3,885 matches
-
bune decât aia de la documente. Că, acuma din ce știu și eu, matale crezi că mai e cazu să crezi în documente? Că le prelucrează, că le trombonește, și le dă cu caneaua. Să fim serioși. Se scărpină vesel, cu vădită plăcere, îndelung sub brațul drept. Șoptit, conspirativ: - Dar și clienții... Că clienții mai povestește, așa ca matale. De ce-a fost, cum a fost. Zicea lumea că Goncea, cum era el în putere, ținea să-l belească pă profesorul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins cheag și osânză?! Așa cum stăteau, aproape îmbrățișați în dreptul cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac, încă neciobit de ani, de vorbe, de amăgiri. O cuprinse pe după umeri și o trase ușor după el. - Mamă, te rog eu, nu mai schimba discuția. Te iei de domnul Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pădure. La un moment dat m-am gândit să punem niște coloane pe care să se sprijine, să le transformăm în copaci. Ma dopo1 m-am gândit că o să ne fie prea peste mână, spuse el, găsind ultimul cuvânt cu vădită satisfacție. —Mie îmi plac așa cum sunt, zise MM. Vă mai aduceți aminte ce efect aveau în studioul lui Sam? De ce să-l stricăm? — Absolut, MM, mormăi Matthew pe deasupra umărului ei, scrijelind ceva pe clipboard. Dumnezeu știe ce anume. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
claritate propriile dorințe. Și totuși, nu credeam că MM avea să se lase împinsă să ia o decizie împotriva voinței sale. Începeam deja să-i iau partea. Am tras cu coada ochiului care Hugo, care urmărea jocul cu un interes vădit. Își ridică o sprânceană către mine și mi-am dat seama că gândeam același lucru. —Violet, ești în perioada de probă, spuse MM cu ușurință. O săptămână. Va trebui să vii devreme, ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
absolut egoistă, așa că nu dădui glas gândurilor mele; ceea ce nu însemna că nu existau. O mare realizare, având în vedere reticența mea recent dobândită față de orice speculație legată de înclinațiile sexuale ale vreunui mascul atractiv care-mi tăia calea. *** Spre vădita mea surprindere, mă trezii în dimineața următoare cu sentimentul unor noi speramțe și posibilități. Îmi era atât de necunoscut, încât rămăsei pe loc, pur și simplu, inspirând mirosul la fel de puțin familiar de balsam de rufe pe care încă îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că a mers repetiția azi? îi zise Janey. — A, destul de bine. Nici o hibă majoră. — Helen mi-a spus despre chestia cu Violet. Ai văzut-o cu ochii tăi? zise Janey. Adică, chiar a sărit la ea? Hugo evită în mod vădit să se uite la Helen. Mă gândeam că bârfa care se duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Îmi cer iertare că m-am atins de lucrurile dumneavoastră, doctore. Am venit să discut cu dumneavoastră, dacă aveți timp. Am văzut revista acolo și m-am uitat prin ea cât vă așteptam. Sper să nu vă deranjeze. În mod vădit, ea Își dădu seama că avusese o reacție prea puternică. Brunetti o privi În timp ce ea Încerca să-și recapete stăpânirea de sine. În cele din urmă, ea se așeză În scaunul din fața mesei de lucru și spuse, Încercând să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele în semn de împăciuire. Familia știe deja. Pacientul nostru are un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Asta e bădărănie curată!”, concluzionă ea și avalanșa de întrebări se întrerupse brusc, când îl descoperi pe ultima treaptă, privind atent persoanele care ieșeau din clădire. A surprins-o total. Aproape că nu-l recunoștea, dacă nu era într-o vădită așteptare, singuratic, pe trepte. Îmbrăcat simplu, cu blugi și cămașă de vară cu mânecă scurtă, ambele de culoare deschisă, asortate cu încălțămintea sport, părea mai înalt, mai suplu și mai tânăr decât a apreciat ea în spital. Aproape în aceeași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De acolo privea în lungul și adâncul lacului într-o liniște exterioară și interioară pe care Eugen a simțit-o și a respectat-o. Nu s-a apropiat de ea, dar a continuat să privească femeia din fața lui, descoperind cu vădită plăcere câtă bucurie se citea pe chipul ei. ,, Doamne, trece viața pe lângă noi și nici măcar n-am realizat asta! Iuliana, oare de când n-ai mai alergat ca o copilă? Ce frumoase sunt femeile fericite și ...” Revenind pe alee, Iuliana înainta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și de recăpătarea vederii. Cum Marian Malciu va da Domnul, nu? Să știți că... și-a amintit de dumneavoastră. I-am povestit cât de implicat sunteți... - Iată, deci, mulțumirea mea este motivată, doamna doctor, răspunse Eugen, frecându-și palmele cu vădită satisfacție. Cât privește animozitățile amintite, din partea mea nu au existat. Au fost niște observații critice, dar nu cu rea intenție... Eu v-am respectat și vă prețuiesc mult pentru toate eforturile și priceperea dumneavoastră. - Știu, știu, dragă doctore. Nu mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al aceluia. - Așa?! se miră Aglae. N-am știut: faci azil de orfani. - Dar Felix are venitul lui, protestă Otilia, nu-i așa, papa? - A-a-are! bolborosi moș Costache, privind ca un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pretext. Felix avea acest sentiment, pe care nu și-l explica bine, că legăturile lui de rudenie, oricât de îndepărtate, cu Otilia, și de veche intimitate îi dădeau dreptul să cenzureze purtările ei. Pascalopol nu-i era antipatic, dar văditele lui atenții pentru Otilia i se păreau scandaloase. De la început ghicise în Otilia o prietenă de vârsta lui, un factor feminin care-i lipsise. Că o fată de optsprezece ani arăta atâta interes pentru un om în vârstă, asta i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu-i place să zugrăvească decât după modele. Felix îi vorbi de talentul lui și de interesul de a-i da o îndrumare originală. Titi strânse din sprâncene și reveni la detaliile lui. Vocabularul lui Felix îl supăra în chip vădit. Titi îl întrebă apoi cum a călătorit, unde a făcut liceul și începu să-i povestească întîmplări din școală, să-i facă portretul profesorilor într-un stil naiv, dar comunicativ. Îi spuse fără înconjur că a rămas repetent de câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor corul de flaute acvatice. Masa de seară decurse într-o atmosferă apăsată, fiindcă luau parte la ea trei indivizi necunoscuți, cu care moșierul avea treburi în vederea asigurării de incendiu și inundații a unor magazii cu cereale, deși dorința lui vădită era de a sta de vorbă în toată tihna cu Otilia. Indivizii întrebau și vorbeau numai în legătură cu afacerile lor. După-masă, Pascalopol, scuzîndu-se cu o privire plină de înțeles, intră cu cei trei indivizi în cancelarie, unde se iscă o discuție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâncând fără gust. Simion întrerupse tăcerea: - Am o poftă de mâncare admirabilă. Mă simt ca dedouăzeci de ani. Ce bucate mai aveți? Tot timpul înghițise lacom, nedând nici cea mai mică atenție discuției. Aglae îl privi distrată și cu un vădit dispreț. - Afacerea asta, dacă vrei să mă înțelegi, urmă Stănică,se tratează cu tact. Moș Costache se teme de dumneata. Rău ai făcut că nu te-ai mai dus pe acolo. Dacă ai merge, l-ai lua cu binișorul... - Niciodată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea la Conservator, zise Georgeta. Știi că și eu am urmat vreo doi ani. De altfel, cânt, așa, la reuniuni mai mult sau mai puțin nocturne. Ce vrei să fac? Georgeta dădu din umeri în chip de scuză, intenția ei vădită era de a se apropia de Felix, de a-l dezgheța puțin, fiindcă nu se îndoia că venise cu gânduri mai mult sau mai puțin erotice. - Ce tânăr ești! se miră ea și-l mângâie ușor pe obraz,dezvăluind în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl luase prea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorința, dădu ordine strașnice să i se întindă într-un separeu masa și să i se ofere tot ce va pofti, în contul lui. Doi chelneri explicară lui Felix, cu răbdare și vădită simpatie, calitățile tuturor mâncărurilor, discutară între ei, se trimiseră, pe rând, unul pe altul la bucătărie și-l hrăniră pe tânăr cu ceea ce socotiră ei a fi cinstea casei, turnîndu-i, într-un batalion de pahare, felurite vinuri. Amețit, pătruns prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o ființă ca toate ființele, care voia să aibă un cămin și să fie stimată. Chiar dacă nu era decât o fată ușuratică, nu se cădea să fugă în chipul acela laș din patul în care ea îl primise cu atâta vădită sfială, cu un respect care-l măgulise. Ea îl iubea, fără îndoială, și-l socotea mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac e bun de îngropat. Nu vedeți c-a murit? Dumnezeu să-l ierte! Și se închină, foarte evlavios. - Aduceți o lumânare, frate, să fie creștinește. Moș Costache dezminți, prin gemete, decesul, spre vădita dezamăgire a celor de față. Stănică, mai în șoaptă, se simți îndatorat să dea speranțe: - Orice-ar fi, nu scapă, mi-a spus mie doctorul. - Mai bine să-l ia Dumnezeu, fu Aglae de părere, decîtsă-l chinuiască și pe el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
material realist, instabil ca însăși viața și totuși captat, încorsetat de recea voluptate a autorului. Stilul a fost redus la funcția comunicării directe, elementele artistice ale prozei au dispărut - la un scriitor atât G. Călinescu de bogat în valori imagistice, vădite și în romanul anterior, Cartea nunții (1933) -, resorturile psihologice înseși rămânând ascunse (dar cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esențializată până la caricatură - o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
firesc, totul reintră în normal, iar declarațiile de dragoste sunt mai pronunțate, deși tot atât de pure și frumoase ca mai înainte. Idila celor doi este un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în momentul în care bătrânul începe să construiască o casă, în grădina imobilului din strada
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
entuziastului nu cunoaște tragicul, fiindcă entuziasmul este singura expresie de viață complet opacă pentru fenomenul morții. Chiar și în grație, o formă atât de apropiată de entuziasm, această necunoaștere, această neglijare organică și ignorare irațională a morții este mai puțin vădită. Căci ondulațiile grației sânt uneori o aluzie îndepărtată la caracterul de iluzie al vieții. Există în grație mult farmec melancolic; în entuziasm, nu există deloc. Admirația mea teribilă pentru oamenii entuziaști derivă din faptul că eu nu pot pricepe cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ajunsei și înaintea casei preotului. Poarta era deschisă și răzimată-n amândouă părțile. Ferestrele erau deschise, ci pin ele s-auzeau vaietele cele slabe ale unei femei. De-a intra astfel cum eram în casă era a mă espune pericolului vădit. Mă apropiai așadar de fereastră și privii înăuntru. Dar ce văzui, D-zeul meu! Casa plină cu oameni care de care mai beți și mai sălbateci cari ședeau râzând și chiuind înaintea unei buți de mărime mijlocie desfundată. În păretele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]