timp, că se umflă. Mare bucurie pe el ! Se umflă ea, se umflă, da’ vede că acu poa-să-și miște și degetele. Păi, odată ce s-a tuflit ! Ăsta a fost norocu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi i-aș fi văzut de la ea când mi-oi vedea ceafa ! Eee, că mă-sa era mai strânsă la pungă și mai cărpănoasă ! Mai îmi vâra ea-n țoașcă un pateu, o prăjitură uscată, da bani ? Să scoață ea bani ? Ferit-a sfântu ! îmi dădea ea doojcinci, da steteam pentru ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și întotdeauna se indispune când îl găsește în casă ? Nu, Niki nu-l agreează, pe bună dreptate ! Pentru că uite l pe acest domn cum își vâră degetul în gură, cum scormonește cu unghia într-o măsea și scoate de acolo un fir de carne. Oribil ! Ce lipsă de maniere ! Ce educație proastă ! Dar nu vei putea să mai spui nimănui, doar tu singură l-ai ascuns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te-apucă ? Ce treabă am io cu ochelarii tăi ? N-am p-ai mei, zic ? Ce-mi trebe, zic, gioarsile tale, legate cu sfoară ? Dacă vede el că tot îi dau cu gura, tace, și, cum întoarce capu, io bâști ! Vâr ochelarii în țoașcă ! Eee, de luat i-am luat, da de văzut mare lucru nu văz cu ei ! E prea tari pentru mine ! E și poza mică, așa că habar n-am cine e ăștia d-aici... Numa asta de stă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ailantă, io n-am vrut nici să văz, nici să știu. Că dacă nu-mi port io de grijă, nu-mi poartă nimeni... Nu-mi trebe mie belea pe cap și politica e belea, asta totdeauna am zis-o ! Te vâri în politică, pierzi clienți, că ăla-i cu ăia, ăla cu ăilanți, tu trebe să fii cu interesu tău ! Tu trebe să fii cu toți și cu niciunu ! De câte ori i-am zis astea la lighioana bătrână ! Tu n-ai nimic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fost cu aia... Care murise bărba-su... — Larisa ? Nenea Sandu îi aranjase o pensie convenabilă, dar cu răsturnările de după război, cu devalorizarea banului și toate care le știi, a găsit că nu strică să-și ia serviciu... La început a vârât-o la un economat de instituție, dar ei ceva nu i-a convenit, și atunci a ajutat-o să intre la Banca Națională. Și aici, la Banca Națională, Larisa a cunoscut un elvețian care a făcut pentru ea o adevărată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vie vecinii, să șază și ei - făr’ să râdă, făr’ să vorbească tare... Să șază și să se uite... Să vie și rudele, să le dai și lor ceva să ronțăie, că din toată sărăcia tot ai ce să vâri în gură, să ședem cu toții la televizor... Să vază și vecinii că are cin’ să ne calce pragu. Acum (spun vecinele) s-a obișnuit Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu sicriul lor, un sicriu încăpător, cum se ceruse, lucios și cu ornamente date cu bronz. Cu capac lucitor. Au dat să intre cu sicriul în casă, dar n-au putut, e prea strâmtă curtea. Nu au putut să-l vâre pe ușă nici aplecându-l, nici ținându-l de-a curmezișul. Nici să spargi ușa nu poți, nici să-l îndoi... — ...o pătură... au cerut ei, atunci. L-au coborât doi dintre ei din pat, în vreme ce eu, cu ceilalți câți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sus, ei doi, mătușa Vica și unchiul Delcă. Mă aruncau cu pătura în sus și strigau : Hai la groapa cu furnici Ba-i aici, ba nu-i aici... Altfel, de ce să ții o pătură de cele patru colțuri și să vâri un om în ea ? Și cum să-l pui înăuntru, cu asemenea gesturi firești - când pleoapele lui deja s-au lipit, moi, aproape lunecoase, la fel și buzele s-au lipit... — Numa să ție covertura, zice unul. Nu numai lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor. La mine la pat - nimeni... Și-așa mă luase o grijă, ce-o fi cu ei, mă-ntrebam, ce-o fi de nu vine nimeni ? Când, odată, numa te văz c-apari ! Și Nebunu, hop și el, să se vâre-n vorbă ! Ho, Nebunule, ce te-apucă ? Da lasă-mă ! Păi, cum să nu-i zic Nebun, păi ce-ntreabă el, asta e întrebare de om cu cap ? Păi data trecută, când te văzu la mine, tot așa : îl vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine... Nu poate omul să spună ceva, că tu gata : mi-e grijă ! Da ce faci cu hârtia asta igienică ? De ce o ții sub pernă ? Bine-bine, dar chiar atâta ! Ia uite, ia uite ! Și lasă-mă să trag sertarul, să vâr în el prăjiturile... Ei, uite și aici ! Ei, nu !... — Ssssst ! Vezi că te-aude ăștia ? Vezi că tot cu urechea ciulită stă, tot s-auză ei ce zicem... tot să vază ei ce facem... Și lasă hârtia acolo, las-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tine. Bagă mîna În buzunar. Vezi? Ăla e pachetul meu de țigări. Și la spate... Ia vezi! Ăla e portofelul tău, dar cu banii mei În el... scamatoria asta nu-mi iese de fiecare dată. Răcanul Îi Întinde, cu capul vîrÎt Între umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la locul de fumat, oriunde te-ai uita, se Întîmplă ceva cretin, În mai puțin de o jumătate de oră tot acest
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să stea vîrÎți În bocanci. — Coase-le un elastic la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu e singurul care crede că, ce se aude din televizor nu e muzică. În cele din urmă, toată povestea se termină cu o bătălie generalizată cu perne. Din cînd În cînd, se cațără pe ramele metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște tipi care fac contrabandă cu marfă din Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi bine; e mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
momentul istoric, să nu simtă nevoia de informație, s-ar putea ca gestul lui să nu vină decît din dragoste de folclor, pentru că fața i se luminează la auzul invaziei muzicale și Îl văd cum bîțÎie din picioare după ce se vîră iar sub adăpostul păturii aspre. În următoarele ore, citesc În lumina tare care vine prin ferestre - ca o ironie, e o carte de amintiri din primul război mondial, bătălia de la Turtucaia și perioada de prizonierat a soldaților români de după. Mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]