2,208 matches
-
o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu am nevoie de o trupă care să joace pentru mine. Mă văd pe mine însămi ca protagonistă într-o operă imaginară. Scenele sunt sugestive, în timp ce răsfoiesc manualul de operă al împărătesei. Sunt piesele clasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește pe neașteptate, așa cum face întotdeauna. Primul vicepreședinte al republicii chineze, Li Hong-yuan, s-a aflat sub arest la domiciliu în același loc. Crezi că ei ar îndrăzni? Suntem cu toții pregătiți să începem, tovarășe președinte. Sănătatea ta este norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când l-a văzut, a fost pe ecran. Juca împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie. E dorința asta de a se crampona de închipuiri. Nu-i poate atinge, dar îi păstrează ca posesii. E înconjurată de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Și apoi răspunde tot ea: Era făcut din pământ, semințe și buruieni. De ce? Pentru că e hrănitor! Din public se aud câteva râsete. Monologul continuă. Subiectele se schimbă într-o manieră dezlânată. Acum critică relația dintre eunucul Li Liang-ying și împărăteasa văduvă, pentru ca în clipa următoare să descrie un fier de călcat manual pe care-l folosea în Yunan. Firele se rupeau fără nici un motiv, râde ea. Mă gândeam în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de bine de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
venind înainte să pleci. Mă gândeam să aștept și s-o duc apoi acasă. Miercurea de obicei stau acasă și ascult un concert la radio. Pot să fac asta foarte bine și-n mașină. Lisa îmi spusese că Alfie era văduv de zece ani. M-am simțit prost că nu m-a interesat să aflu acest lucru singură. În mod evident, sunt egoistă cum mă crede toată lumea. Ar fi foarte drăguț din partea ta, acceptă Lisa în numele meu. Nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu prea plinul faptelor și gândurile tale rele. Acolo nu există nici o posibilitate să scapi de ele. — O să încep cu... — Doamne ajută! S-au făcut aproape doi ani de când am plecat cu mama, doamna Ilinca, și cu soră-mea, Stanca, văduvă de pe la optsprezece, nouăsprezece ani. Fratele meu e domn, în lume se întâmplă fel de fel, turcii ajung la Viena și altele câte și mai câte; se schimbă vizirii și noi trei - cai verzi pe pereți - mereu pe drumuri după sfințenie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor lui Șerban Vodă. Măria ta îți pierzi capul și mă lași văduvă cu o casă de copii. Nu se plânge nimănui, zice că n-are liniște să doarmă departe de copii și că aici e frig pentru cei mici, că Safta are numai doi ani și că se joacă încă pe jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiu de domnitor, căci noi în iconomia noastră l am pus alături de coconii noștri. Exaporitul se înroșise vinovat că putuse să exprime oarecari bănuieli. — Mă iartă, măria ta. Știm că maica măriei tale, doamna Stanca, din neamul cantacuzinesc, a rămas văduvă cam la anii la care a rămas și Ilinca, nora noastră... Mai știm că a păstrat văduvia, așa cum o fac cocoanele din neam mare. Aș dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era drept, averea Bălașei să treacă asupra Măriuței, Ștefan este tânăr, o să se însoare din nou, curând alți copii vor veni, dar partea Măriuței să rămâie de la maică-sa, se scuză bătrânul în sinea lui. Doar marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anume știe vodă despre complotul lor din vară. În sanie mersese împreună cu Ștefan și cu sora lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea lui Brâncoveanu să audă că i se spune, pentru că mama domnitorului era trecută în pomelnice doamna Stanca. Văduvă fără copii, domnița dădea dovadă de acea înțelepciune moștenită dinspre doamna Ilinca, străbunica ei. Era blândă, dar în același timp autoritară, punând deasupra oricăror ambiții personale dragostea pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
PERSOANELE: Leonida (care ia toate înfățișările omului așezat și conformist din Caragiale Dumitrache, Farfuridi etc. dar și, pentru momente scurte, altele). Tipologic este însă "majoritar" Leonida. Efimița (care ia toate înfățișările matroanei din Caragiale: Veta, o Zoe mai vîrstnică, Tarsița văduva etc.) Rică Venturiano (care ia înfățișările tineretului "progresist" din Caragiale precum Coriolan Drăgănescu, Leonică, Leonida Condeescu, Lt. Mișu, Tipătescu dar e și Chiriac sau Coriolan devenit procuror etc.) Grupul de agitație Poporul/ Boborul în toată diversitatea de vîrste, sexe, profesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
amator care s-a apucat de pictura modernă. De altfel se văd un șevalet și, peste tot pensule, culori. BUNICA (fără să se întoarcă): Ai grijă ce faci, să nu cazi de-acolo. GETA (în glumă): Vezi! Poate mă lași văduvă. BUNICA: N-ai tu norocul ăsta! Da' mi-e teamă să nu rămînă invalid, că tot pe capul nostru cade. FANE: Nu cad pe capul vostru, cad pe dușumea. (Bunicii) N-am eu destulă baftă să-mi rup ceva. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
glas stins, hai, drăguților, mâncați, dați-i drumul, n-are nici un rost să mai așteptați... Și cine n-ar fi copleșit de durere? Să ne gândim numai la anii ce vor veni - cei doi copilași ai ei orfani, ea însăși văduvă fără nici un sprijin material, și toate acestea din senin, fără nici un alt motiv decât că, exact când să pornească bietul om spre casă, a început să ningă. Între timp, eu mă gândesc în sinea mea dacă, în caz că moare tata, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poate să o schimbe. Marius tace. Nu poate să-i mărturisească gândul care-l bântuise mereu în ultimul timp și anume că după cum evoluează lucrurile, plecarea pe front înseamnă condamnare sigură la moarte. Și tare nu dorește să o știe văduvă înainte de a fi o mireasă fericită. Ai avut o zi grea? întreabă Smaranda blând. Da, foarte. Iartă-mă pentru mai înainte. A fost o prostie din partea mea. Știi ce simt pentru tine și mai ales știu ce simți și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alianță, prin mezalianță, cum zice Adela, ea nu există, sau există preistoric. Trecută mult de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aici ? le zise el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul Gheorghe, Pârvu, Nicu și Vasile, Neacșa, Lina și Zoica, alt Sandu și alt Vasile, că Ioana era văduvă, biata. Om voinic, rotund în pântec, cu fete și feciori în oraș, tata Cristea, fratele mai mare, era hâtru. Pârvu își făcuse, din beție, praf gospodăria, dar ceilalți erau oameni întregi. Scunzi, iuți, cu nasuri vulturești și mari păcălici, aveau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Desdemona, care ținea doliu după părinții ei, era Încă prizoniera trecutului. Așa că stătea sus pe munte, privind În vale la orașul emancipat, și se simțea Înșelată de neputința ei de a se bucura laolaltă cu toată lumea. Mulți ani mai târziu, văduvă fiind, după ce și-a petrecut un deceniu În pat, Încercând cu mare vitalitate să moară, Desdemona avea să recunoască În cele din urmă că acei doi ani dintre războaie, cu jumătate de secol Înainte, fuseseră singura perioadă satisfăcătoare din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină! E numai din vina ta! strigă ea. De ce a trebuit să mori? M-ai lăsat văduvă! Ți-ai lăsat copilul pe drumuri! Își alăpta fetița În timp ce bocea și, din când În când, o ridica În sus, ca să vadă Zizmo și Dumnezeu ce făcuseră. Emigranții mai bătrâni, auzind disperarea Linei, se Întorceau În Grecia copilăriei lor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șansă imensă de-a servi cetățenii New Yorkului și de-a... De Îndată ce acesta se apucă să bată câmpii, Kitty Începu să se uite În jur. Văzu un tip Înalt, cu o statură atletică - Henry Rohn, vicepreședinte pe Wall Street și văduv, În vârstă de treizeci și opt de ani, care o invitase odată la o piesă pe Broadway și, după aceea, o dusese la o cârciumă zgomotoasă din apropiere, să bea ceva; după câteva pahare devenise atât de extremist (palestinienii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
puțin, ajungem curând. Trebuia să-l Întrebe imediat dacă era căsătorit. Matthew, cine era femeia care a venit Împreună cu tine la rulotă? Soția ta? — Nu, râse el. Nu sunt căsătorit, n-am fost niciodată. E partenera mea de afaceri, e văduvă. O ajut doar, Îi fac cunoștință cu oamenii de care are nevoie. Kitty se simți imediat prost că-l judecase greșit. Trimit șoferul să vă ia, bine? continuă el la fel de galant. — Minunat, mulțumesc! zise Kitty ușurată și Îi Întinse telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
New York. În autobuzul cu care mergea la adăpost l-a Întâlnit pe Jack, un bărbat drăguț, cu părul cărunt, bâlbâit și oricum altcumva, numai sexy nu. După ce i-a spus povestea ei tristă, a invitat-o la el acasă. Era văduv, locuia cu mama și cu fiul său. Nu a simțit nici o amenințare, așa că a acceptat oferta și și-a prelungit șederea acolo o lună. Chiar Înainte de-a pleca, a descoperit că era Însărcinată și, pentru că religia Îi interzice avortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. 12. Cînd S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă, și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. 13. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: "Nu plînge!" 14. Apoi S-a apropiat, și S-a atins de raclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]